Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[cotoracia]

Va admir pe toti pentru abordarea acestei probleme. Atentie insa, Fani71, nu te supara, dar nu ai dreptate cand il contrazici pe Parintele Arsenie Boca atunci cand spui ca nu are importanta cand concepi un copil, in post sau in afara lui. Poate cunoasteti cazul cand o femeie s-a dus la Parintele si s-a plans ca are un copil rau, care ii face numai necazuri, o bate, etc. Parintele a intrebat-o (cunoscand in duh aceasta) daca e adevarat ca l-a conceput chiar in noaptea Sfintelor Pasti. Iar ea aducandu-si aminte a recunoscut ca e adevarat.
Asa ca nu stiu cum poti sa nu intelegi ca postul este INFRANARE TOTALA, nu doar abtinere de la mancare si bautura, ci in primul rand de la pacate si rautati. Relatia sexuala in post este un pacat, chiar daca are loc doar in cadrul permis dintre sot si sotie, este desfranare. Cand postesti, trebuie sa lepezi TOATE poftele, nu doar pe cea a mancarii, ca atunci e regim alimentar, nu post. Si iata, Dumnezeu ne arata ca a incalca acest lucru este rau si de aceea pedepseste pe cei care il incalca. De fapt noi suntem cei care ne asiguram aceasta pedeapsa prin neinfranare.
Sa nu confundam lucrurile, dragostea de care vorbesti, draga Fani, e una, dar unirea trupeasca in post e alta. Dar si daca nu e in post, daca ea are un alt scop decat acela de a procrea, atunci tot pacat e. Si nu cred ca suntem noi in masura sa il contrazicem pe Parintele Arsenie, care e un vas cu totul ales al Duhului Sfant si caruia i s-a dat acest dar de a "vedea" in oameni, ca nimanui altcuiva.
Maine, 28 noiembrie 2009, se implinesc 20 de ani de cand Dumnezeu ni l-a luat in Imparatia Sa. De acolo ne va ajuta mai mult, asa cum spunea, decat de aici de pe pamant. Doar sa-i cerem ajutorul in rugaciune !

[Noesisaa]

În prealabil postat de cotoracia

dar nu ai dreptate cand il contrazici pe Parintele Arsenie Boca atunci cand spui ca nu are importanta cand concepi un copil, in post sau in afara lui. Poate cunoasteti cazul cand o femeie s-a dus la Parintele si s-a plans ca are un copil rau, care ii face numai necazuri, o bate, etc. Parintele a intrebat-o (cunoscand in duh aceasta) daca e adevarat ca l-a conceput chiar in noaptea Sfintelor Pasti. Iar ea aducandu-si aminte a recunoscut ca e adevarat.

Dar...daca vrei sa dovedesti adevarul spuselor cuiva, incerci sa vii cu dovezi din afara. Nu poti sa spui ca, de exemplu, Parintele Boca are dreptate in situatia asta, fiindca tot parintele Boca spune asta si asta, sau cineva a spus ca o femeie i-a spus ca el a spus ca asa si asa.... Intelegi? Argumentatia trebuie sa fie ceva de genul: parintele Boca are dreptate, fiindca sunt si cunosc zeci de exemple care sa ii intareasca spusele. Din pacate din propria mea obserivatie, si a altora, ce spune Parintele Boca nu se prea potriveste cu realitatea. Cred ca am mai scris asta undeva: in calendarul ortodox, aproximativ jumatate de an, daca nu mai mult este post (cele 4 posturi, miercurea, vinerea, si daca mai adaugi dupa altii si duminica si lunea si sambata, lasand doar martea si joia pentru procreere). Cum sunt oameni nascuti in fiecare zi a anului, inseamna ca cel putin jumatate, daca nu mai multi, sunt fie niste natarai, isi bat mamele, fura, omoara, violeaza, sau au tot felul de handicapuri si tare, iar cealalta jumatate este de treaba, cinstita, credincioasa, etc, totul in functie de ziua in care au fost conceputi. Voua, celor care sustineti treaba asta, vi se pare normal? Este o imagine corecta a realitatii? Mie mi se pare un determinism cu totul strain de ortodoxie. Sa nu mai spun ca inexact din orice punct de vedere stiintific, dar si moral.

