Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Noesisaa]

De asemena, am citit mai demult intr-o revista de psiholigie ca intr-adevar, nu ne nastem tabula rasa din punct de vedere comportamental. De exemplu, 15% din oameni se nasc cu tendinta de a fi timizi. Si a fi timid, si o spun din proprie experienta, nu este un lucru pe care il vrei, sau o alegere, ci pur si simplu este. Dar, si este un mare dar, tot noi avem posibilitatea si puterea de a invinge timiditatea, asa ca din cei 15%, poate vreo 5% raman cu adevarat timizi, din cei care se sperie si de firul ierbii, sau nu pot sa scoata un cuvant daca ii intreaba cineva strain ceva, sau se pierd foarte repede in situatii de criza. Sigur trebuie efort, trebuie sa te pui in situatii care tie personal ti se par neplacute, ai tendinta de a te inrosi in obraji :D, dar poti sa treci peste foarte bine. Nu am nici o problema sa vorbesc in fata unui grup mare de studenti, sa raspund la intrebari, sa imi expun parerea in clasa, chiar si contradictorie. Sigur, nu sunt niciodata vorbareata cu oameni pe care nu ii cunosc, desi pot fi cu cei pe care ii cunosc, si mai sunt cateva lucruri la care trebuie sa lucrez, dar...

De asemenea unii se nasc cu tendinta de comportament compulsiv cum ar fi jocurile de noroc sau alcoolism sau dependenta de fumat sau dependenta de o persoana. Dar se poate lupta si impotriva lucrurilor astora.

Trebuie doar curaj, credinta, ajutor si intelegere din partea celor din jur

[glykys]

În prealabil postat de Noesisaa

De asemena, am citit mai demult intr-o revista de psiholigie ca intr-adevar, nu ne nastem tabula rasa din punct de vedere comportamental. De exemplu, 15% din oameni se nasc cu tendinta de a fi timizi. Si a fi timid, si o spun din proprie experienta, nu este un lucru pe care il vrei, sau o alegere, ci pur si simplu este. Dar, si este un mare dar, tot noi avem posibilitatea si puterea de a invinge timiditatea, asa ca din cei 15%, poate vreo 5% raman cu adevarat timizi, din cei care se sperie si de firul ierbii, sau nu pot sa scoata un cuvant daca ii intreaba cineva strain ceva, sau se pierd foarte repede in situatii de criza. Sigur trebuie efort, trebuie sa te pui in situatii care tie personal ti se par neplacute, ai tendinta de a te inrosi in obraji :D, dar poti sa treci peste foarte bine. Nu am nici o problema sa vorbesc in fata unui grup mare de studenti, sa raspund la intrebari, sa imi expun parerea in clasa, chiar si contradictorie. Sigur, nu sunt niciodata vorbareata cu oameni pe care nu ii cunosc, desi pot fi cu cei pe care ii cunosc, si mai sunt cateva lucruri la care trebuie sa lucrez, dar...

Ah, si eu fac parte din acei 15 la suta timizi.... incerc sa ma tratez, desi am maari probleme in a vorbi in fata unui grup de oameni si de a raspunde la niste intrebari, dar ma tratez si sper sa reusesc, iar cateodata trec in extrema cealalta! Cine nu ma cunoaste suficient de bine m-ar putea caracteriza fie ca o mare timida, fieo mare vorbareata (intr-adevar, atunci cand ma simt bine cu persoane cu care m-am obisnuit, vorbesc foarte mult). Felicitari ca ai reusit sa te debarasezi de acest ... viciu!

[Noesisaa]

Hahaha, nu scapi niciodata, nici o grija. :P E chiar ca un viciu gen alcoolismul. NU stiu cand exact, si daca e posibil, ca timiditatea sa se transforme in pacat, dar na.
Probabil ca doar trebuiest pusa in fata situatiei.
In fine, continui sa fiu intimidata de un anumit tip de oameni (si nu neaparat cei plini de sine, ciudat), sa evit unele lucruri, desi stiu ca nu e bine, dar na...

Dar vorbeam de altceva aici. :)
Si dintr-un motiv sau altul mi-am adus aminte de un scurt vers din slujba de inmormantare care nu stiu de ce mi-a ramas foarte puternic in minte de asta vara, si care ma impresioneaza de fiecare data cand imi aduc aminte: "Chipul slavei Tale sunt, desi port ranile pacatului (...) fa-ma pe mine din nou cetatean al Raiului." sau ceva apropiat.

(Bun, citatul de mai sus nu este din Sf Evanghelie, deci nu poti sa spui ca este adevar adevarat si relevat, dar se pare ca a fost scris de Sf Grigore de Nyssa, unul dintre sfintii parinti capadocieni.)

Ce inseamna ranile pacatului, mai ales ca este vorba de slujba inmormantarii? Inseamna boala, suferinta, tristete, moarte, descompunere. Dar oricare ar fi ranile pacatului de pe chipul meu, "chipul slavei Tale sunt." Pacatul in sine nu poate distruge esenta umana, adica slava lui Dumnezeu, poate sa o raneasca doar. Si de asemenea spune Sf Grigorie, idealul este ca noi toti sa redevenim cetateni ai Raiului, fiindca asa ne-a creat Dumnezeu, asta ne-a fost menirea initiala. O fi creand Dumnezeu si cetateni ai Raiului de mana a doua dupa ziua in care au fost conceputi, sau alt criteriu, nu stiu, dar se pare ca unii asa cred.