Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Dar pentru a sti acest lucru e nevoie doar de a citi Sfintii Parinti referitor la Post. Pe mine scrierile vest-europene ma deruteaza si ca limbaj si ca continut, si de aceea agreez scrierile ortodoxe din rasarit, caci au o unitate de vedere si un limbaj simplu si precis.

Pai, fiecare cu ce i se potriveste mai bine, numai de folos sa fie.
Si eu am citisc si citesc din Sf Parinti, dar mie personal imi foloseste si un limbaj vest-european modern, mi-au facut bine si multi autori din zilele noastre.
Important este sa nu ne denigram unii pe altii pentru ceea ce citim, daca rezultatul este bun (folosul pe care il tragem).

[zaharia_2009]

Citesc si vad cum lucruri si porunci ale lui Dumnezeu ,lasate noua tocmai pt. intarirea in lupta cu ispititorul , in lupta cu patimile si pacatele, in invatarea si progresarea in viata duhovniceasca si nu in ,,viata noastra",in stringerea faptelor celor de ,,tarie' pt. plata la vami , sunt luate in discutie si considerate ca pe orice reteta medicala destinata unei stari oarecare . Pai toate aceste lucruri nu au fost poruncite de D.zeu ca sa ne chuinuie, cu toate ca el a stiut din tot deauna ca femeia va si rodi, ca sa ne constringa , ca sa ne supuna la mici suplicii , ca sa ne batjocoreasca un pic pt. a ne invata supunerea fata de el in orice moment . Nu, nici pomeneala ! Toate acestea ne sunt de mare folos duhovnicesc. Pai ce sa zicem de gravida care in mod firesc pierde apetitul sau chiar face o forma de disgravidie si are varsaturi cu inapetenta... ati auzit ca ar fi murit vreuna sau copilul, ca nu maninca (sau sa zicem mai extins : ca nu posteste ?) ? De ce amestecam lucrurile duhovnicesti cu cele lumesti cind ele nu au un numitor comun ? Mai ales cind se poate posti in felurite chipuri si cu felurite tarii ! Ce usor este sa ne gasim o motivatie si sa ne lepadam de nevointe invocind stiinta si traiul lumesc ! Ma repet : nevointele proprii ne folosesc noua insine si nu lui D.zeu sau sotului sau cine mai stie cui !

Dar la urma urmei aceasta parere a mea este ... o parere si bine inteles ca nevoitorii vor cauta ,,mai intii imparatia si dreptatea lui D.zeu " convinsi ca apoi toate celelalte li se vor adauga lor ,dupa cuvintul Celui ce ne tine pe noi toti : Dumnezeu ! Ceilalti, ne-vroitori vor avea grija mai intii de ei , din sute de motive, si mai apoi de cuvintul Lui , ca nu cumva sa le piarda pe ale lor. Nu pare, si nici nu este, un lucru matur duhovniceste . Dar mintuirea nu este obligatorie... si fiecare face cum crede de cuviinta . Ca doar acesta este izul forumului si al libertatilor lumesti. In incheiere :

,,Binecuvintat este cel ce vine intru numele Domnului; binecuvintatu-v-am pe voi, din casa Domnului. " (Ps. 117/26).

În prealabil postat de zaharia_2009

Ce usor este sa ne gasim o motivatie si sa ne lepadam de nevointe invocind stiinta si traiul lumesc !

Sigur ca da, stiinta ne spune sa mincam bomboane pina ne doare burta, sa stam cu ochii in monitor pina ne lacrimeaza ochii, sa bem pina cadem sub masa, sa injuram si sa aruncam coji de seminte pe jos.

In Sambata Mare se tine post negru, in schimb dupa Inviere se ciocneste un ou rosu.

