Canibalismul contemporan

[geo.nektarios]

Prezenta lui Dumnezeu in general inseamna insusirea Lui de a fi mai presus de spatiu si timp, dar si de a umple intreg spatiul si timpul prin energiile Sale necreate. Ea are doua acceptiuni complementare: a fi in ace*lasi loc si, in acelasi timp, a fi pretutindeni in acelasi timp. Atotprezenta iui Dumnezeu constituie conditia fundamentala a intalnirii noastre cu Dum*nezeu, ea permitand intalnirea si comunicarea lui Dumnezeu cu toti, din orice timp si loc.

Desigur, in Sfanta Liturghie nu e vorba de prezenta mai generala a lui Dumnezeu, in lucrarea Sa creatoare si pronietoare si de care nu este lip*sita nici o faptura creata, ci de insasi prezenta reala si personala a lui Hris*tos cel inviat impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, si care prin intruparea, jertfa, invierea si inaltarea Sa la cer, a inlaturat in Sine, cele trei piedici care stateau in calea noastra spre Dumnezeu: firea umana marginita, pacatul si moartea, si a realizat in Ipostasul Sau .dumnezeiesc unirea maxima intre Dumnezeu si om, superioara unirii prin relatie, dupa lucrari sau energii, proprie legaturii lui Dumnezeu cu oamenii inainte de intruparea Cuvantului, si in care Dumnezeu se mentine inca in afara umanitatii.

Odata inlaturate aceste bariere si distante intre Dumnezeu si oameni, dupa inaltarea Sa la cer, Iisus Hristos cel inviat devine mai prezent acum decat atunci cand era pe pamant, fiind acum prezent pretutindeni, dar nu vizavi de noi, ci chiar in noi insine, prin energiile Duhului Sfant in Biserica. De aceea, prezenta si lucrarea Sa acum in noi este o prezenta si lucrare personala, pnevmatica, eclesiala si liturgic-sacramentala.

Intrucat in Sfanta Liturghie savarsita in Biserica are loc Taina prefa*cerii painii si vinului in insusi [COLOR=windowtext]Trupul si Sangele lui Hristos [/COLOR]Cel intrupat, rastiginit si inviat si prin aceasta insasi prezenta Sa reala, substantiala, perso*nala, permanenta, in Dumnezeiasca Liturghie se petrece insasi Taina intal*nirii si unirii noastre cu Hristos. Iisus Hristos insusi, in Persoana, vine la intalnirea cu noi, iar noi il intalnim si simtim ca un Tu ce ne cheama si solicita la comuniune si care ni se daruieste prin intreaga ambianta bisericii, prin Sfintele icoane, prin Cuvantul Sau si rugaciunile preotului si in final, prin impartasirea cu insusi Trupul si Sangele Sau. Iar credinciosii raspund chemarii Sale la comuniune prin insasi participarea lor activa la aducerea ofrandei sau jertfei euharistice prin preotul savarsitor, ca jertfa de lauda, de multumire si cerere, pentru toate darurile stiute si nestiute, aratate si ne*aratate, cate ni s-au facut si ni se fac in continuare.

Ca loc al intalnirii noastre cu Hristos, intreaga Sfanta Liturghie, de la inceput si pana la sfarsit, de la proscomidie si pana la impartasirea credincio*silor cu Trupul si Sangele Domnului, ca si prin intreaga ambianta in care se desfasoara ea in Biserica, este o epifanie sau aratare treptata a prezentei personale, duhovnicesti, a lui Hristos, in care se disting mai multe moduri ale prezentei si lucrarii lui Hristos ca tot atatea cai de intalnire si comu*niune, toate conducand in final, pe credinciosi spre impartasirea si comuniu*nea deplina euharistic-sacramentala cu El.

In primul rand, locasul bisericesc insusi, ca adunare a credinciosilor si loc al adunarii, unde se savarseste Sfanta Liturghie si se petrece intalnirea noastra cu Hristos este"spatiul sfintit de prezenta lui Dumnezeu insusi, prin coborarea Lui in el", este"cerul pe pamant sau centrul liturgic al crea*tiei"; locul central unde se savarseste si de unde se raspandeste peste intreaga creatia lucrarea mantuitoare a lui Hristos ca si locul prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in Treime. Dupa Sfantul Simeon al Tesalonicului sfintirea bisericii inseamna salasluirea lui Dumnezeu Cel in Treime in ea si, de aceea, credinciosul are constiinta prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in ea, a faptu*lui ca numai aici, in slujbele savarsite in ea de preot, il poate intalni sacra*mental pe Hristos Cel inviat, plin de dumnezeire.

