Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[anna21]

Cred ca suntem incapabili sa tinem post din cauza micimii noastre sufletesti.
Cred ca daca am intelege starea jalnica in care ne aflam am posti neincetat..
Eu cred ca am postit cu adevarat doar cand am avut necazuri. Cand ai necazuri nu te intereseaza ce mananci, painea este f buna. Si cand intelegi ca necazul a venit din cauza pacatelor.. simti si ca painea este mai mult decat meriti.

Postul nu ne este dat ca are Dumnezeu nevoie de El. Noi avem nevoie de post! Ca altfel ajungem sa credem ca traim pentru burta (cum imi spunea cineva cu convingere: traiesti ca sa mananci, adica sa te bucuri si de aia si de ailalta).

Si cu postul la gravide.. nu stiu ce sa zic. Dar stiu ca eu am avut necazuri cand eram gravida si in unele zile nu mancam nimic (de suparare), traiam mai mult din cafea si vitamine prenatale. Si nu m-am imbolnavit.Cred ca starea de a fi insarcinata este una binecuvantata. Eu m-am bucurat de fiecare clipa, am considerat copilul un dar de la Dumnezeu. Nu am considerat ca ar fi o corvoada, asceza sau mai stiu eu ce.
La fel..perioada alaptarii.. Am avut suparari (ce ciudat suna) si nu puteam manca nimic, uneori trecea cate o zi si traiam doar din cafea (la care nu pot renunta). Dar nu m-am imbolnavit, nu am pierdut laptele, copilul s-a ingrasat f bine, chiar daca eu nu mancam.
Asa ca nu as baga mana in foc ca nu ai voie sa postesti cand esti gravida sau daca alaptezi.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Greseala mea ca nu m-am facut inteleasa. Uneori oamenii se prezinta f bine prin ceea ce afirma (cazul lui Leon Bloy), asa ca am considerat orice comentariu de prisos.
Reiau citatul: Any Christian who is not a hero is a pig.

Acum il voi comenta ca sa nu existe confuzii. Leon Bloy a scris impotriva injustitiei sociale si a ipocriziei. Probabil ca in proprii lui ochi el este chiar acel erou crestin care se detaseaza de porci. Nu cred ca este chiar un punct de vedere crestin.

Citatul mie mi-a placut. Este vorba despre maximalismul credintei crestine, si sunt foarte de acord ca avem nevoie de acest maximalism.
Vrei sa spui ca l-ai citat ca sa arati ca Léon Bloy nu e de incredere, fiind increzut, ca nu inteleg? ;-)

Eu drept sa spun cred ca nu am citit nimic de Léon Bloy, citatul l-am luat dintr-un text al parintelui Placide Deseille (unn staret al unei manastiri din Franta care este cunoscut prin cele cateva carti de ascetica (mai ales) pe care le-a scris, precum si prin cele cateva brosuri catehetice. Textul era despre 'Problema raului'. Este un text interesant.
Mie mi se pare ca putem cita pe oricine. Exista oare o lista de tip index (a Vaticanului) in Biserica Ortodoxa? Cum spuneam, 'cercetati totul, si cele bune alegeti'.

Unii citeaza Biblia ca sa demonstreze lucruri neortodoxe. Eu cred ca noi ortodocsii dimpotriva putem cita orice ca sa scoatem in evidenta credinta ortodoxa. Asa facea de ex. Steinhardt pe care eu il admir, chiar atunci cand are interpretari foarte personale.

Dar poate nu am fost clara: eu cand l-am citat nu am vrut sa aduc un argument prin insusi acest fapt. Adica: uitati-va ce spune Léon Bloy, deci asa este. ;-) Ci: uitati-va ce spune Léon Bloy, pare sa mearga in aceeasi directie cu alte idei care s-au spus aici, dar le spune foarte frumos.'

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Cred ca suntem incapabili sa tinem post din cauza micimii noastre sufletesti.
Cred ca daca am intelege starea jalnica in care ne aflam am posti neincetat..
Eu cred ca am postit cu adevarat doar cand am avut necazuri. Cand ai necazuri nu te intereseaza ce mananci, painea este f buna. Si cand intelegi ca necazul a venit din cauza pacatelor.. simti si ca painea este mai mult decat meriti.

Postul nu ne este dat ca are Dumnezeu nevoie de El. Noi avem nevoie de post! Ca altfel ajungem sa credem ca traim pentru burta (cum imi spunea cineva cu convingere: traiesti ca sa mananci, adica sa te bucuri si de aia si de ailalta).

