Parintele Cleopa ne vorbeste despre cele 14 conditii canonice pt mersul la biserica:

[sophia]

În prealabil postat de caminaris

In manastirea unde merg eu la Sfanta Liturghie nu prea se respecta toate regulile si asta cu siguranta nu pentru ca nu vor oamenii sa le respecte ci pt ca pur si simplu nu stiu, nu au aflat de ele. Nici eu nu stiam de ele pana azi cand mi-a cazut in mana o carte a Parintelui Cleopa: "Ne vorbeste Parintele Cleopa"-vol.7. Acolo le-am gasit si am fost de-a dreptul entuziasmat pentru ca acum, in sfarsit, stiu ce sa fac ca sa ma conformez regulilor si sa nu mai smintesc pe altii. Ma gandeam sa intreb pe duhovnicul meu daca n-ar fi bine sa le lipesc pe undeva prin biserica, sa afle si altii. Iata-le mai jos:

4. A patra conditie canonica. Totdeauna barbatii in biserica trebuie sa stea in partea dreapta, iar femeile in partea stanga. Si in ordinea aceasta trebuie sa stea in biserica : barbatii batrani in frunte, cei mai putin carunti la spate, cei mai tineri in spatele lor, flacaii si baietii tot asa. La fel si femeile. Iar intre barbati si femei, sa lasati o carare in biserica, ca sa mearga cine vine sa se inchine si sa duca darul la Sfantul Altar.

10. A zecea conditie canonica. Dupa ce-ai primit Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos, treci la usa diaconeasca, ca acolo sa-ti dea anafora si un paharut de vin. Apoi treceti la strana sau in pridvor, sa va cititi molitfele sau rugaciunea de multumire dupa Sfanta Impartasanie.

Trebuie sa stiti ca nimeni nu are voie sa se impartaseasca daca nu si-a citit rugaciunile de impartasire ( molitfele ). Apoi, cele de multumire.

Cel ce s-a impartasit, nu mai are voie sa sarute mana preotului. Pana nu stai la masa nu mai ai voie sa saruti nici sfintele icoane, nimic, ca ai primit pe Hristos atunci. Dupa masa poti sa saruti mana si sfintele icoane.Dupa impartasanie n-ai voie sa scuipi trei zile si trei nopti. Asa-i dupa randuiala canonica. Dar macar pana a doua zi, macar 24 de ore sa tineti minte. Dar, trei zile arata cartea. Asa este dupa Sfanta Impartasanie.

Cei casatoriti, care vor sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine, trebuie sa pazeasca curatia in familie, macar trei zile, iar dupa ce s-au impartasit sa tina macar doua zile. Iar in posturi, trebuie sa traiasca toate zilele in curatie.

Mai era si aceea cu femeile in anumite zile. Cum de lipseste?

Am lasat spre discutie anumite lucruri care sunt de discutat. Cu restul sunt de acord si le practic in general.

Pe aia cum paharutul de vin am vazut undeva odata si n-am inteles-o. In rest n-am mai vazut-o nicaieri, niciodata.

De problema cu cei casatoriti nu mai comentez. Este impotriva Tainei Casatoriei si atat. Dar un monah nu poate sti anumite lucruri.

Cu separarea barbatilor si femeilor in biserica: nu prea mai exista si n-am inteles rostul.
1. Abia daca este loc in biserici la Sf. Liturghie (in tara vorbesc). Sa stai asezat nici nu mai vorbesc. Asa ca stai unde ai loc si gata.
Este vorba sa ne purtam si imbracam cuviincios si atat, nu conteaza unde stam in biserica, atata vreme cat suntem respectuosi.
2. Nu prea mai vad barbati in biserici. Sunt mai mult femei, cu sau fara copii.

Intrebare: dupa ce te-ai impartasit zice sa nu scuipi 3 zile etc. Si atunci nu te mai speli nici pe dinti? Ca acolo scuipi.
Acum 2000 ani nu se spala lumea pe dinti. Nu stiu cum se face azi la manastiri.

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

Pe aia cum paharutul de vin am vazut undeva odata si n-am inteles-o. In rest n-am mai vazut-o nicaieri, niciodata.

