Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

Nu, nu a zis asa, ci ca pacatosii care s-au pocait vor intra in Imparatia Cerurilor. Fara pocainta nu ajungem in cer, ci in iad.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu, nu a zis asa, ci ca pacatosii care s-au pocait vor intra in Imparatia Cerurilor. Fara pocainta nu ajungem in cer, ci in iad.

Sigur, sigur, care s-au pocait. Dar ideea era ca dupa teoria asta a transmiterii parca le iei si sansa sa se pocaiasca. Cel putin asa suna.

[Noesisaa]

Hmm, am o intrebare: toti oamenii care se mantuiesc sunt sfinti? Adica daca ajungi in rai, in Imparatia lui Dumnezeu dupa ce mori, se cheama ca ajungi sfant? Sau sfintii sunt cumva pe o treapta mai sus, sau pe alta treabta/nivel decat oamenii obisnuiti care se mantuiesc? Cumva niciodata nu mi-a fost foarte clar, si acum mi-am amintit.

Banuiala mea este ca toti cei care se mantuiesc sunt sfinti. Dar apoi sunt tot felul de sfinti, sunt martiri, sunt calugari, sunt sfinti gen St cel Mare, etc etc. Sunt toti la fel?

În prealabil postat de Noesisaa

Hmm, am o intrebare: toti oamenii care se mantuiesc sunt sfinti? Adica daca ajungi in rai, in Imparatia lui Dumnezeu dupa ce mori, se cheama ca ajungi sfant? Sau sfintii sunt cumva pe o treapta mai sus, sau pe alta treabta/nivel decat oamenii obisnuiti care se mantuiesc? Cumva niciodata nu mi-a fost foarte clar, si acum mi-am amintit.

Banuiala mea este ca toti cei care se mantuiesc sunt sfinti. Dar apoi sunt tot felul de sfinti, sunt martiri, sunt calugari, sunt sfinti gen St cel Mare, etc etc. Sunt toti la fel?

Raspunsul il gasim aici:

Sfânta Evanghelie după Ioan


Cap. 14 [COLOR=#0000ff]2[/COLOR]. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.

Stiut este ca multi au parte de o boala la sfarsitul vietii, care le aduce multa suferinta, dar si mantuirea. Ori Domnul nu este insensibil la suferintele omenesti.
Cum zicea Paisie de la Sihla, sa ne vedem la Poarta Raiului... si vedem atunci in ce lacas ne vom gasi locul.

[elizabeta]

[quote=Noesisaa;186240]Hmm, am o intrebare: toti oamenii care se mantuiesc sunt sfinti? Adica daca ajungi in rai, in Imparatia lui Dumnezeu dupa ce mori, se cheama ca ajungi sfant? Sau sfintii sunt cumva pe o treapta mai sus, sau pe alta treabta/nivel decat oamenii obisnuiti care se mantuiesc? QUOTE]

Da, convingerea mea este ca suntem cu totii sfinti, daca ajungem acolo, dar avem "grade diferite de sfintenie", in functie de meritele dobandite in timpul vietii. Si cum am citit undeva intr-o scrisoare a Sf.Sp.Pavel, acesta se lupta sa obtina cununa dreptatii, nu stiu daca foloseste termenul in sens figurat, daca fiind spirite vom sti mult mai multe lucruri unul despre altul, dar cu siguranta exista diversitate, pentru ca mai stim de existenta mai multor ceruri.......

[glykys]

În prealabil postat de Fani71

Sigur, sigur, care s-au pocait. Dar ideea era ca dupa teoria asta a transmiterii parca le iei si sansa sa se pocaiasca. Cel putin asa suna.

Nu le iei sansa de a se pocai, in niciun caz. Doar ca ... le ingreunezi lupta si viata!

[AndruscaCIM]

Vad ca nimanui nu ii convine acest concept de predare a bagajului genetic negativ, insa nu am niciun dubiu ca nimeni nu ar avea ceva de obiectat referitor la faptul ca atunci cand exista un preot/calugar/unchi in neam care si-a petrecut viata in rugaciune si a murit linistit prevestindu-si sfarsitul cu cateva zile inainte...nu il deranjeaza deloc.

Oare exista acest sentiment de revolta pentru ca nu ne cunoastem neamul, sau pur si simplu pentru ca nu suntem de acord cu aceasta afirmatie?

Mie mi se pare foarte obiectiv acest concept de transmitere a bagajului genetic, dar mai mult decat atat...pe langa inclinatia spre anumite afectiuni mostenita de la parinti, trasaturi de caracter si trasaturi fizice, sa mostenim intr-o oarecare masura si structura lor sufleteasca. Cred ca parintii mai duri, mai insensibili, mai deloc religiosi...transmit aceste caracteristici sau lipsuri si copiilor lor. Mi se pare explicabil faptul ca unii indivizi nu au respect pentru viata, nu le tresare niciun muschi atunci chinuie animale, cand trec cu masina peste ele, cand devin violenti sau cand nu manifesta nicio latura religioasa...pentru ca toate acestea pot fi explicate de ce au transmis parintii.