Nu prea stiu la ce e buna relativizarea in ceea ce priveste Postul, canoanele si altele. Daca era buna relativizarea, o faceau si Sfintii de mult; dar ei au respectat cu strictete, ceea ce Ii e bineplacut lui Dumnezeu. Pentru asta au ajuns in Rai si vegheaza acum asupra noastra, raspunzand la chemarile si rugamintile noastre fierbinti. Ei au putut face acest lucru pentru ca au renuntat cu totul la ei. Erau constienti ca adevarata viata abia in rai va fi si s-au comportat ca atare si i-au invatat si pe altii sa duca acest stil de viata intelept. Dar de ce au facut ei asa? Din dragoste.

Si noi ne laudam mult cu dragostea noastra, dar uite ce spune Sf. Maxim Marturisitorul despre dragoste:

1. Dragostea este o asezare a sufletului intru care nu se cinsteste nimic mai mult, din cele ce sunt, decat cunostinta lui Dumnezeu. Dar e cu neputinta sa deprinda aceasta dragoste desavarsita cel ce e impatimit fata de ceva din cele pamantesti.
2. Dragostea se naste din nepatimire; iar nepatimirea din nadejdea in Dumnezeu; si nadejdea din rabdare si indelunga rabdare; pe acestea le naste infranarea cea atot cuprinzatoare; infranarea se naste din frica de Dumnezeu, iar frica, din credinta cea intru Domnul.
3. Cel ce crede in Domnul, se teme de munca (iadului); iar cel ce se teme de munca, se infraneaza de la patimi; rabda necazurile si cine rabda necazurile va avea nadejdea in Dumnezeu, cea care desface mintea de toata impatimirea pamanteasca si despartindu-se de aceasta, mintea va dobandi dragostea cea catre Dumnezeu.
( din capetele cele pentru dragoste ale Sf. Maxim Marturisitorul)

E cineva dintre noi, care nu se simte iubit de Sfintii nostri? care a strigat dupa ajutor si nu a primit?!? Cred ca nu...
Cand ajungi sa le vezi si sa le simti ajutorul la tot pasul, nu poti decat sa incerci sa le asculti sfaturile duhovnicesti, pe care ni le-au lasat, respectand dupa puteri Postul si celelalte.

[glykys]

În prealabil postat de topcat

Sigur ca da, stiinta ne spune sa mincam bomboane pina ne doare burta, sa stam cu ochii in monitor pina ne lacrimeaza ochii, sa bem pina cadem sub masa, sa injuram si sa aruncam coji de seminte pe jos.

Asta e traiul lumesc! Ai incurcat borcanele!

În prealabil postat de glykys

Asta e traiul lumesc! Ai incurcat borcanele!

in sensul ca?

[anna21]

În prealabil postat de Miha-anca

In Sambata Mare se tine post negru, in schimb dupa Inviere se ciocneste un ou rosu.

Nu prea stiu la ce e buna relativizarea in ceea ce priveste Postul, canoanele si altele. Daca era buna relativizarea, o faceau si Sfintii de mult; dar ei au respectat cu strictete, ceea ce Ii e bineplacut lui Dumnezeu. Pentru asta au ajuns in Rai si vegheaza acum asupra noastra, raspunzand la chemarile si rugamintile noastre fierbinti. Ei au putut face acest lucru pentru ca au renuntat cu totul la ei. Erau constienti ca adevarata viata abia in rai va fi si s-au comportat ca atare si i-au invatat si pe altii sa duca acest stil de viata intelept. Dar de ce au facut ei asa? Din dragoste.

Si noi ne laudam mult cu dragostea noastra, dar uite ce spune Sf. Maxim Marturisitorul despre dragoste:

