Libertatea crestinilor

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Daca vorbesti de catolicism... poate; dar ortodoxia nu mi se pare de loc zapacitoare; as zice chiar dimpotriva. Smerenia, pe care o cere ortodoxia se reflecta in scrisul Sfintilor Parinti, care sunt inconfundabili; ii recunosti imediat prin claritatea comunicarii.
Dar am impresia- sau ma insel?!? - ca in vest cam lipseste literatura Sfintilor Parinti. Romania abunda acum de astfel de carti, incat la intoarcere bagajul meu se rezuma doar la carti ortodoxe; o bogatie inestimabila! Iata unul din inconveniente de a locui in vest, in nord sau in alta parte decat in Romania: lipsa cartilor ortodoxe; in lipsa lor, ideile catolice, protestante isi fac loc pe nevazute, ceea ce consider ca e un pericol.
Dupa ce cineva si-a format o baza solida ortodoxa, poate citi si alte carti, fara a fi in pericol de "contaminare". Dar la miile de carti ortodoxe nu stiu cand as mai avea timp, si poate nici interes, de altele...

Te inseli in ceea ce priveste scrierile parintilor in occident.
1) Mi-ai amintit de o perioada frumoasa a vietii mele, cand mergeam mai des in Romania si ma intorceam cu doua valize pline cu carti.. Multe, din Parinti sau inspirate de ei.
2) Exista in limba franceza (cu originalul grec) o colectie de sute de volume numita 'Sources Chrétiennes', care contine scriereile mai tuturor parintilor Bisericii. Aceasta colectie se gaseste la mai toate bibliotecile mari (se gasea la biblioteca facultatii unde mi-am petrecut vreo 12 ani din viata, si adesea ma intorceam la ea)
3) Exista in limba germana o colectie asemanatoare, aproape la fel de bogata - si ea se gasea la biblioteca facultatii mele
4) Exista si in engleza, dar la asta nu aveam acces direct
5) exista colectii populare de texte patristice, Les pères dans la foi de exemplu, la preturi accesibile, si care se gasesc usor de cumparat
6) Exista nenumarate situri internet cu scrierile sfintilor parinti, aproape exhaustive, in engleza, si foarte bogate in franceza
(ca sa nu mai vorbesc de cele pe romaneste pe care insa le cunosc mai putin)

Toate astea, pentru ca si in Occident au fost redescoperiti Parintii in sec. 20, si au avut si influenta asupra gandirii unor teologi catolici.
Teologii pe care i-am citit eu, din occident (ortodocsi) sunt in linia miscarii neopatristice, adica cea a redescoperirii sfintilor parinti, care cam fusesera uitati, inclusiv in Ortodoxie, in secolele dinainte. Se spunea de asta si in articolul despre St Serge pe care l-ai publicat tu in alta parte.

Ai incercat vreodata sa citesti scrierile dogmatice ale Sf Maxim Marturisitorul, sau ale sf Grigorie de Naziaz? Sa vezi ca n-ai sa mai spui ce usor sunt de citit Parintii.. ;-)

În prealabil postat de Fani71

Ai incercat vreodata sa citesti scrierile dogmatice ale Sf Maxim Marturisitorul, sau ale sf Grigorie de Naziaz? Sa vezi ca n-ai sa mai spui ce usor sunt de citit Parintii.. ;-)

M-am apropiat cu respect de textele scrise de Sf. Maxim Marturisitorul, caci stiam ca e mai filozofic, dar am dar, in cele 1000 de capete despre dragoste, de o exprimare accesibila. Restul Filocaliei asteapta sa o citesc...
Dar ma bucur ce-mi spui, Fani, de redescoperirea Sfintilor Parinti. Drept sa-ti spun, chiar tu m-ai indus in eroare, cu multele tale cunostinte despre catolicism suni a experta in domeniu...

ParintelePaulin de la Putna face o conexiune intre Spovedanie si Libertate. El spune printre altele:

"Iubirea (lui Hristos) poate indura orice, mai putin robia, lipsa de libertate. Hristos vrea sa fie iubit de o fiinta libera si nu de un rob strain de simtul responsabilitatii si al demnitatii. Dumnezeu poate orice, dar nu vrea sa ne iubeasca in mod fortat. Aceasta este imensa vointa a Celui Atotputernic: nu vrea sa fie iubit automat, dincolo de imensa libertate, a Lui si a noastra.

Si nici nu vrea sa ne ierte in mod obligatoriu. Nu ne obliga cu aceasta iertare, pe care unii dintre oameni nici nu vor s-o ceara. Poate nici nu doresc aceasta iertare. Nu ca Dumnezu nu ar vrea sa ierte. Sa nu fie! Caci El e Mila, Iubirea si bunatatea mai presus de orice intelegere umana. Dar iertarea nu se impune, nu forteaza si nu anuleaza libertatea umana.
Hristos este mult prea delicat, mult prea suav pentru a brusca, pentru a imbranci libertatea umana. Este mai firav decat decat lumina soarelui, care nu poate forta intrarea intr-o incapere ale carei usi si ferestre se inchid mai mult decat ermetic.

Hristos este cumva un gentleman al iertarii, al rabdarii si al iubiri, care nu face decat sa astepte o minima ocazie pentru a darui, pentru a ierta si pentru a iubi. Iar daca aceasta ocazie intarzie sa apara, atunci El Se retrage in tacere cu o suferinta in plus. Totul e o miza a libertatii si a iubirii...

Acolo unde nu este libertate si iubire, nimic nu mai este. Frica nu apropie. Nu vindeca. Este inumana. Dumnezeu nu are nevoie de niste roboti, impietriti in teroare si intr-o neputincioasa obedienta. El ne vrea sa fim liberi, asa cum si El este. Vrea sa-L iubim, asa cum si El ne iubeste. Vrea ca noi sa-L cautam,cum si El ne cauta. Fara conditii, fara reguli inumane. Doar din iubire si nimic mai mult."
[SIZE=2][SIZE=2]http://www.scribd.com/doc/18277138/SPOVEDANIE-I-LIBERTATE
[/SIZE][/SIZE]

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

M-am apropiat cu respect de textele scrise de Sf. Maxim Marturisitorul, caci stiam ca e mai filozofic, dar am dar, in cele 1000 de capete despre dragoste, de o exprimare accesibila. Restul Filocaliei asteapta sa o citesc...
Dar ma bucur ce-mi spui, Fani, de redescoperirea Sfintilor Parinti. Drept sa-ti spun, chiar tu m-ai indus in eroare, cu multele tale cunostinte despre catolicism suni a experta in domeniu...

Frumos text, cel pe care l-ai postat mai sus.
O formatie teologica cosista si in compararea ortodoxiei cu alte confesiuni. Este firesc - daca citesti din parintele Staniloae de altfel vei vedea ca si el compara adeseori o viziune occindentala cu una ortodoxa.
Uneori rezulta si neintelegeri din asta, adica noi interpretam catolicismul gresit. Nu trebuie uitat nici ca s-au schimbat multe (in rau si in bine) la conciliul lor Vatican 2.
Acestea fiind zise, nu ma consider de loc o experta in doctrina catolica.