Desi fiecare individ e original si vine cu ceva al lui, el este totusi in mare parte conturat prin ceea ce mosteneste de la parinti....cel putin eu constat acest lucru in ceea ce ma priveste, si sunt foarte mandra de acest lucru.

Nu cred ca mostenim pacate si blesteme, dar in schimb cred ca avem de luptat uneori cu anumite inclinatii...si cred ca asta consecinta stilului de viata adoptat de parinti, bunici de fapt.

[Noesisaa]

Nu de mult am citit despre un tanar de 27 de ani din Vatra Dornei care s-a sinucis. Tatal lui s-a sinucis si el acum multi ani. Bagaj genetic negativ? Adica ii era scris in frunte sa se sinucida? Ce fel de pedeapsa a lui Dumnezeu ar fi asta -- adica familia sa fie pedepsita intr--un asa fel incat sa isi piarda sansa de mantuire? Sau mai curand, avand exemplul tatalui, tanarul a pastrat in minte ideea ca sinuciderea este o solutie viabila daca se aduna prea multe probleme (se pare ca mama ii murise cu putin timp in urma, prietena il parasise, fusese mutat disciplinar la o alta unitate...), cumva raul produs de tata nu s-a vindecat in inima fiului, nu s-a apropiat de Dumnezeu, nu a incercat sa capete incredere in Dumnezeu...Ma gadesc ca daca se apropia de Dumnezeu nu ar fi facut un asemenea gest.

[glykys]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Vad ca nimanui nu ii convine acest concept de predare a bagajului genetic negativ, insa nu am niciun dubiu ca nimeni nu ar avea ceva de obiectat referitor la faptul ca atunci cand exista un preot/calugar/unchi in neam care si-a petrecut viata in rugaciune si a murit linistit prevestindu-si sfarsitul cu cateva zile inainte...nu il deranjeaza deloc.

Oare exista acest sentiment de revolta pentru ca nu ne cunoastem neamul, sau pur si simplu pentru ca nu suntem de acord cu aceasta afirmatie?

Mie mi se pare foarte obiectiv acest concept de transmitere a bagajului genetic, dar mai mult decat atat...pe langa inclinatia spre anumite afectiuni mostenita de la parinti, trasaturi de caracter si trasaturi fizice, sa mostenim intr-o oarecare masura si structura lor sufleteasca. Cred ca parintii mai duri, mai insensibili, mai deloc religiosi...transmit aceste caracteristici sau lipsuri si copiilor lor. Mi se pare explicabil faptul ca unii indivizi nu au respect pentru viata, nu le tresare niciun muschi atunci chinuie animale, cand trec cu masina peste ele, cand devin violenti sau cand nu manifesta nicio latura religioasa...pentru ca toate acestea pot fi explicate de ce au transmis parintii.

Desi fiecare individ e original si vine cu ceva al lui, el este totusi in mare parte conturat prin ceea ce mosteneste de la parinti....cel putin eu constat acest lucru in ceea ce ma priveste, si sunt foarte mandra de acest lucru.

Nu cred ca mostenim pacate si blesteme, dar in schimb cred ca avem de luptat uneori cu anumite inclinatii...si cred ca asta consecinta stilului de viata adoptat de parinti, bunici de fapt.

O postare echilibrata si de bun simt, pana la urma. Mi-a venit in minte si pilda aceea din Pateric des folosita in contextul suferintei in iad: calugarul care se stia fara pacate si, totusi, suferea de o boala grea incat spunea ca prefera 3 ore in iad decat inca 1 an pe pamant:

- Doamne, îngerul Domnului, tu care ştii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ştii că o noapte îmi pare un an şi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Şi pentru ce rabd eu? Că eu ştiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu. Şi a zis îngerul Domnului:
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad". Că aşa se întâmplă dacă un călugăr bun îşi face datoria, mulţi din neamul lui se mântuiesc prin el.
Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al patrulea neam.
Deci, tu suferi pentru strămoşii tăi. Dar dacă vrei să ieşi şi tu din iad şi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta ţi-am şi luat sufletul!

Evident, si eu m-as bucura foarte tare daca se va gasi cineva in neamul meu care sa ma scoata, prin rugaciunile si nevointa sa, din iad. Tot asa m-as bucura daca as reusi si eu sa fac ceva pentru mantuirea unui suflet. Insa asa suntem noi, oamenii, ca in exemplul acela al lui Fani, cu coaja de ceapa.

[emili76]

nu stiu de unde sa incep....cu un pacat cumplit ce imi apasa sufletul,desi e spovedit si-mi fac dupa putinta canonul.......am facut un avort.......avem o fetita si ne mai dorim un copil.......ma gandesc la pedeapsa divina,dar in acelasi timp si la Mila si puterea si Iubirea lui.....daca cel ce va veni va suferi pt pacatul nostru?daca nu va fi sanatos?