De asemenea, Sfintele Icoane sunt o alta conditie esentiala fara de care nu se poate savarsi Sfanta Liturghie. Asa cum nu se poate savarsi Sfanta Liturghie fara lacasul bisericesc, fara sfanta masa sau sfantul antimis, tot asa nu se poate savarsi Sfanta Liturghie, fara cel putin icoana [COLOR=windowtext]Mantuitorului Iisus Hristos[/COLOR] si a Maicii Domnului si a chipului inmormantarii Domnului ztigravit pe Sfantul Antimis. Prin functia lor epifanica si liturgica, dupa sfin*tirea lor, icoanele devin un loc al prezentei harice personale a Sfintilor re*prezentati, pentru ca ele nu numai ne sugereaza, ci si ne fac prezent pe Dumnezeu si diferitele lucrari sau persoane sfinte din iconomia mantuirii si care sunt tot atatea mijloace de intalnire cu Hristos Mantuitorul. De aceea,"in [COLOR=windowtext]cadrul Sfintei Liturghii[/COLOR], intalnirea tainica cu persoanele reprezentate in icoane, este ca un fel de pregatire spre intalnirea mai deplina cu Hristos, in taina Euharistiei". Prin prezenta harica a celor reprezentati, icoanele per*mit credinciosilor comuniunea spirituala, mistica in rugaciune, cu Persoana iui Hristos si a sfintilor, ele savarsesc o intalnire cu El prin rugaciunea ina*intea icoanei Sale. Aceasta intalnire cu Hristos prin intermediul icoanei Sale, e adevarat, nu suplineste comuniunea euharistica, dar este totusi com*plementara acesteia si necesara, atat inainte cat si dupa impartasire, pentru ca icoanele ne vizualizeaza iconic o prezenta ipostatica si ne fac sa ne ra*portam la prototipurile lor, atat ca prezenta iconica, cat si ca ideale si mo*dele de urmat.

Prezenta euharistica, nefiind din randul celor vazute, este o prezenta mistica, fara chip. Caci ceea ce se vede, painea si vinul, dupa prefacere, de*vin pur si simplu identice cu Trupul inviat, ceresc al lui Hristos, fara sa se opereze, insa, ceva si in planul vazut. De aceea"Euharistia nu poate servi nicidecum ca icoana, deoarece este numai"Cina Domnului", care trebuie consumata si nu contemplata". Din acest motiv, icoana isi pastreaza un rol liturgic si epifanic permanent si care nu e suprimat de prezenta euharistica a lui Hristos.

Teologi mai noi, ca Odo Casei, B. Langenmayer, Pavel Florensky, D. Staniloae, s.a. au aratat ca in Sfanta Liturghie Hristos este prezent real, de la inceputul proscomidiei, desigur in moduri diferite si anume: a) in Cuvintele Sfintei Scripturi citite de preot sau de citet in biserica; b) in cuvantul de propovaduire al preotului; c) in rugaciunile rostite de preot, in cantarile credinciosilor, in dialogul dintre ei si preot; d) in jertfa euharistica; la a-cestea se mai adauga prezenta lui Hristos e) in slujba celorlalte Sfinte Taine; f) in ierurgii si alte slujbe bisericesti (laude), in rugaciunile si binecuvanta*rile preotului; g) in citirile credinciosilor din Sfanta Scriptura in afara de biserica; in rugaciunile lor, in citirea altor carti de invatatura si evlavie or*todoxa; h) in convorbirile credinciosilor despre Dumnezeu, ca si din fap*tele bune savarsite din credinta.

Toate acestea sunt mijloace sau cai prin care Hristos ni se face pre*zent in diferite moduri si care luate in sine nu sunt exclusive, ci absolut necesare si complementare, caci se presupun unele pe altele si sunt alterna*tive. Ele privesc fiecare un aspect sau altul al dinamicii sau procesului intal*nirii noastre personale cu Hristos si presupun credinta in prezenta in Duh al lui Hristos cel inviat, fiindca asa cum spune Sf. Ap. Pavel:"noi nu stim de acum pe nimeni dupa trup, chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem" (II Cor. 5, 16) dupa trup, ci numai in Duhul Sfant.

Evident, intre aceste moduri de prezenta personala se detaseaza indeo*sebi: Cuvantul lui Dumnezeu catre noi, rugaciunea care se naste din acesta, impartasirea euharistic-sacramentala si implinirea poruncilor sau virtutilor care sunt tot atatea moduri de prezenta a lui Hristos si impartasire duhov*niceasca cu El.