![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ci la: incalcarea postului (in anumite situatii), relatii intime in timpul sarcinii, folosirea metodelor anticonceptionale, citirea de carti eretice, rugarea cu cei de alte religii etc. Cam astea ar fi exemple concrete. |
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Da, legat de cele enumerate mai sus de tine, nu stiu nici eu ce sa zic....cred ca pana la urma este vorba de constiinta fiecarui individ in parte, si atata timp cat nu se tranforma in sfat pentru ceilalti, fiecare se poate stradui sa nu se abata de la ce si-a propus si de la cum a inteles el drumul drept mai ales cand nu uita si nu se indeparteaza de Dumnezeu prin nimic din ceea ce face! ![]() Parerea mea... |
#3
|
||||
|
||||
![]()
P.S. Sper ca nu vorbesc ca o sectara, Doamne fereste!!!
![]() |
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu acest fel de ascultare este cel bun, ascultarea care ne infantilizeaza. Ne trebuie o ascultare 'virila', o ascultare din dragoste. Asta o spun desi eu am duhovnic si in momentul de fata il ascult intr-un lucru unde mi-ar conveni mai degraba sa nu-l ascult. Insa stiu ca are dreptate si am incredere in conoasterea lui duhovniceasca si teologica. Nici mie nu mi-a impus niciodata hotarari, ci mi-a dat sfaturi. Am spus in alta parte si ca odata cand nu am ascultat un sfat, mi-am dat seama mai tarziu ca am luat-o pe o cale ocolita care i-a adus suferinta. Insa nu as fi putut sa il ascult in acel moment, pentru ca trebuiau sa se desfasoare in mine posibilitati ascunse si prin suferinta sa invat despre altii si despre mine. Deci, intr-un fel, a fost bine asa. (Este doar un exemplu - poate cunoasteti voi altele) Cat despre lucrurile pe care le citezi, da, este vorba aici si de exercitarea libertaii de a citi si intelege si aplica intr-un anumit fel canoanele si regulile incetatenite in Biserica (in afara de relatiile intime din timpul sarcinii, pt care nu am auzit sa existe vreun canon, ci care la p. Arsenie Boca sunt atat de interzise ;-)) Anna, de fapt, daca zici ca e un pacat sa citesti carti eretice, te referi si la literatura care nu este explicit crestina sau care contine idei necrestine (stiu ca am mai avut noi o discutie mai demult pe tema unei anumite carti, dar nu o mai citez aici ca sa nu se devieze firul discutiei)? Tu stii ca sfintii parinti recomandau in general tinerilor sa se foloseasca de educatia pagana, sa invete literele (clar, scrieri pagane), pe care de altfel si ei le-au folosit in slujba lui Hristos? Iar ei, ca sa le critice, nu citeau carti eretice? Ai sa spui ca erau sfinti.. Dar repet, ei nu stiau asta :-) Acum, ai sa zici ca iti spun asta din diplomatie, dar tu crezi ca ai scrie asa de frumos si coherent daca nu ai fi citit la viata ta nu stiu cate carti, dintre care pariez ca majoritatea nu au fost crestine?
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#5
|
|||
|
|||
![]()
In ceea ce priveste cititul cartilor neortodoxe, sau chiar eretice, eu raman la ideea ferma ca interdictia formala a cititii unei carti este neortodoxa.
Sigur, nu inseamna ca este bine pentru pricine sa citeasca orice. Nici din cartile teologice daca e pe asa nu e bine sa citeasca oricine, orice. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ni le interzica cineva. Arderea cartilor si indexurile sunt de trista amintire pentru cultura crestina, mai ales occidentala, dar incep sa ma feresc de acest contrast, dupa cate citesc pe aici. Discernamantul duhovnicesc este un dar care se capata exercitandu-l. Daca nu ni se da niciodata posibilitatea de a-l exercita, el se atrofiaza, si atunci ce facem? Alergam mereu la un preot sa ne spuna ce sa facem? Sau, ceea ce din cate vad mai mult de pe acest forum fac, luam cartile de canoane drept indrumar, iar daca duhovnicul pe care il avem ni se pare ca nu se conformeaza, ca e prea bland, sau ca e prea ecumenist, sau sau, il schimbam... Deci, tot un fel de judecata proprie pana la urma, o punem in functiune, pentru ca cititul nu ajunge, exista si o interpretare a textelor in Biserica.. Asta tot zic eu. Canoanele trebuie citite in tot contextul vietii Bisericii de acum si dintotdeauna. Din punctul asta de vedere, cititul canoanelor de catre orice mirean, cum se poate acum pe internet, nu este folositor. Inainte numai preotii aveau acces la ele, de altfel. (Asta nu inseamna ca trebuie interzis ;-))
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#6
|
|||
|
|||
![]()
Trăirea credinței creștin-ortodoxe depinde și de zona din țară (România) și de țara în care ești acum.