Sigur, noaptea de Pasti nu este cel mai propice si mai fericit ales moment pentru sex. In mod normal ar trebui sa fii la biserica sarbatorind Invierea Domnului. Sau oricum, sa lasi tot felul de griji si lucruri obisnuite pentru a te putea bucura din punct de vedere spiritual. Dar asta este o scadere pentru cei doi, ei sunt cei care in loc sa se bucure de Hristos, se bucura unul de altul. Dar de aici si de a spune ca daca vor avea un copil in acea noapte, copilul, din cauza asta, o va lua razna, e cale lunga, mi se pare mie. Mai curand as crede ca acel baiat isi batea mama pentru ca asa a vazut ca face tata, si ca face tot felul de necazuri din cauza unei educatii neadecvate, sau oricum din cauza exemplelor nu tocmai bune pe care le-a vazut in casa. Sau alte, si alte motive.

[Fani71]

În prealabil postat de cotoracia

Va admir pe toti pentru abordarea acestei probleme. Atentie insa, Fani71, nu te supara, dar nu ai dreptate cand il contrazici pe Parintele Arsenie Boca atunci cand spui ca nu are importanta cand concepi un copil, in post sau in afara lui. Poate cunoasteti cazul cand o femeie s-a dus la Parintele si s-a plans ca are un copil rau, care ii face numai necazuri, o bate, etc. Parintele a intrebat-o (cunoscand in duh aceasta) daca e adevarat ca l-a conceput chiar in noaptea Sfintelor Pasti. Iar ea aducandu-si aminte a recunoscut ca e adevarat.
Asa ca nu stiu cum poti sa nu intelegi ca postul este INFRANARE TOTALA, nu doar abtinere de la mancare si bautura, ci in primul rand de la pacate si rautati. Relatia sexuala in post este un pacat, chiar daca are loc doar in cadrul permis dintre sot si sotie, este desfranare. Cand postesti, trebuie sa lepezi TOATE poftele, nu doar pe cea a mancarii, ca atunci e regim alimentar, nu post. Si iata, Dumnezeu ne arata ca a incalca acest lucru este rau si de aceea pedepseste pe cei care il incalca. De fapt noi suntem cei care ne asiguram aceasta pedeapsa prin neinfranare.
Sa nu confundam lucrurile, dragostea de care vorbesti, draga Fani, e una, dar unirea trupeasca in post e alta. Dar si daca nu e in post, daca ea are un alt scop decat acela de a procrea, atunci tot pacat e. Si nu cred ca suntem noi in masura sa il contrazicem pe Parintele Arsenie, care e un vas cu totul ales al Duhului Sfant si caruia i s-a dat acest dar de a "vedea" in oameni, ca nimanui altcuiva.
Maine, 28 noiembrie 2009, se implinesc 20 de ani de cand Dumnezeu ni l-a luat in Imparatia Sa. De acolo ne va ajuta mai mult, asa cum spunea, decat de aici de pe pamant. Doar sa-i cerem ajutorul in rugaciune !

Ca sa intelegem sensul postului, cred ca trebuie sa citim si ce apune sfantul Pavel in epistola catre Romani 14, 1-10 despre post. Dupa el, postul nu este o obligatie, ci un ajutor pentru cei slabi in credinta! Cei tari nu au neaparat nevoie sa 'manance legume'. Si mai spune ca cel care mananca sa nu il judece pe cel care nu mananca, si invers.

Postul nu este o lege in Ortodoxie, ca la musulmani Ramadamul, sau cel putin nu a fost la origine si nu ar fi trebuit sa fie privit asa. Postul este o propunere pe care Biserica o face credinciosilor pentru a reusi sa il puna pe Dumnezeu in fata, nu lumea creata. Fara reguli de post este mai greu. POutem sa ne propunem sa mancam multumind, sa ne rugam mai mult, etc, dar totusi, daca nu ne lipsim de nimic voit, este mai greu.

La fel si postul conjugal. El este recomandat pentru ca cei doi sa invete sa nu faca din relatia sa ceva idolatru, ceva care il exclude mai mult sau mai putin pe Dumnezeu. Sa ne aminteasca ca Dumnezeu este primul.
Mai este cred si pentru a invata cuplurile mai ales tinere o anumita cumpatare, pentru ca sexualitatea este ca un foc care ne poate arde daca o lasam chiar fara frau. Putem ajunge astfel sa ne gandim numai la placerea noastra si sa il privim pe celalalt ca pe un obiect. Ma gandesc ca este si pentru cuplurile care nu se casatoreau neaparat din dragoste si nu stiau ce inseamna respectul acordat celuilalt (probabil mai ales pentru barbati care considerau ca odata casatoriti, sotia este la dispozitia lui pentru satisfacerea tuturor dorintelor, fie ca vrea fie ca nu).