Exista. De unde sunt eu este o regula nescrisa absoluta chiar ca dupa impartasanie sa iei o bucatica de anafura si un paharel de vin. Doar copiii foarte mici sunt exceptati de la vin.

[orthodoxia.i.thanatos]

Cred ca-i o exagerare a numi acele reguli "conditii canonice", mai ales ca nu toate sint canonice, iar regula nr. 9 este de-a dreptul anti-canonica. In Biserica Ortodoxa nu se sta in genunchi Duminica la slujba.

"Am primit în mod canonic, de la Dumnezeu purtătorii Părinţii noştri, să nu plecăm genunchii în dumineci, cinstind (astfel) învierea lui Hristos. Drept aceea ca să nu nesocotim chipul lămurit al ţinerii acestei (porunci), rânduim (poruncim) limpede credincioşilor ca sâmbăta, după intrarea cea de seară a preoţilor în altar, potrivit obiceiului care se ţine (în vigoare), nici unul să nu plece genunchii până duminică seara următoare, când, după intrarea în vremea luminândei, plecând îndată genunchii, în chipul acesta să aducem rugăciunile (noastre) Domnului. Căci socotim noaptea cea după sâmbătă ca înaintemergătoare învierii Mântuitorului nostru, de atunci începem în chip duhovnicesc cântările, sfârşind sărbătoarea de la întuneric spre lumină, ca de aici înainte în cursul nopţii şi al zilei întregi să sărbătorim noi învierea." - Canonul XC al celui de-al 6-lea Consiliu Ecumenic.

Acest canon, oricit de greu ar fi de crezut, este foarte strict tinut chiar si in unele biserici ecumeniste si sergianiste, cum ar fi Biserica Rusa.

[MariS_]

În prealabil postat de sophia

Mai era si aceea cu femeile in anumite zile. Cum de lipseste?

Am lasat spre discutie anumite lucruri care sunt de discutat. Cu restul sunt de acord si le practic in general.

Pe aia cum paharutul de vin am vazut undeva odata si n-am inteles-o. In rest n-am mai vazut-o nicaieri, niciodata.

De problema cu cei casatoriti nu mai comentez. Este impotriva Tainei Casatoriei si atat. Dar un monah nu poate sti anumite lucruri.

Cu separarea barbatilor si femeilor in biserica: nu prea mai exista si n-am inteles rostul.
1. Abia daca este loc in biserici la Sf. Liturghie (in tara vorbesc). Sa stai asezat nici nu mai vorbesc. Asa ca stai unde ai loc si gata.
Este vorba sa ne purtam si imbracam cuviincios si atat, nu conteaza unde stam in biserica, atata vreme cat suntem respectuosi.
2. Nu prea mai vad barbati in biserici. Sunt mai mult femei, cu sau fara copii.

Intrebare: dupa ce te-ai impartasit zice sa nu scuipi 3 zile etc. Si atunci nu te mai speli nici pe dinti? Ca acolo scuipi.
Acum 2000 ani nu se spala lumea pe dinti. Nu stiu cum se face azi la manastiri.

Cum ramane cu spalatul pe fata dupa ce preotul ne-a mirut pe frunte cu Sfantul Mir?
Ca miruirea e mai deasa ca impartasania.
Iertare.

[sophia]

1. Da, cu anafura stiu ca se ia dupa impartasanie. Cu paharul poate ca se practica in alte zone din tara, eu am vazut 1-2 ori numai.
Si care este sensul totusi? Din moment ce te-ai impartasit si deci ai luat din trupul si sangele Domnului, la ce mai trebuie sa mai iei pe urma vin si anafura?

2. Da, am observat ca preotii mai fac asta. Am vazut si unele persoane in biserica procedeaza ca in articolul din link (cele tinere saruta mana celor in varsta si apoi se imbratiseaza), inainte de a se impartasi. Cred ca a mai ramas pe la tara, sau prin zone mai conservative in traditie (Moldova).
Mie mi-ar place sa se faca macar simbolul pacii, sa ne ducem unii la altii la Liturghie si sa ne cerem scuze, sa ne impacam. Macar atunci.
Am stii atunci sa pretuim acest gest si nu ne-am mai duce la impartasanie macar cu stiinta/ sau nestiinta ca in zilele trecute am ranit pe cineva.

