Citat:
În prealabil postat de glykys
Foarte bine punctat!  |
Bun, da, dar am fost si putin cam prea pesimista. Oameni cu totul tociti din punct de vedere moral sunt putini. Apoi spovedania nu se face de unul singur, mai este si parintele duhovnic care poate sa dea ghidare, sau oricum sa explce reperele morale. Apoi oricine cat de cat preocupat de starea lui sufleteasca poate sa isi arunce ochii pe cele 10 porunci si sa mediteze despre cum/daca/pe care le-a incalcat. Apoi se poate uita si peste cele 9 fericiri ca sa vada daca macar a incercat sa se apropie de idealul de viata crestin si unde si de ce s-a poticnit. Si asa isi poate da seama cat de cat cu ce l-a suparat pe Dumnezeu sau cum s-a indepartat de ceea ce spune Dumnezeu. Pentru inceput e bine, apoi cu cat avansezi in maturitate spirituala iti dai seama si de alte lucruri.
De aceea vad indreptarele cu 438 (sau cate or fi, nici mai mult nici mai putin) pacate posibile, care mai de care, nu prea folositoare. In loc sa te gandesti tu si sa iti dai seama cam pe unde esti sau cat de departe esti de Dumnezeu, incerci sa bifezi, si esti preocupat ca nu cumva sa fi pierdut vreo unul, sau te gandesti daca ai facut sau nu ai facut chestia aia, ca nu iti mai aduci aminte, si apoi daca ai scapat vreo unul, vai, nenorocire mare. Am mai vazut pe la biserica cate cineva cu lista de trei pagini cu pacate numerotate de la 1 la cat o fi fost, citind, citind, citind sub epitrahilul preotului. Ma gandesc ce-o fi gandind preotul in momentul ala, probabil ca nu se mai termina. Apoi fiind doar o lista citita, sunt sigura ca parintelui ii este greu sa isi aminteasca de fiecare lucru pe care l-ai spus ca sa iti mai dea cate un sfat, lipseste comunicarea, legatura, dialogul.
27.11.2009, 17:27:23
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid