asta e deja cliseu, stiu... dar totusi...

[MariS_]

În prealabil postat de eclat_de_lune

cred ca o sa ti se dea un raspuns "cliseu": vorbeste cu un duhovnic. sau ca, probabil, esti la o varsta in care astfel de crize existentiale sunt firesti.
Ma aflu si eu cam in aceeasi situatie. si am primit raspunsurile de mai sus. problema e ca nimeni nu o sa iti dea raspunsul pe care vrei sa il auzi si pe care, in fapt, il stii doar tu.

Vreau s-o "contrazic" pe eclat_de_lune si incerc un raspuns "necliseu".
Nu stiu daca sunt firesti astfel de crize existentiale, cred ca mai degraba
nu, ele arata un suflet ales, interesat de teme mari, nu doar de cele de
suprafata. Te intrebi daca nu cumva ai venit si pentru altceva decat
propria mantuire. Da, eu cred ca da. Eu cred ca fiecare dintre noi are
de savarsit o LUCRARE si ca i s-au dat si talantii pentru a o duce la bun
sfarsit. Acesta lucrare la unii oameni e mai speciala. De exemplu la
profeti, prooroci, apostoli, sfinti, etc., aceasta lucrare are o importanta
deosebita in planul Lui Dumnezeu. Dar lucrarea nu e obligatorie. Omul
are libertatea de a si-o asuma sau nu. Nimeni nu e obligat s-o faca.
Dar facand-o, mantuirea e mult ajutata si rasplata e mai mare.
Cum iti dai seama care e lucrarea ta? Buna intrebare si grea totodata.
Sigur, exista la indemana raspunsul cu duhovnicul. E "cliseu" spune
eclat_de_lune. O sa dau altul "necliseu" (sper). Aionut, fiecare avem
in inima mintii noastre un locsor sfant. E locul pe unde se "uita" Hristos
in tine si "gura" cu care iti vorbeste: e constiinta ta. Dar poate ca e
acoperita de praful cotidian al pacatelor noastre zilnice, si atunci tu
trebuie s-o speli. S-o speli de tina cu lacrimi curate izvorate din inima
ta si atunci, ea, constiinta, iti va "vorbi". Ascult-o bine...