Si cu postul la gravide.. nu stiu ce sa zic. Dar stiu ca eu am avut necazuri cand eram gravida si in unele zile nu mancam nimic (de suparare), traiam mai mult din cafea si vitamine prenatale. Si nu m-am imbolnavit.Cred ca starea de a fi insarcinata este una binecuvantata. Eu m-am bucurat de fiecare clipa, am considerat copilul un dar de la Dumnezeu. Nu am considerat ca ar fi o corvoada, asceza sau mai stiu eu ce.
La fel..perioada alaptarii.. Am avut suparari (ce ciudat suna) si nu puteam manca nimic, uneori trecea cate o zi si traiam doar din cafea (la care nu pot renunta). Dar nu m-am imbolnavit, nu am pierdut laptele, copilul s-a ingrasat f bine, chiar daca eu nu mancam.
Asa ca nu as baga mana in foc ca nu ai voie sa postesti cand esti gravida sau daca alaptezi.

In orice caz, mie asa mi-a spus duhovnicul, ca postul meu acum este sa nu postesc (alimentar), ci sa duc sarcina.

Daca tie ti-a dat Dumnezeu ajutor la necaz si te-a ajutat sa nu patesti nimic nici tu nici copilul, cu atat mai bine. (Se pare insa ca se recomanda sa bem foarte putina cafea in timpul sarcinii, ca poate face rau cresterii copilului)
Chiar daca exista numai riscul de a pai ceva copilul, eu nu mi l-as lua ca sa postesc.
M-ai inteles gresit, nu am vrut sa zic ca sarcina nu este bucurie sau ca ar fi o povara.
De altfel de aici se vede ca intelegi asceza in sens negativ, ca o suferinta si o povara. Nu cred totusi ca asa gandesti, nu? Asceza este spre bucurie. In orice caz, mie postul imi aducea mare cand il tineam, ma simteam mai usoara, mai senina. Asceza este o nevointa pentru un lucru bun. Tot asa, sarcina este o nevointa (eventual cu suferinta) spre un lucru bun.

Mai e ceva: femeilor insarcinate li se recomanda sa isi urmeze instinctul in ale mancarii, caci corpul stie ce face, este mai sensibil.

Anna, nu uita ca in ortodoxie ceea ce spune parintele duhovnic primeaza asupra regulilor generale. El stie cine suntem si in ce stadiu duhovnicesc ne aflam. El ne va sfatui deci 'personalizat' si pentru post.

În prealabil postat de Fani71

Nu stiu daca ai inteles, draga Anca, ce am vrut eu sa spun.
Eu nu am vrut sa spun sa tinem postul pe jumatate daca asa ne convine.
Am spus ca sa il tinem, insa ca nu tinerea regulii este importanta, ci duhul in care este facuta.
De aceea, atunci cand nu putem tine regulile, putem transpune acest duh pe alt fel de asceza.
Exemplul cu sarcina nu a fost poate destul de clar?
Ar trebui ca o femeie insarcinata sa tina post, ca asa scrie la carte, punand in pericol sanatatea copilului si a sa proprie?
Pentru o femeie insarcinata, este valabila o alta forma de postire: sarcina insasi! Si, bineinteles, tot aspectul duhovnicesc al postului, si renuntarea la ceva ce o 'tine in lanturi' dar nu este necesar (televizorul, ciocolata, ... discutiile pe forumuri ;-))).
Sau cineva care are un regim strict de boala, sau o boala la care se recomansa sa manance de dulce, ar trebui sa isi distruga sanatatea postind?
Pentru un bolnav, postul este suportarea bolii cu incredere si dragoste de Dumnezeu.

Multumesc, Fani; acum am inteles ce vrei sa spui cu forma postului. Dar nu vad noutatea, caci nu se cere nici femeii insarcinate sa tina post, nici omului bolnav. Asta o spune si Sf. Vasile, care are doua omilii despre Post.
Nu ti se reproseaza in nici un caz, ca ai mancat de dulce fiind in lunile de sarcina; chiar dimpotriva, esti indemnata sa iti vezi de sarcina, acesta fiind Postul tau, asa cum pentru bolnav, suportarea bolii e Postul lui.
Ma intreb, oare cine nu a inteles cum trebuie cand si cum se tine postul?!?
Iarta-ma, dar argumentele tale imi par doar nod in papura.

În prealabil postat de anna21

Cred ca daca am intelege starea jalnica in care ne aflam am posti neincetat..

Foarte adevarat!