1. Dragostea este o asezare a sufletului intru care nu se cinsteste nimic mai mult, din cele ce sunt, decat cunostinta lui Dumnezeu. Dar e cu neputinta sa deprinda aceasta dragoste desavarsita cel ce e impatimit fata de ceva din cele pamantesti.
2. Dragostea se naste din nepatimire; iar nepatimirea din nadejdea in Dumnezeu; si nadejdea din rabdare si indelunga rabdare; pe acestea le naste infranarea cea atot cuprinzatoare; infranarea se naste din frica de Dumnezeu, iar frica, din credinta cea intru Domnul.
3. Cel ce crede in Domnul, se teme de munca (iadului); iar cel ce se teme de munca, se infraneaza de la patimi; rabda necazurile si cine rabda necazurile va avea nadejdea in Dumnezeu, cea care desface mintea de toata impatimirea pamanteasca si despartindu-se de aceasta, mintea va dobandi dragostea cea catre Dumnezeu.
( din capetele cele pentru dragoste ale Sf. Maxim Marturisitorul)

E cineva dintre noi, care nu se simte iubit de Sfintii nostri? care a strigat dupa ajutor si nu a primit?!? Cred ca nu...
Cand ajungi sa le vezi si sa le simti ajutorul la tot pasul, nu poti decat sa incerci sa le asculti sfaturile duhovnicesti, pe care ni le-au lasat, respectand dupa puteri Postul si celelalte.

Frumos citat. L-am printat sa ma mai gandesc la el.
De mult timp caut o definitie a iubirii. Fiecare intelege astazi altceva prin iubire, vorbim de lucruri diferite.
Eu cred ca iubirea vine doar de la Dumnezeu, omul este incapabil sa iubeasca cu putere de la sine (nu stiu daca gresesc, la concluzia asta m-a dus experienta de viata). Un ateu mi-a spus acum vreo 2 ani ca iubirea este doar un cuvant. Nu am gasit argumente bune sa-l contrazic (este un ateu f inteligent). De ce? Pana la urma a trebuit sa inteleg ca daca nu ne intemeiem iubirea in Dumnezeu, iubirea nu exista (adica nu are nici un fundament: vorbim de toleranta, instincte etc., dar nu iubire).

[glykys]

În prealabil postat de topcat

in sensul ca?

Las-o balta, Topcat! Ne aruncam si noi in discutii ca nu avem ce face...

În prealabil postat de Fani71

Pai, fiecare cu ce i se potriveste mai bine, numai de folos sa fie.
Si eu am citisc si citesc din Sf Parinti, dar mie personal imi foloseste si un limbaj vest-european modern, mi-au facut bine si multi autori din zilele noastre.
Important este sa nu ne denigram unii pe altii pentru ceea ce citim, daca rezultatul este bun (folosul pe care il tragem).

Ar fi pacat sa ne denigram unii pe altii. Nu ar avea nici un sens, caci eu nu am ceva cu Fani, ci eventual cu ideile , pe care le vehiculeaza.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu prea stiu la ce e buna relativizarea in ceea ce priveste Postul, canoanele si altele. Daca era buna relativizarea, o faceau si Sfintii de mult; dar ei au respectat cu strictete, ceea ce Ii e bineplacut lui Dumnezeu. Pentru asta au ajuns in Rai si vegheaza acum asupra noastra, raspunzand la chemarile si rugamintile noastre fierbinti. Ei au putut face acest lucru pentru ca au renuntat cu totul la ei. Erau constienti ca adevarata viata abia in rai va fi si s-au comportat ca atare si i-au invatat si pe altii sa duca acest stil de viata intelept. Dar de ce au facut ei asa? Din dragoste.

Nu este vorba de nici o relativizare in ceea ce spun eu.
Este vorba de duh si litera, cum spuneai mai sus.

Povestea din Pateric o stii? Un batran cu doi ucenici mergeau in pustie intr-o zi de post mare. Se intalnesc cu niste pastori, care de bucurie ca i-au intalnit pe acesti sfinti parinti, pe loc taie un ied si ii invita la masa. Ucenicii se uita spre parinte, care le face semn discret sa manance, spunandu-te in soapta ca este dupa legea dragostei. Dupa ce pastorii pleaca, ucenicii, dupa aceasta masa buna, vor sa bea apa dintr-un rau. Batranul ii opreste, zicand: am mancat carne dupa legea dragostei, insa acum nu bem apa, dupa legea postului.

Ati inteles ce vreau sa spun?