Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de OmuBun

Eu dimpotriva, am toate motivele din lume sa cred ca nimic nu ramane neplatit si imi exprimam aceasta convingere la "Dincolo de ratiune". Cunosc un caz prin care deja la a doua generatie, copiii continua sa plateasca scump pentru pacatele grele ale unui individ pe care l-am prins si eu in viata un timp, dar parintii mei mi-au povestit lucruri ingrozitoare pe care le facea in tineretea lui. Cel care-a ramas acum sa plateasca (nepotul acelui individ) mi-a fost candva coleg de clasa, un baiat istet, cu care mergeam in fiecare an cu colinda si plugusorul. Acum a ramas in locul unchiului lui care-a murit, "prostul satului". Se duce la padure (care nu-i tocmai aproape de sat) ia cate un lemn si-l trage dupa el pana acasa. Odata, intr-o iarna, l-a surprins tatal lui facand focul in sura, ca sa se incalzeasca catelul. Sora lui a murit de cancer la nici 35 de ani, tatal lui a murit in mod ciudat in urma cu vreo cinci ani, mai are un frate care e ateu (sau era) si aveam discutii interminabile pe aceasta tema. Acolo, in satul meu natal, au mai ramas el si batrana lui mama, chinuita de boli si griji...
De ce oare se intampla toate astea? Ce sa faca omul sa scape de aceasta povara care i s-a pus pe umeri fara voia lui? Cine sa-i dezlege, cine sa-i mangaie, cine sa-i inteleaga?

Tot ce povestesti se explica si cum am spus eu.
Ideea de 'plata' si de 'pedeapsa pt pacate' tine de o conceptie occidentala desper pacat, pe care Biserica ortodoxa nu a acceptat-o.
Dar vad ca s-a strecurat...

În prealabil postat de Fani71

Tot ce povestesti se explica si cum am spus eu.
Ideea de 'plata' si de 'pedeapsa pt pacate' tine de o conceptie occidentala desper pacat, pe care Biserica ortodoxa nu a acceptat-o.
Dar vad ca s-a strecurat...

Nu reţin unde am citit următorul lucru "...dacă cineva dintr-un neam se călugăreşte şi rămâne în mânăstire până moare făcând pocăinţă se şterg păcatele familiei sale până la al şaptelea neam".

În psalmul 50 se spune"...căci în păcate m-a născut maica mea"aceasta putând însemna păcatul conceperii pe de o parte iar pe altă parte moştemirea păcatelor celor care au conceput copilul.
La taina botezului păcatele sunt şterse dar sunt mulţi oameni botezaţi care au parte de mari nenorociri în viaţă.

Cred că o explicaţie dată de un teolog ar fi utilă întrebarea pusă fiind într-adevăr interesantă.

Nu sint teolog, dar cred ca sint pe cale de a deveni :)
Ai doua variante
Ezechiel 18:20
Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.

Exodul 20:5
Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam

Fiecare isi alege ce doreste

Desigur, poti alege a treia varianta, cea rationala

Dar probabil ca unii dintre voi nu vor fi multumiti cu citate din VT
Pentru acesti pretentiosi:
Marcu 2
28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.

1 Ioan 1:9
Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.

Coloseni 2:13
Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele;

[costel]

Voi reda ceea ce a spus parintele Teofil Paraian: "In Scriptura se spune, in cartea Iesirii si in Deuteronom (Iesirea 20, 5-6; Deuteronom 5, 9-10), ca Dumnezeu este pedepsitor al pacatelor parintilor in copii pana la al patrulea neam, si-i miluieste pana la al miilea neam pe cei care-i slujesc.

In cartea prorocului Iezechil se spune ca nu-i pedepseste pe copii pentru parinti, ca e nedrept sa sufere copiii pentru parinti. (Iezechil, 18, 1-20)

Ceea ce ne-ar putea interesa pe noi ar fi nu ca purtam ori nu purtam in noi pacatele parintilor nostri, ci sa facem in asa fel sa n-avem pacate, ca sa nu fie ceva sa apese peste viata copiilor nostri".

Eu personal nu sunt de acord cu ideea ca un copil este pedepsit din cauza pacatelor parintilor lui.

În prealabil postat de costel

Voi reda ceea ce a spus parintele Teofil Paraian: "In Scriptura se spune, in cartea Iesirii si in Deuteronom (Iesirea 20, 5-6; Deuteronom 5, 9-10), ca Dumnezeu este pedepsitor al pacatelor parintilor in copii pana la al patrulea neam, si-i miluieste pana la al miilea neam pe cei care-i slujesc.

In cartea prorocului Iezechil se spune ca nu-i pedepseste pe copii pentru parinti, ca e nedrept sa sufere copiii pentru parinti. (Iezechil, 18, 1-20)

Ceea ce ne-ar putea interesa pe noi ar fi nu ca purtam ori nu purtam in noi pacatele parintilor nostri, ci sa facem in asa fel sa n-avem pacate, ca sa nu fie ceva sa apese peste viata copiilor nostri".

Cu alte cuvinte, habar n-are. Macar e onest.

În prealabil postat de costel

Eu personal nu sunt de acord cu ideea ca un copil este pedepsit din cauza pacatelor parintilor lui.

Pe ce te bazezi?

[elizabeta]

Marimira, te intereseaza numai perspectiva ortodoxa, si numai de la absolventii de teologie?