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Multumesc, Fani; acum am inteles ce vrei sa spui cu forma postului. Dar nu vad noutatea, caci nu se cere nici femeii insarcinate sa tina post, nici omului bolnav. Asta o spune si Sf. Vasile, care are doua omilii despre Post.
Nu ti se reproseaza in nici un caz, ca ai mancat de dulce fiind in lunile de sarcina; chiar dimpotriva, esti indemnata sa iti vezi de sarcina, acesta fiind Postul tau, asa cum pentru bolnav, suportarea bolii e Postul lui.
Ma intreb, oare cine nu a inteles cum trebuie cand si cum se tine postul?!?
Iarta-ma, dar argumentele tale imi par doar nod in papura.

Care dintre argumente?
Sarcina a fost doar un exemplu, dar se pot gasi si altele.
Orcium, am spus si ca nu regula primeaza, ci duhul. Regula este acolo ca sa ajute, dar daca devine scop in sine dauneaza.
Ca dovada, tot despre post vorbim aici, cand era vorba de pacate si influenta lor asupra urmasilor. Pentru multi, nerespectarea unei reguli de post este un pacat echivalent cu rautatea, barfa etc.
Eu tot incerc sa va amintesc de Evanghelie.. Uitati-va ce spune Hristos despre Sabat, despre Lege si Har, despre libertatea crestinului.. Am sa fac o colectie de pasaje intr-una din zilele astea.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

M-ai inteles gresit, nu am vrut sa zic ca sarcina nu este bucurie sau ca ar fi o povara.
De altfel de aici se vede ca intelegi asceza in sens negativ, ca o suferinta si o povara. Nu cred totusi ca asa gandesti, nu? Asceza este spre bucurie. In orice caz, mie postul imi aducea mare cand il tineam, ma simteam mai usoara, mai senina. Asceza este o nevointa pentru un lucru bun. Tot asa, sarcina este o nevointa (eventual cu suferinta) spre un lucru bun.

Nu stiu, Fani, daca asceza este suferinta sau bucurie.. eu incerc doar sa fac ce trebuie si o sa vad ce iese. :)

Revenind la sarcina, eu am ajuns la concluzia ca este ceva cu totul iesit din comun. Este o stare de gratie, ca sa zic asa. Evident ca trebuie sa ne pazim sa nu pateasca ceva copilul. (Dar eu inteleg prin asta nu alcool, nu tutun, nu medicamente, nu vaccinare aiurea..) Si eu m-am lipsit de mancare nu ca am vrut, ci pentru ca nu puteam manca..si iti spun doar ca este un mit ca ar suferi copilul din post. Tot mama sufera, copilul ia ce-i trebuie din organismul mamei. Si sa stii ca eram sanatoasa tun chiar daca nu mancam.
Si ca tot veni vorba, despre gravide, o sa-ti povestesc ceva ce in general nu este crezut. Am nascut prin cezariana si apoi mi s-au dat pain killers (medicamente) care ma moleseau. Imi era teama ca as putea scapa copilul din brate, asa ca am preferat sa nu iau medicamentele. Deloc. Lucru fenomenal: de cate ori alaptam imi trecea durerea! Asa ca pana la urma eram doar cu copilul in brate: mai manca, mai motaia.. cum il puneam in patut, iar incepea sa ma doara operatia. Nu-mi venea sa cred. Si acest fenomen s-a generalizat apoi: daca eram trista, suparata, daca aveam durere de cap, alaptam si totul imi trecea. (Pana a ajuns copilul un dolofan.)
Stiu ca se spune despre eliberarea de endorfine in alaptare (sau doar la contactul cu copilul). Este foarte adevarat.

În prealabil postat de Fani71

Care dintre argumente?
Sarcina a fost doar un exemplu, dar se pot gasi si altele.
Orcium, am spus si ca nu regula primeaza, ci duhul. Regula este acolo ca sa ajute, dar daca devine scop in sine dauneaza.
Ca dovada, tot despre post vorbim aici, cand era vorba de pacate si influenta lor asupra urmasilor. Pentru multi, nerespectarea unei reguli de post este un pacat echivalent cu rautatea, barfa etc.
Eu tot incerc sa va amintesc de Evanghelie.. Uitati-va ce spune Hristos despre Sabat, despre Lege si Har, despre libertatea crestinului.. Am sa fac o colectie de pasaje intr-una din zilele astea.