Toți suntem ortodoxi dar nu toți practicâm la fel credința.Spun acestea deoarece am călătorit destul de mult prin țară,pe la biserici și mânăstiri și am cunoscut mulți ortodoxi care fercventează biserica. Vă pot spune cu mâna pe inimă (și nu cred că mă va contrazice cineva) că nicăieri nu este ca în Moldova,Avem atât de multe biserici,atâtea mânăstiri,atâția duhovnici îmbunătățiți și atâția creștini nevoitori "tăinuiți în mijlocul lumii",postitori adevărați, care duc o viață aproape sfântă. Pentru rugăciunile acestora nădăjduim ca Dumnezeu să ne mai îngăduie pe toți. Omul păcătos este sclavul patimilor care îi conduc viața. Libertatea o dobândește creștinul prin lucrarea virtuților și prin despătimire. |
#7
|
||||
|
||||
![]()
De ceva vreme ma gandesc ca as putea si eu sa spun ceva interesant pe topicul asta.
Dar nu cred. Cred ca sentimentul de vinovatie pe care am impresia ca il au unii vine din faptul ca fie supraestimeaza peformantele sau nivelul credintei pe care un crestin trebuie sa il atinga pentru a se simti liberi sau fericiti, fie isi subestimeaza felul de a trai. Spunea cineva mai inainte ca libertatea se obtine prin despatimire. Dar ce inseamna practic despatimirea? Renuntarea totala la patimi. Adica sfintenie. Dar cum despatimirea totala este foarte rara, daca nu aproape imposibila pentru un om obisnuit -- asta inseamna ca, fiind om, crestin obisnuit, cu unele scapari, cu unele scaderi, nu poti niciodata sa ajungi sa fii nici liber, si nici fericit, fiindca e imposibil. Dar oare asa este? Oare mantuirea, fericirea si libertatea in credinta sunt doar pentru sfinti (in intelesul de sfinti de genul cei pictati pe peretii bisericii ...)? Ce rost mai are credinta noastra, ce rost mai au efroturile noastre spirituale, daca pornim din start cu ideea ca, desi in ideal exista, in realitate niciodata nu vom putea ajunge la acel ideal? Sau doar unii, prin varfuri de munti si manastiri pot sa o obtina. Cum se poate ca un crestin, deci crezator deplin in realitatea Invierii cu tot ceea ce presupune pentru om, sa nu creada ca poate vreodata sa fie liber, in afara daca fuge de lume si de ce e in lume? Unde este libertatea, unde este credinta asumata daca ne ferim de orice contravine ceea ce credem noi ca inseamna credinta? Cat despre cititul cartilor eretice...sincer, da, m-am uitat si prin revistele penticostalilor, si prin cele de la iehovisti. Din curiozitate. Nu cred ca mi-au facut nici un rau, nu m-au facut sa am nu stiu ce fel de indoieli, pur si simplu, le-am citit din amuzament si curiozitate, si nu cred ca am facut vreun pacat. Nu le citesc cu regularitate, nici nu le caut, cred ca ultima data m-am uitat prin Samanta adevarului a penticostalilor cand eram cu bunica in spital asta iarna prin februarie si au venit niste tineri si le-au impartit. Ma gandesc ca ar fi frumos sa aiba si ortodocsii ceva de genul si sa le imparta pe gratis prin spitale. Dar nu au. |
#8
|
|||
|
|||
![]()
Uitati de exemplu ce se gaseste prin biblioteca mea (electronica ce-i drept ;-)) Imi pare rau ca nu il am decat in franceza, si nu am timp sa il traduc.