MariS - miruitul se face pe frunte de obicei. Poti pana a doua zi sa nu te speli pe fata/frunte. Mai greu este cu mainile, ca se mai miruieste (la Maslu) si pe maini. Si cu dintii, dupa impartasanie.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

1. Da, cu anafura stiu ca se ia dupa impartasanie. Cu paharul poate ca se practica in alte zone din tara, eu am vazut 1-2 ori numai.
Si care este sensul totusi? Din moment ce te-ai impartasit si deci ai luat din trupul si sangele Domnului, la ce mai trebuie sa mai iei pe urma vin si anafura?

Din cate stiu eu, se ia din doua motive:
1) ca sa nu-ti ramana pe buze urme de Impartasanie - care au mai multa sansa sa fie inghitite daca mananci si bei imediat altceva
2) este un rest simbolic al agapelor pe care le tineau primii crestini

La rusi se da intotdeauna si vin.

În prealabil postat de sophia

2. Da, am observat ca preotii mai fac asta. Am vazut si unele persoane in biserica procedeaza ca in articolul din link (cele tinere saruta mana celor in varsta si apoi se imbratiseaza), inainte de a se impartasi. Cred ca a mai ramas pe la tara, sau prin zone mai conservative in traditie (Moldova).
Mie mi-ar place sa se faca macar simbolul pacii, sa ne ducem unii la altii la Liturghie si sa ne cerem scuze, sa ne impacam. Macar atunci.
Am stii atunci sa pretuim acest gest si nu ne-am mai duce la impartasanie macar cu stiinta/ sau nestiinta ca in zilele trecute am ranit pe cineva.

Da, asa ar fi bine. este o traditie care s-a pierdut.

În prealabil postat de sophia

MariS - miruitul se face pe frunte de obicei. Poti pana a doua zi sa nu te speli pe fata/frunte. Mai greu este cu mainile, ca se mai miruieste (la Maslu) si pe maini. Si cu dintii, dupa impartasanie.

Toate astea cu nespalatul si nescuipatul sunt exagerari de tip superstitios.
Imi seamana cu inderdictia din islam de a nu scuipa in timpul zilei in timpul Ramadamului.

Si de data asta sunt de acord cu Orthodoxia_y_Thanatos: regula de a nu ingenunchia in timul liturghiei de dumnica, drept simbol al invierii, este mai veche si mai bine fondata decat traditia care s-a impamantenit in Romania de a ingenunchia.

Daca ar fi sa ne luam dupa p. Cleopa si sa nu avem relatii intre soti trei zile inainte si doua dupa (din ce canoane o mai scoate si pe asta, nu stiu), atunci oamenilor casatoriti le-ar fi imposibil sa mai traiasca ca soti si sotie daca vor sa se impartaseasca in fiecare duminica (ceea ce faceau crestinii din primele secole, de altfel, si fac din nou o parte din ortodocsi). Si preotii ce fac, ca ei se impartasesc la fiecare liturghie? Ca mai ramane doar miercurea care e zi de post. Punem conditii mai greu de indeplinit mirenilor decat preotilor?

[MariS_]

În prealabil postat de Fani71

Din cate stiu eu, se ia din doua motive:
1) ca sa nu-ti ramana pe buze urme de Impartasanie - care au mai multa sansa sa fie inghitite daca mananci si bei imediat altceva
2) este un rest simbolic al agapelor pe care le tineau primii crestini

La rusi se da intotdeauna si vin.



Da, asa ar fi bine. este o traditie care s-a pierdut.



Toate astea cu nespalatul si nescuipatul sunt exagerari de tip superstitios.
Imi seamana cu inderdictia din islam de a nu scuipa in timpul zilei in timpul Ramadamului.

Si de data asta sunt de acord cu Orthodoxia_y_Thanatos: regula de a nu ingenunchia in timul liturghiei de dumnica, drept simbol al invierii, este mai veche si mai bine fondata decat traditia care s-a impamantenit in Romania de a ingenunchia.

Daca ar fi sa ne luam dupa p. Cleopa si sa nu avem relatii intre soti trei zile inainte si doua dupa (din ce canoane o mai scoate si pe asta, nu stiu), atunci oamenilor casatoriti le-ar fi imposibil sa mai traiasca ca soti si sotie daca vor sa se impartaseasca in fiecare duminica (ceea ce faceau crestinii din primele secole, de altfel, si fac din nou o parte din ortodocsi). Si preotii ce fac, ca ei se impartasesc la fiecare liturghie? Ca mai ramane doar miercurea care e zi de post. Punem conditii mai greu de indeplinit mirenilor decat preotilor?

