Citat:
În prealabil postat de metanoia2
Nu ii spune ca esti suparata pe ea pentru ca mai devreme sau mai tarziu va invata sa se supere si ea si poate sa tina suparare. Cuvantele "m-am suparat" nu ar trebui rostite ci mai degraba ii spui: vai, m-ai dezamagit, nu m-as fi asteptat ca tu prietena mea cea mai buna sa imi spui una ca asta! Daca tu nu o intelegi pe mami cine sa o inteleaga?"si cu alte ocazii poti sa-i spui "trebuie sa iertam dar nu uita ca nu trebuie sa profiti de iertarea mea sau de dragostea pe care ti-o port pentru ca asa nu imi arati dragoste."
.
|
Nu, nu, asta nu e deloc o varianta fericita. Adica ii demonstrezi clar ca nu e bine cum gandeste, ca te dezamageste, etc. Mai ales daca un copil aude zilnic astfel de reprosuri, ii va scadea cu siguranta increderea in sine, si in parinti, si nu va mai comunica deloc cu ei. Mai bine sa ii arate copilului ca il inteleg, si sa ii dea voie sa isi exprime sentimentele, dar sa isi impuna punctul de vedere fara argumentari.
Dimpotriva, e bine ca mama sa se supere cand e de suparat, si copilul la fel, are voie sa se supere. Si apoi, a ierta nu inseamna a nu te supara, ci a trece de durerea pricinuita de suparare.