Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[anna21]

Cineva din familie foloseste orice prilej pentru a ma umili. Dar absolut orice ocazie. De ex. daca spun "sa ne grabim ca vom intarzia", pers. va spune "esti "intarziata" dintotdeauna. e felul tau". Deci alege de-aiurea o afirmatie/cuvant si o transforma in "misto" de prost gust (chiar daca nu ma adresez lui). In general ignor astfel de afirmatii si incerc sa ma port cu amabilitate.
Daca intreb ceva raspunde in batjocura sau evaziv (in general trebuie sa ghicesc cumva informatia lipsa), uneori nu neaparat din rautate, dar cum considera ca lumea se invarte in jurul lui, crede ca ceilalti stiu deja multe despre el si lucrurile evidente nu trebuie spuse.
Am mers pe ideea ca daca ma port intotdeauna cu atentie si drag, daca ignor toate nesimtirile, daca eu vorbesc intotdeauna decent, nu spun lucruri in plus, nu incurajez critica si barfa... ei bine, am sperat ca se va "simti" si va deveni mai moderat. Dar comportamentul meu este luat drept slabiciune (desi este fff greu sa nu ripostezi) si parca l-ar incuraja catre mai multa batjocura. Este din ce in ce mai greu de suportat.
Sugestii?

[metanoia2]

Trebuie sa fii buna dar si dura. Din pacate daca tolerezi rautatile oamenii au impresia ori ca esti prost ori slab de aceea trebuie sa te impui spunand de exemplu: sunt sigura ca perfectiunea ta nu poate tolera imperfectiunea mea, dar totusi devii plictisitor facand intotdeauna aceleasi remarci", sau "se putea sa nu existe un ecou rautacios din partea ta?" sau "ai putea sa ma scutesti macar uneori de remarci inutile" sau esti ca o nevasta rautacioasa"; as pune aici un emoticon care rade daca as avea de unde.
Ideea este sa observe ca si tu ai putea sa faci la fel dar esti suficient de inteleapta sa nu o faci.
E reteta sigura.
Spor la treaba, nu are folos duhovnicesc ceva pe care nu il poti rabda cu dragoste pentru Hristos deci decat sa te impovarezi ca este peste puterile tale e mai bine sa il pui cu botul pe labe.
Vezi fac si eu pe desteapta ca intelepciune n-am.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Cineva din familie foloseste orice prilej pentru a ma umili. Dar absolut orice ocazie. De ex. daca spun "sa ne grabim ca vom intarzia", pers. va spune "esti "intarziata" dintotdeauna. e felul tau". Deci alege de-aiurea o afirmatie/cuvant si o transforma in "misto" de prost gust (chiar daca nu ma adresez lui). In general ignor astfel de afirmatii si incerc sa ma port cu amabilitate.
Daca intreb ceva raspunde in batjocura sau evaziv (in general trebuie sa ghicesc cumva informatia lipsa), uneori nu neaparat din rautate, dar cum considera ca lumea se invarte in jurul lui, crede ca ceilalti stiu deja multe despre el si lucrurile evidente nu trebuie spuse.
Am mers pe ideea ca daca ma port intotdeauna cu atentie si drag, daca ignor toate nesimtirile, daca eu vorbesc intotdeauna decent, nu spun lucruri in plus, nu incurajez critica si barfa... ei bine, am sperat ca se va "simti" si va deveni mai moderat. Dar comportamentul meu este luat drept slabiciune (desi este fff greu sa nu ripostezi) si parca l-ar incuraja catre mai multa batjocura. Este din ce in ce mai greu de suportat.
Sugestii?

Cum nimeni nu e perfect, dar tine si de educatie faptul ca pornirile rautacioase trebuiesc controlate...ii poti gasi punctul slab si lovi sub centura. E un mod de a sublinia faptul ca nimeni nu este perfect si ca trebuie sa aiba grija la modul cum te abordeaza, pentru ca poti fi si tu periculoasa desi nu iti sta in fire si deci ar fi mai indicat sa nu te subestimeze

Roaga-te intens sa-ti dea Dumnezeu solutia cea mai potrivita. Daca e din familie, poate l-ar surprinde daca l-ai dezarma putin. Ti-a zis intarziata? El (ea) vrea sa te superi pentru aceasta remarca, probabil e o persoana mandra. Lucreaza cu ,,armele'' lui (ei).

Eu i-as spune: ,,Abia acum ai observat? Inseamna ca si tu esti la fel." Si as zambi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, lasand si persoana respectiva sa se ,,bucure" de ,,gluma" mea. Zambetul tau l-ar pune pe ganduri fara scantei, te asigur.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de antoniap

Roaga-te intens sa-ti dea Dumnezeu solutia cea mai potrivita. Daca e din familie, poate l-ar surprinde daca l-ai dezarma putin. Ti-a zis intarziata? El (ea) vrea sa te superi pentru aceasta remarca, probabil e o persoana mandra. Lucreaza cu ,,armele'' lui (ei).