Se spune ca odata satana a facut mare sedinta in iad. I-a adunat
pe toti dracii si i-a pus sa vina cu idei noi de a-i pierde pe crestini.
Au inceput sa se vaite dracii ca nu mai au idei si ca alea vechi sunt
deja rasuflate si pe cand se vaitau ei asa se deschide usa si intra
michiduta, transpirat si gafaind. -Ce faci, michiduta, il intreaba satana,
de ce ai intarziat? - Sa traiti preaintunericimea ta, raspunde michiduta,
tocmai vin de la un teolog care se crede sfant. Se ocupa cu introdusul
de canoane si l-am lasat sa puna 5 de la Domnul lui dar pe-al saselea
i l-am strecurat eu. Ca daca unul nu reusesc sa-l tina, e suficient.
-Vedeti mai ce idee buna, pardon rea, are michiduta?- spuse satana.
-Asa sa faceti si voi.
Iertare.

[andrei_im]

respectarea acestor canoane tine de masura credintei fiecaruia. Daca noi inca suntem stapaniti de patimi si ne aruncam la a respecta orbeste toate canoanele, riscam sa devenim "tipicari" (sau cum spunea parintele Arsenie Papacioc - "tipic, tipic, si la inima nimic"). E vorba de canon in sensul de "prescriptie tipiconala", nu de dogmele de credinta stabilite de Sfintii Parinti, ce trebuie respectate de toti.

[Antoni0]

În prealabil postat de andrei_im

respectarea acestor canoane tine de masura credintei fiecaruia. Daca noi inca suntem stapaniti de patimi si ne aruncam la a respecta orbeste toate canoanele, riscam sa devenim "tipicari" (sau cum spunea parintele Arsenie Papacioc - "tipic, tipic, si la inima nimic"). E vorba de canon in sensul de "prescriptie tipiconala", nu de dogmele de credinta stabilite de Sfintii Parinti, ce treb. uie respectate de toti.

Si aceste canoane nu fac parte din Sfanta Traditie?

Nici semnul Sfintei Cruci nu e dogma insa ce s'ar intampla daca ne-am bate joc de ea?

În prealabil postat de andrei_im

respectarea acestor canoane tine de masura credintei fiecaruia. Daca noi inca suntem stapaniti de patimi si ne aruncam la a respecta orbeste toate canoanele, riscam sa devenim "tipicari" (sau cum spunea parintele Arsenie Papacioc - "tipic, tipic, si la inima nimic"). E vorba de canon in sensul de "prescriptie tipiconala", nu de dogmele de credinta stabilite de Sfintii Parinti, ce trebuie respectate de toti.

Din cate am citit, aici e vorba de ispita de dreapta, atunci cand tii cu tot dinadinsul sa respecti toate canoanele, sa exagerezi, crezand ca faci bine. Dar diavolul vine cu aceasta ispita la cei mai avansati din punct de vedere duhovnicesc, la cei, care s-au indepartat de pacate, tocmai pentru a-i face din nou sa pacatuiasca. Ajunge sa dai ascultare diavolului o singura data, si apoi face cu tine ce vrea el...
Cei, care inca se complac in pacate, mai degraba sunt tinuti departe de rugaciune si canoane... Acestia vor respecta unele canoane, vor face faptele si gesturile necesare, dar fara participarea inimii.
Iertati-ma daca gresesc, dar cand aud vorbindu-se de cineva care respecta orbeste toate canoanele, desi nu e patruns in inima sa, acest lucru mie mai degraba in suna a indemn de a nu respecta canoanele, sub pretextul, ca duce la "tipic, si la inima nimic". Nu cred, ca Pr. Arsenie Papacioc a recomandat sa nu se respecte canonul primit, ci a spus sa implicam si inima in tot ceea ce facem; iar gandul nostru, inaripat de o rugaciune scurta, sa zboare cat mai des spre Domnul. In orice caz asa mi-a spus mie Sfintia sa.