Din acest text se vede ca Sf Ioan nu se teme sa voreasca despre libertate. « Or l'esclave ne demeure pas toujours en la maison, mais le Fils y demeure toujours (36) ». Leur rappelant ainsi les premiers temps; insensiblement il fait tomber la loi. Il ne voulait pas qu'ils vinssent dire Nous avons les sacrifices que Moïse a ordonnés; ils peuvent nous délivrer de nos péchés; voilà pourquoi il. ajoute ces choses : autrement quelle liaison y aurait-il dans ses paroles? « Parce que tous ont péché, et ont besoin de la gloire de Dieu, étant justifiés gratuitement par sa grâce (Rom. III, 23, 24) », et les prêtres eux-mêmes. C'est pourquoi saint Paul dit du pontife : « C'est ce qui l'oblige à offrir le sacrifice de l'expiation des péchés, aussi bien pour lui-même que pour le peuple, étant lui-même environné de faiblesse ». (Héb. V, 3.) Et c'est là ce que fait entendre Jésus-Christ, en disant : « L'esclave ne demeure pas en la maison ». Au reste, par ces paroles, le Seigneur déclare encore qu'il est égal en dignité à son Père , et fait connaître la différence qu'il y a entre l'esclave et le Fils. Car voilà ce que signifie cette parabole; elle fait connaître que l'esclave n'a point de pouvoir, ce que déclare ce mot : « Il ne demeure pas ». 2. Mais pourquoi Jésus-Christ, discourant sur les péchés, a-t-il parlé de la maison? C'est pour montrer que, comme le maître a toute l'autorité dans la maison, lui il la possède de même sur toutes choses. Et ce mot « Ne demeure pas », signifie : n'a pas le pouvoir de donner parce qu'il n'est pas le maître; or, le Fils est le maître; c'est ce que veut dire cet autre mot : « Il demeure toujours », pris métaphoriquement, et selon [363] l’idée qu'on a des choses humaines, afin qu'ils ne lui disent pas : qui êtes-vous ? Toutes choses sont à moi, car je suis le Fils et je demeure dans la maison de mon, Père; Jésus appelle ici maison l'autorité; ailleurs il appelle maison le royaume: « Il y a plusieurs demeures dans la maison de mon Père » (Jean, XIV, 2.) Comme il parle de la liberté et de l'esclavage, il est naturel qu'il se serve de cette métaphore, pour montrer que ceux dont il parle n'ont point eu le pouvoir de remettre les péchés. « Si donc le Fils vous met en liberté, vous serez véritablement libres (36) ». Ne remarquez-vous pas, mes frères, que, le Fils est consubstantiel à son Père,, et qu'il a un pouvoir égal au sien? « Si le Fils vous. met en liberté », personne ne pourra plus vous la contester, votre liberté , mais elle sera ferme et stable : « Car c'est Dieu même qui justifie, qui osera condamner? » (Rom. VIII, 33, 34.) Jésus-Christ se montre ici pur et exempt de péché; il parle et de la liberté que donnent les hommes, et qui n'en a que le nom, et de cette autre liberté que Dieu seul a le pouvoir de donner. C'est pourquoi il les exhorte à ne pas rougir de ce qu'on nomme ici-bas esclavage, mais seulement de l'esclavage du péché. Et voulant leur faire voir que, quoiqu'ils ne soient esclaves de personne, le mépris qu'ils ont fait de l'autre esclavage les a néanmoins rendus encore plus esclaves, il a incontinent ajouté : « Vous serez véritablement libres ». Et par là il déclare que leur liberté n'est point une liberté véritable. Ensuite, de peur, qu'ils ne disent qu'ils étaient exempts de péché, car il était croyable qu'ils le diraient : voyez de quelle manière il les accuse sur ce point. Il passe surtout ce qu'il y a de répréhensible dans leur vie, et se borne à leur représenter le crime qu'ils méditaient actuellement : « Je sais que vous êtes enfants d'Abraham : mais vous voulez me faire mourir (37) ». Insensiblement il les exclut de la famille d'Abraham, leur apprenant qu'ils ne doivent point se vanter d'en être. Comme ce sont les oeuvres qui rendent l'homme libre ou esclave, ce sont elles aussi qui font la parenté. Il ne leur a pas dit tout d'abord ; Vous n'êtes point les enfants. d'Abraham, cet homme juste, vous qui êtes des homicides; il leur accorde leur filiation et leur dit : « Je sais que vous êtes enfants d'Abraham », mais ce n'est point là de quoi il est question. Maintenant, il va leur parler avec plus de force et de vigueur. En effet, on peut remarquer en. général que Jésus-Christ, après avoir opéré quelque grande action qu'il avait dessein de faire, parle ensuite avec plus de force et de fermeté, parce qu'alors le témoignage des oeuvres mêmes ferme la bouche aux contradicteurs. (Sf Ioan Gura de Aur, omilii la Sf Ioan, cap. 54)
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#9
|
|||
|
|||
![]()
Tradus în româna, omilia 54:
http://www.scribd.com/doc/3266893/sf...lia-de-la-ioan Citat:
Matei 23, 23. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați. E adevarat ca urmarea exclusiv a regulilor da o siguranta falsa a mântuirii dar lipsa regulilor e le fel de înselatoare. Toti Parintii au payit regulile, de fapt ei sunt cei care le-au înfiintat la Sfintele Sinoade si cum am mai zis, ei sunt modelul. Daca suntem originali prin ceva fata de ei, e semn ca ratacim.
__________________
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Problema e cum le privesti: ca pe niste bate care te lovesc cand le incalci sau ca pe un intelept care iti face cu degetul cand gresesti dar nu te loveste. Iertare.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Libertatea credintei | Daniel_7 | Despre Biserica Ortodoxa in general | 10 | 14.09.2011 09:28:24 |
Libertatea omului | Laurentiu | Generalitati | 0 | 05.07.2007 10:12:44 |
Libertatea de exprimare | danyel | Generalitati | 47 | 03.12.2006 18:08:34 |
|