Eu i-as spune: ,,Abia acum ai observat? Inseamna ca si tu esti la fel." Si as zambi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, lasand si persoana respectiva sa se ,,bucure" de ,,gluma" mea. Zambetul tau l-ar pune pe ganduri fara scantei, te asigur.

Uhuuu...esti foarte tare, imi place replica, se vede ca esti inspirata!

Intr-adevar acest tip de comportament trebuie anihilat cat mai rapid

[laurschepsis]

În prealabil postat de anna21

Cineva din familie foloseste orice prilej pentru a ma umili. Dar absolut orice ocazie. De ex. daca spun "sa ne grabim ca vom intarzia", pers. va spune "esti "intarziata" dintotdeauna. e felul tau". Deci alege de-aiurea o afirmatie/cuvant si o transforma in "misto" de prost gust (chiar daca nu ma adresez lui). In general ignor astfel de afirmatii si incerc sa ma port cu amabilitate.
Daca intreb ceva raspunde in batjocura sau evaziv (in general trebuie sa ghicesc cumva informatia lipsa), uneori nu neaparat din rautate, dar cum considera ca lumea se invarte in jurul lui, crede ca ceilalti stiu deja multe despre el si lucrurile evidente nu trebuie spuse.
Am mers pe ideea ca daca ma port intotdeauna cu atentie si drag, daca ignor toate nesimtirile, daca eu vorbesc intotdeauna decent, nu spun lucruri in plus, nu incurajez critica si barfa... ei bine, am sperat ca se va "simti" si va deveni mai moderat. Dar comportamentul meu este luat drept slabiciune (desi este fff greu sa nu ripostezi) si parca l-ar incuraja catre mai multa batjocura. Este din ce in ce mai greu de suportat.
Sugestii?

Doamne-ajuta!

In fata lui Dumnezeu vei da socoteala pentru ce ai facut si ai simtit tu. Nu conteaza ce au facut ceilalti. Vei fi judecata cu propriile tale judecati si cu propriile tale ganduri si vei fi iertata cu masura cu care ai iertat si tu. Calea spre mantuire cere ca pana la sfarsitul vietii pe pamant, macar, sa ajungi sa iti iubesti si dusmanii.

Deci, in locul tau eu m-as comporta vis-a-vis de el ca si fata de prietenii dragi. Ca si cum nu as cunoaste raul. Daca tu incerci sa te mentii in sfera modelului Hristic, atunci Dumnezeu iti va aseza dusmanii sub picioare. Ia cele ce ti se intampla ca o incercare spre devenirea ta.

Doamne-ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

In fata lui Dumnezeu vei da socoteala pentru ce ai facut si ai simtit tu. Nu conteaza ce au facut ceilalti. Vei fi judecata cu propriile tale judecati si cu propriile tale ganduri si vei fi iertata cu masura cu care ai iertat si tu. Calea spre mantuire cere ca pana la sfarsitul vietii pe pamant, macar, sa ajungi sa iti iubesti si dusmanii.

Deci, in locul tau eu m-as comporta vis-a-vis de el ca si fata de prietenii dragi. Ca si cum nu as cunoaste raul. Daca tu incerci sa te mentii in sfera modelului Hristic, atunci Dumnezeu iti va aseza dusmanii sub picioare. Ia cele ce ti se intampla ca o incercare spre devenirea ta.

Doamne-ajuta!

E foarte frumos sfatul tau...dar uite ca eu nu suport acest tip de comportament si trec in ofensiva urgent, indiferent ca e vorba de mine sau de cei din anturajul meu. Pur si simplu eu nu suport sa aud astfel de intepaturi si in general cred ca fac un bine....pentru ca isi cam revin si gasesc alte moduri de exprimare.

Care ar fi lectia de invatat in situatia in care cineva ti se adreseaza intr-un mod care nu iti convine sau in care esti luat peste picior frecvent??? Ei bine eu nu inteleg de ce ar trebui sa se repete cand eu vreau sa ii pun capat exact din faza incipienta?????

Cred ca este vorba si de demintate, iar o persoana care nu reuseste sa puna la punct pe cineva, lasa de fapt lucrurile sa ia o turnura posibil foarte defavorabila si neprevazuta...pentru ca ii poate fi anihilata personalitatea, respectul de sine si dreptul la opinie ( si nu e vorba doar de persoana in sine, ci si de atitudinea celorlalti asupra ei).

Deci eu chiar cred ca trebuie luata atitudine imediat, pentru ca aceste situatii chiar nu au nici un sens...decat daca le dam unul

[anna21]

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
Pentru Andrusca si Metanoia... chiar asta asteapta: sa-i raspund la fel. Nu se supara, dimpotriva, se amuza daca-mi bat si eu joc putin. Pot sa o fac, dar nu-mi place, pentru ca ma gandesc ca voi da socoteala pentru fiecare cuvintel.. si am deja prea multe si prea grele pentru care voi da socoteala.