Eu stiam de litera si duhul...
Postul consta din retinerea de la anumite alimente si infranarea de la cele rele, printre care si barfa; si imbinarea cu rugaciunea. Deci a tine post de dragul postului, fara a ne retine de la fapte, vorbe si ganduri rele, precum si fara rugaciune, inseamna ca ne chinuim trupul inutil si nu obtinem nimic. Un castig tot este, caci corpul are nevoie de pauze de refacere. Deci POST, INFRANARE si RUGACIUNE.
Dar pentru a sti acest lucru e nevoie doar de a citi Sfintii Parinti referitor la Post. Pe mine scrierile vest-europene ma deruteaza si ca limbaj si ca continut, si de aceea agreez scrierile ortodoxe din rasarit, caci au o unitate de vedere si un limbaj simplu si precis.

În prealabil postat de anna21

Revenind la sarcina, eu am ajuns la concluzia ca este ceva cu totul iesit din comun. Este o stare de gratie, ca sa zic asa. Evident ca trebuie sa ne pazim sa nu pateasca ceva copilul. (Dar eu inteleg prin asta nu alcool, nu tutun, nu medicamente, nu vaccinare aiurea..) Si eu m-am lipsit de mancare nu ca am vrut, ci pentru ca nu puteam manca..si iti spun doar ca este un mit ca ar suferi copilul din post. Tot mama sufera, copilul ia ce-i trebuie din organismul mamei. Si sa stii ca eram sanatoasa tun chiar daca nu mancam.

Anna, esti al doilea caz de care aud, ca nu a putut manca in timpul sarcini. Dar acest lucru e clar o exceptie, caci mamele de obicei mananca de "sting". Deci nu le poate nimeni imputa ca mananca. Tocmai in acest sens nu se impune femeii gravide sa posteasca. Dar, iti multumesc ca ne-ai atentionat si asupra acestui fapt, ca femeia gravida, fortata de imprejurari, poate sa posteasca, fara ca copilul sa sufere.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Nu stiu, Fani, daca asceza este suferinta sau bucurie.. eu incerc doar sa fac ce trebuie si o sa vad ce iese. :)

Revenind la sarcina, eu am ajuns la concluzia ca este ceva cu totul iesit din comun. Este o stare de gratie, ca sa zic asa. Evident ca trebuie sa ne pazim sa nu pateasca ceva copilul. (Dar eu inteleg prin asta nu alcool, nu tutun, nu medicamente, nu vaccinare aiurea..) Si eu m-am lipsit de mancare nu ca am vrut, ci pentru ca nu puteam manca..si iti spun doar ca este un mit ca ar suferi copilul din post. Tot mama sufera, copilul ia ce-i trebuie din organismul mamei. Si sa stii ca eram sanatoasa tun chiar daca nu mancam.
Si ca tot veni vorba, despre gravide, o sa-ti povestesc ceva ce in general nu este crezut. Am nascut prin cezariana si apoi mi s-au dat pain killers (medicamente) care ma moleseau. Imi era teama ca as putea scapa copilul din brate, asa ca am preferat sa nu iau medicamentele. Deloc. Lucru fenomenal: de cate ori alaptam imi trecea durerea! Asa ca pana la urma eram doar cu copilul in brate: mai manca, mai motaia.. cum il puneam in patut, iar incepea sa ma doara operatia. Nu-mi venea sa cred. Si acest fenomen s-a generalizat apoi: daca eram trista, suparata, daca aveam durere de cap, alaptam si totul imi trecea. (Pana a ajuns copilul un dolofan.)
Stiu ca se spune despre eliberarea de endorfine in alaptare (sau doar la contactul cu copilul). Este foarte adevarat.

Da, este o stare de gratie si sarcina si alaptatul, ni se dau forte nebanuite.
Eu mai alaptez inca, dar tocmai sunt pe cale sa-l dezobsnuiesc. Primele sase luni era mereu la san si al meu.
Cum spune Anca, femeile insarcinate sunt mereu flamande, in general. Eu, de exemplu ;-) Si chiar daca sa spounem ca fatului nu-i face rau daca mancam putin sau ne lipsim de carne si laptate, ne poate face rau noua pentru ca ne seaca de resurse. Si a ne face noua rau nu este de loc sensul postului. In plus avem nevoie de forte pentru copil.

Revenind la post in general: Da, sigur, anna, sa stii ca eu nu vreau de loc sa ii descurajez pe cei care tin postul dupa toate regulile (desi pun pariu ca nu se gandesc sa manance in sambata mare 'doua curmale si trei smochine', ca asa scrie in tipic (pot sa va citez si canonul)) si stiu ca poate fi o cale buna si ascultarea aproape oarba aregulilor, la inceput mai ales.
Dar exista multe situatii si multe feluri de crestini.