Postul conjugal este, dupa parerea mea, mult mai delicat si cere mai multa libertate decat cel alimentar. Pentru ca:
- in acest caz, este vorba de doua persoane in relatie, nu de una
- sexualitatea fara spontaneitate poate deveni un exerctiu mecanic, si poate mai degraba duce la un fel de automatism rece, lipsit de dragoste adevarata
- exista si alte restrictii care ne fac sa acceptam sa ne infranam: lipsa de dorinta a partenerului, boala, ciclul lunar, orarele stresante, copiii (deci, ne infranam din respect pentru celalalt sau pentru familie sau din cauza ca conditiile nu permit; asta este deja o asceza)

Cred ca un cuplu crestin este foarte bine sa incerce sa tina post daca amandoi sunt de acord. Insa dupa parerea mea trebuie sa fie flexibil si sa nu exagereze, daca vede ca o infranare prelungita ii face irascibili (de ex.).
Si sf. Pavel recomanda abstinenta doar 'pt scurt timp'

[sophia]

Eu nu inteleg un lucru:
Singurul in masura sa decida si sa intervina in pacat este Dumnezeu.
In cazul copiilor, modalitatea cea mai clara si logica este: daca este pacat, atunci de ce Dumnezeu da totusi acele vieti?
Actul are loc, dar viata o da Dumnezeu. El poate sa n-o dea daca actul se savarseste in pacat.
Totusi se nasc copii si la cei necasatoriti, si la cei f.pacatosi, si la cei ce au relatii in post, etc.
La altii in schimb nu le da niciodata.
Si atunci ma gandesc eu:
Ori Dumnezeu nu considera procreerea un pacat (niciodata), mai ales ca El binecuvanteaza casatoria.
Ori El lasa in mod voit sa se intample pacatele.
Si daca platesc copiii apoi aceste pacate? Nu stiu. Poate.
Totusi de ce? Cui ii foloseste?
Celor ce le-au facut, oricum nu. Ei s-au dus.
In pilda cu orbul, Iisus spune clar ca el nu plateste pentru pacatele parintilor, ci pentru cele ale lui.
Pe mine ma sperie altceva: anumite lucruri negative (blesteme, farmece) care se rasfrang pe familii intregi.
Cand vad cazuri de familii in care se intampla atatea necazuri, ma intreb de unde vin. Ca nu toti (unchi, matusi veri, nepoti, etc.) or fi asa vinovati sau pacatosi.
In orice caz, chiar daca ar fi asa, noi nici nu avem cum sa stim ce pacate si ale cui platim. Macar am fi fost mai lamuriti si era altceva.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Eu nu inteleg un lucru:
Singurul in masura sa decida si sa intervina in pacat este Dumnezeu.
In cazul copiilor, modalitatea cea mai clara si logica este: daca este pacat, atunci de ce Dumnezeu da totusi acele vieti?
Actul are loc, dar viata o da Dumnezeu. El poate sa n-o dea daca actul se savarseste in pacat.
Totusi se nasc copii si la cei necasatoriti, si la cei f.pacatosi, si la cei ce au relatii in post, etc.
La altii in schimb nu le da niciodata.
Si atunci ma gandesc eu:
Ori Dumnezeu nu considera procreerea un pacat (niciodata), mai ales ca El binecuvanteaza casatoria.
Ori El lasa in mod voit sa se intample pacatele.
Si daca platesc copiii apoi aceste pacate? Nu stiu. Poate.
Totusi de ce? Cui ii foloseste?
Celor ce le-au facut, oricum nu. Ei s-au dus.
In pilda cu orbul, Iisus spune clar ca el nu plateste pentru pacatele parintilor, ci pentru cele ale lui.
Pe mine ma sperie altceva: anumite lucruri negative (blesteme, farmece) care se rasfrang pe familii intregi.
Cand vad cazuri de familii in care se intampla atatea necazuri, ma intreb de unde vin. Ca nu toti (unchi, matusi veri, nepoti, etc.) or fi asa vinovati sau pacatosi.
In orice caz, chiar daca ar fi asa, noi nici nu avem cum sa stim ce pacate si ale cui platim. Macar am fi fost mai lamuriti si era altceva.