Dar nu pot lasa lucrurile cum sunt ca fiecare cuvant cu care ma raneste ramane. Nu dispare in aer, ci ramane in mine. Nu sunt in stare sa iert, dar'mite sa uit. Pentru ca-mi face probleme imense.
De ex. imi tot repeta ca nu sunt in stare sa vorbesc engleza. In realitate merg prin strainate decand aveam 20 ani (21 nu e varsta mea reala) si niciodata nu am avut vreun complex legat de engleza mea, indiferent cate greseli faceam. Deci am ceva exercitiu. Dar dupa ce mi-a repetat de multe ori ca ma exprim inadecvat, intai m-am ferit sa mai vorbesc de fata cu el.. pana cand intr-o zi am deschis gura in fata unei vorbitoare native de engleza si asa am ramas.. cu gura deschisa! Mi-au disparut toate cuvintele! Cumva, ironiile lui au dat roade neasteptate.
Sau... ma acuza pe nedrept cand pierde cate ceva. Dar incep sa ma autoconving... da, probabil eu am luat acel obiect, dar unde l-am pus? Si imi amintesc vag ca am facut ceva, dar ce? ... Pana cand el scoate obiectul pierdut din buzunar. Nici scuze nu-si cere. Iar eu o iau razna asumandu-mi vini care nu sunt ale mele!

Si asa mai departe.
Si asta incerc sa fac.. ce vrea Dumnezeu. Dar ce? Ca dragostea lui Hristos eu nu o am!

Aaaa, sau puteti sa va imaginati cum cineva spune: "o sa versi supa", "o sa spargi aia" etc.. Si se intampla in acel moment. Sunt doar exemple, dar este fantastic ce se intampla. Imaginati-va cum cineva spune ca esti bun de nimic, dar in acelasi timp apasa un buton invizibil si te transforma in ce spune: cineva bun de nimic.
Am zis, Dumnezeu vrea sa ma puna la punct un pic, ca prea eram cu nasul pe sus. (In fond mi-am batut si eu joc de altii la vremea mea).
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
Pentru Andrusca si Metanoia... chiar asta asteapta: sa-i raspund la fel. Nu se supara, dimpotriva, se amuza daca-mi bat si eu joc putin. Pot sa o fac, dar nu-mi place, pentru ca ma gandesc ca voi da socoteala pentru fiecare cuvintel.. si am deja prea multe si prea grele pentru care voi da socoteala.

Dar nu pot lasa lucrurile cum sunt ca fiecare cuvant cu care ma raneste ramane. Nu dispare in aer, ci ramane in mine. Nu sunt in stare sa iert, dar'mite sa uit. Pentru ca-mi face probleme imense.
De ex. imi tot repeta ca nu sunt in stare sa vorbesc engleza. In realitate merg prin strainate decand aveam 20 ani (21 nu e varsta mea reala) si niciodata nu am avut vreun complex legat de engleza mea, indiferent cate greseli faceam. Deci am ceva exercitiu. Dar dupa ce mi-a repetat de multe ori ca ma exprim inadecvat, intai m-am ferit sa mai vorbesc de fata cu el.. pana cand intr-o zi am deschis gura in fata unei vorbitoare native de engleza si asa am ramas.. cu gura deschisa! Mi-au disparut toate cuvintele! Cumva, ironiile lui au dat roade neasteptate.
Sau... ma acuza pe nedrept cand pierde cate ceva. Dar incep sa ma autoconving... da, probabil eu am luat acel obiect, dar unde l-am pus? Si imi amintesc vag ca am facut ceva, dar ce? ... Pana cand el scoate obiectul pierdut din buzunar. Nici scuze nu-si cere. Iar eu o iau razna asumandu-mi vini care nu sunt ale mele!

Si asa mai departe.
Si asta incerc sa fac.. ce vrea Dumnezeu. Dar ce? Ca dragostea lui Hristos eu nu o am!

Aaaa, sau puteti sa va imaginati cum cineva spune: "o sa versi supa", "o sa spargi aia" etc.. Si se intampla in acel moment. Sunt doar exemple, dar este fantastic ce se intampla. Imaginati-va cum cineva spune ca esti bun de nimic, dar in acelasi timp apasa un buton invizibil si te transforma in ce spune: cineva bun de nimic.
Am zis, Dumnezeu vrea sa ma puna la punct un pic, ca prea eram cu nasul pe sus. (In fond mi-am batut si eu joc de altii la vremea mea).
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

Si totusi inseamna ca trebuie sa fii putin mai ferma, sa impui o anumita atitudine. Nu cred ca a fi crestin, inseamna sa suporti toate prostiile pe care le poate debita cineva...e vorba si de o anumita tinuta si de ceea ce accepti tu sau nu din partea celor din jur.

[lore86]

sti povestioara cu Hristos e bun dar nu si prost?
sa sti ca El nu s-a lasat niciodata batjocorit.asa canici noi nu trebuie sa o facem,a fi crestin nu inseamna a fi bataia de joc a celorlalti
dar asta e sfatul unei persoane un pic cam(mult) mandre...