Sunt foarte bune citatele din Sfinţii Părinţi deşi uneori poate, aparent puţin contradictorii.Pănă ce vor veni răspunsurile celor care cunosc multă teologie îndrăznesc să abordez acest subiect de pe poziţia unui simplu creştin-ortodox.
Voi da un exemplu simplu.
Într-o familie se nasc trei copii.Mama femeie credincioasă la primii doi copii păstrează rânduiala de-dinainte şi după naştere adică:îi concepe (pe primii doi) în zilele când e permis,se spovedeşte şi împărtăşeşte cât este însărcinată şi păstrează curăţenia trupescă (soţul fiind plecat),ţine cele 40 de zile de după naştere şi face molifta după rânduială, împărtăşindu-se atât ea cât şi copiii (primii doi).
La al treilea copil lucrurile se schimbă.Vine soţul (necredincios) acasă definitiv şi nu-i mai permite femeii să facă toate cele ce am scris mai sus.
Iată ce se întâmplă şi cum vor fi cei trei copii peste mulţi ani:
-Primii doi vor avea reuşite în viaţă aproape fără piedici,la fel şi copii lor.
-Ultimul multe boli,eşecuri,nereuşite,necazuri foarte mari la fel şi copii lui.

Nu ştiu dacă se poate generaliza dar cred că un studiu pe această temă ar putea da multe răspunsuri.

[antoradoi]

În prealabil postat de costel

Voi reda ceea ce a spus parintele Teofil Paraian: "In Scriptura se spune, in cartea Iesirii si in Deuteronom (Iesirea 20, 5-6; Deuteronom 5, 9-10), ca Dumnezeu este pedepsitor al pacatelor parintilor in copii pana la al patrulea neam, si-i miluieste pana la al miilea neam pe cei care-i slujesc.

In cartea prorocului Iezechil se spune ca nu-i pedepseste pe copii pentru parinti, ca e nedrept sa sufere copiii pentru parinti. (Iezechil, 18, 1-20)

Ceea ce ne-ar putea interesa pe noi ar fi nu ca purtam ori nu purtam in noi pacatele parintilor nostri, ci sa facem in asa fel sa n-avem pacate, ca sa nu fie ceva sa apese peste viata copiilor nostri".

Eu personal nu sunt de acord cu ideea ca un copil este pedepsit din cauza pacatelor parintilor lui.

Nici eu,omule,nu-s de acord,dar...cine ne-a cerut noua ACORD-ul?...Unde-i LEGE,nu-i tocmeala!...
Ce vina am eu,spre ex,ca bunicul din partea tatalui meu a fost curvar?(sa zicem)Daca eu doresc sa traiesc frumos,vreau sa fiu lasata sa traiesc frumos!Si n-am nici un chef sa platesc pacatele lor.El,bunicul,care va sa zica,a circulat peste limita admisa si eu platesc amenzile la "rutiera".Nu-i tocmai cusera treaba!Dar...daca n-ai incotro...maninci si pui fripti...In alta nota de idei...
...Dumnezeu are LEGILE Lui.Noi nu stam cu EL la tacla.Sa nu ne straduim sa pricepem judecata lui Dumnezeu ca nu vom reusi.Ideea e ca avem obligatia sa ne straduim sa n-avem pacate ,caci ,cu siguratnta ,ne va fi cu mult mai bine,si in viata de aici si in cea viitoare.Noi si copii nostri....E greu dar...nu imposibil.Sa cerem acesta de la Dumnezeu si vom primi!
...Cineva a postat un cuvint de-l lui Nic Steinhardt,din Jurnalul Fericirii,si anume: "daca nu putem fi buni ,sa incercam sa fim macar politicosi".Mi-a placut ,si mie,foarte tare motto-ul acesta,cind l-am descoperit ,citindu-l pe Nic Steinhardt,si chiar mi l-am insusit.Acum insa imi tot zic ca daca putem fi politicosi,cind situatia o cere,cu siguranta ca putem incerca sa fim si buni,si...vom reusi!

[Fani71]

În prealabil postat de antoradoi

Nici eu,omule,nu-s de acord,dar...cine ne-a cerut noua ACORD-ul?...Unde-i LEGE,nu-i tocmeala!...
Ce vina am eu,spre ex,ca bunicul din partea tatalui meu a fost curvar?(sa zicem)Daca eu doresc sa traiesc frumos,vreau sa fiu lasata sa traiesc frumos!Si n-am nici un chef sa platesc pacatele lor.El,bunicul,care va sa zica,a circulat peste limita admisa si eu platesc amenzile la "rutiera".Nu-i tocmai cusera treaba!Dar...daca n-ai incotro...maninci si pui fripti...In alta nota de idei...
...Dumnezeu are LEGILE Lui.Noi nu stam cu EL la tacla.Sa nu ne straduim sa pricepem judecata lui Dumnezeu ca nu vom reusi.Ideea e ca avem obligatia sa ne straduim sa n-avem pacate ,caci ,cu siguratnta ,ne va fi cu mult mai bine,si in viata de aici si in cea viitoare.Noi si copii nostri....E greu dar...nu imposibil.Sa cerem acesta de la Dumnezeu si vom primi!
...Cineva a postat un cuvint de-l lui Nic Steinhardt,din Jurnalul Fericirii,si anume: "daca nu putem fi buni ,sa incercam sa fim macar politicosi".Mi-a placut ,si mie,foarte tare motto-ul acesta,cind l-am descoperit ,citindu-l pe Nic Steinhardt,si chiar mi l-am insusit.Acum insa imi tot zic ca daca putem fi politicosi,cind situatia o cere,cu siguranta ca putem incerca sa fim si buni,si...vom reusi!

Imi pare bine ca iti place citatul ;-)
Pai, cine spune ca este chiar asta Legea lui Dumnezeu, sa 'platim' pentru pacatele altora? Unii spun asta, dar nu inseamna ca asta este credinta Bisericii intr-adevar. este o idee care circula, care are un fundament de adevar, insa nu exprimata asa.