Scrisoare către mamă ! ( fără comentarii . . . ) : http://www.crestinortodox.ro/comunit...&video_id=1784

[elizabeta]

În prealabil postat de cristiboss56

Scrisoare către mamă ! ( fără comentarii . . . ) : http://www.crestinortodox.ro/comunit...&video_id=1784

E...........tulburator!............

[costel]

Dumnezeu este iubire, nu pedepseste. Faptul ca noi murim, se datoreaza faptului ca venim din Adam care a imbolnavit firea omeneasca. Asa si aici, daca avem anumite inclinatii spre anumite patimi, putem spune ca sunt rezultatul venirii dintr-o fire cu astfel de inclinatii. Dar sa retinem: suntem liberi de a da un raspuns ispitei si avem puterea de a o inlatura. Asa ca trebuie sa inlaturam credinta ca Dumnezeu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Ar fi nedrept si ar inceta sa mai fie iubire.

[Fani71]

În prealabil postat de costel

Dumnezeu este iubire, nu pedepseste. Faptul ca noi murim, se datoreaza faptului ca venim din Adam care a imbolnavit firea omeneasca. Asa si aici, daca avem anumite inclinatii spre anumite patimi, putem spune ca sunt rezultatul venirii dintr-o fire cu astfel de inclinatii. Dar sa retinem: suntem liberi de a da un raspuns ispitei si avem puterea de a o inlatura. Asa ca trebuie sa inlaturam credinta ca Dumnezeu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Ar fi nedrept si ar inceta sa mai fie iubire.

Sunt de acord cu tine. Nu este in nici un caz vorba de pedeapsa, sunt convinsa, este vorba doar despre pacatul originar, concretizat in familia noastra, si impotriva caruia avem liberatea si puterea de a lupta, daca vrem, fiecare dintre noi.

[Noesisaa]

Nu, nu, orbului Bartimeu i-a spus Hristos ca el nu este orb din cauza pacatelor parintilor lui, asa cum credeau evreii, nici din cauza pacatelor lui, ci ca sa se arate slava lui Dumnezeu prin el, ceea ce s-a si intamplat.

Citind ce scrie Sophia, mi-am adus aminte de niste situatii care ma pun pe ganduri.

Chiar in seara asta vorbeam cu mama mea despre o familie, nu mai stiu cum a venit vorba despre asta totusi. Pe vremea lui Ceausescu nevasta a ramas insarcinata, am impresia ca mai avea copii. Sotul, nu foarte dornic, i-a adus acasa un felcer, un asistent veterinar care i-a dat ceva sa bea pentru a scapa de sarcina, si femeia a murit in chinuri greu de imaginat. Dupa aceea barbatul s-a recasatorit, noua nevasta a ramas insarcinata si a dat nastere unui copil cu retard mintal si fizic sever, bunicii mei, Dumnezeu sa-i ierte, l-au botezat. Poate coincidenta, dar...

Apoi in satul in care preda mama, un barbat a trecut la penticostali. Avand o troita -- cruce -- in gradina spre drum, a luat un topor, a lovit-o si a dat-o jos. Nevasta a ramas insarcinata si baietelul s-a nascut pur si simplu fara mana dreapta de la cot. Povestea este adevarata, l-am vazut eu pe baiat, acum tanar. Hmmmm.

In blocul in care am locuit pana acum vreo 8 ani cand ne-am mutat, statea la etajul 10 o familie cu 3 copii, doi gemeni, baiat si fata, Alin si Alina, si un baiat mai mare, ne sunt si rude mai indepartate. Tatal familiei nu a fost niciodata un om bun, era betiv, foarte violent cu nevasta si copiii , curvar, necinstit, intr-un final s-a ajuns la divort, s-au mai linistit apele. Amandoi gemenii erau tineri foarte de treaba, mai mari decat mine cu vreo 6 ani, baiatul frumusel, mi-l amintesc tot timpul cu gel in par si cochet, era elev la liceul sportiv, deci atletic. Au dat amandoi bacalaureatul, l-au luat, mama super fericita, mai ales pentru baiat care nu a fost niciodata un elev prea bun. Fata si-a gasit de lucru, baiatul in schimb s-a imbolnavit dintr-o data, chiar in vara de dupa bac, de o boala mintala foarte grava, era apropate de nerecunoscut, a slabit foarte tare, nu mai aveai cu cine vorbi, avea tot felul de crize violente, dar si momente de luciditate in care plangea si spunea "mama, ce se alege de viata mea, eu mor si-s fecior." In fine, situatie foarte trista, l-a dus mama lui pe la ce doctori a aflat, preoti, dezlegari, nici un fel de ameliorare, si se invatase cu ideea ca baiatul ei asa va fi de acum. Intre timp fata a capatat un nodul la sub-brat, a crezut initial ca e de la deodorant, cand s-a dus la medic, era de fapt cancer. Nu avea decat 22 de ani. Citostatice, operatie, suferinta, o vedeam cateodata atata de palida si de slabita...s-a dus saraca, Dumnezeu sa o ierte, cam dupa nici un an. Mi-aduc aminte inmormantarea ei intr-o zi de duminica de toamna foarte frumoasa, cu muzica de nunta, si pe Alin, fratele geaman si el foarte bolnav care o plangea... Dupa nici un an, a murit si el, a facut o complicatie de la boala lui. Mi-l aduc aminte mort, neinchipuit de slab, fara dinti fiindca si i-a spart lovindu-se singur, in costum de mire si cu muzica de fanfara de nunta (stiu, asa se obisnuieste la noi cand moare un tanar/a necasatorit/a, i se face un fel de nunta). Si mi-o aduc aminte si pe mama lor care si-a ingropat doi copii, care au fost copii perfect normali si sanatosi, intr-un an. A fost foarte trista mult timp, a purtat doliu mult. Acum o vad mai linistita si senina, are un nepotel frumusel de la baiatul cel mare care e insurat, bine si sanatos in Timisoara, si o vad ca vine la biserica cu cel mic.

Am lungit povestea mai mult decat trebuia, dar ideea este ca niciodata, si au trecut de atunci cam 10-11 ani, nu mi-am putut explica rational ce s-a intamplat. Cum se poate ca doi tineri pe care i-am cunoscut, si care erau sanatosi, voiosi, plini de viata, cuminti si la locul lor sa pateasca asa ceva, sa se imbolnaveasca atat de grav, ambii la varste foarte tinere, de boli ne-contagioase, sau care in mod normal nu sunt provocate de ceva care au facut, sau stil de viata nesanatos, ci pur si simplu din senin. Sigur, au avut traumele lor din copilarie cu tatal lor, dar nu cred ca provoaca cancer dupa 10 ani. Sigur, erau gemeni, si gemenii au o legatura speciala, dar s-au imbolnavit de boli diferite si independent unul de altul. Si, fiind baiat si fata, nu erau macar gemeni univitelini, deci nu erau chiar asa de uniformi din punct de vedere genetic. Deci ce altceva poate explica tragedia asta??? Vraji? Blestem? Poate fi totusi o pura coincidenta?

Si daca totusi intr-adevar exista o pedeapsa care se poate rasfrange asupra copiilor? Sigur, nu pentru ca au fost conceputi in post, ci pentru pacate mai grave asupra credintei sau semenilor ale parintilor lor? Si totusi, nu toti cei care fac sacrilegiu sunt pedepsiti asa de aspru, au mai fost barbati care si-au presat nevasta sa faca avort si ea a murit, au mai fost barbati care si-au batut joc de orice si oricine le aparea in fata, dar nu toti au fost loviti asa! Sau poate, prin pedepsele aparent la intamplare Dumnezeu incearca sa ne invete ca pentru pacate grave de care nu iti pare rau si de care nu te spovedesti, nu stii de unde iti vine pedeapsa, si daca va fi pe lumea asta, sau pe cealalta, dar ca e posibil sa fie si pe lumea asta si prin copiii tai?

[elizabeta]

În prealabil postat de Noesisaa

se pare ca totusi exista o pedeapsa care se poate rasfrange asupra copiilor. Nu pentru ca au fost conceputi in post, ci pentru lucruri grave pe care parintii lor le-au facut.

Asta cred si eu - uite, cazul unui baiat student, foarte bun la matematica, o tanara speranta. Acest baiat avea o sora foarte desteapta, care a intrat de prima data la medicina. Mama acestui tanar a gasit, se pare (dupa multe cautari), un preot dintr-un sat care sa-i faca rau femeii cu care credea ea ca este incurcat sotul ei (nu stiu daca acesta calcase sau nu stramb, este mai putin important). In mai putin de doi ani, acest baiat - lumina ochilor ei - a murit de leucemie galopanta...