Ecumenismul si consecintele acestuia

Trebuie sa incep prin a spune ca si eu sunt cu siguranta depasita de acest subiect. Parerea mea se bazeaza pe ce am citit:
- vietile sfintilor
- http://www.crestinortodox.ro/carte-9...i-ierarh-nifon
- precum si pe credinta mea.
Nu am de gand sa ma "bat in sabii" cu tine; imi este insa greu sa accept chiar si cea mai mica scadere a unui sfant, odata ce a ajuns sfant. Deci imi ceri imposibilul.
Dar sa incercam sa gasim mai multe raspunsuri, care sa ne modeleze parerea cat mai corecta si mai aproape de adevar.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Trebuie sa incep prin a spune ca si eu sunt cu siguranta depasita de acest subiect. Parerea mea se bazeaza pe ce am citit:
- vietile sfintilor
- http://www.crestinortodox.ro/carte-9...i-ierarh-nifon
- precum si pe credinta mea.
Nu am de gand sa ma "bat in sabii" cu tine; imi este insa greu sa accept chiar si cea mai mica scadere a unui sfant, odata ce a ajuns sfant. Deci imi ceri imposibilul.
Dar sa incercam sa gasim mai multe raspunsuri, care sa ne modeleze parerea cat mai corecta si mai aproape de adevar.

Da, sigur, ai dreptate in ultima fraza.
De altfel sper ca nu incerc sa te conving neaparat. Si oricum nu incerc sa te conving sa ai mai putina evlavie pentru sfinti.

Există numeroase mărturii şi despre darul înainte-vederii pe care îl vădea uneori părintele Ioan. Unii se referă la faptul că le zicea pe nume unor oameni pe care nu-i cunoştea sau că altora, întâlniţi ocazional, le prevestea viitorul; unora le prezicea direct sau indirect apropierea sfârşitului; în fine, putea să denunţe relele intenţii şi manifestările de neîncredere ale altora faţă de sine însuşi, fără să-i fi fost aduse la cunoştinţă. Cei familiarizaţi cu experienţa unor persoane cu o intensă viaţă religioasă nu se vor mira de aceste relatări. Istoria „stareţilor” (bătrânilor „îmbunătăţiţi”) din Rusia cunoaşte numeroase asemenea exemple, pe care le întâlnim în viaţa multor sfinţi ortodocşi. ...
[Dimpotrivă, o „înainte-vedere” reală sau doar pusă pe seama unor oameni cum a fost părintele Ioan nu trece fără a lăsa urme adânci, binecuvântate, în sufletul celor care s-au aflat de faţă la petrecerea ei. De pildă, ori de câte ori prevedea sfârşitul iminent al cuiva, părintele Ioan se străduia să-l împărtăşească pe cel pe care îl „vedea” ameninţat de primejdia de moarte. Când îi înmâna cuiva pe neaşteptate o importantă sumă de bani o făcea cu convingerea că îl va salva pe omul acela dintr-o situaţie disperată, fără ieşire. Iar denunţarea scepticismului celor ce nu aveau încredere în el avea drept urmări trezirea şi consolidarea adevăratei credinţe în cei care până atunci dăduseră dovadă de puţină credinţă sau chiar de necredinţă.
Darul „înainte-vederii”, asemenea altor manifestări supranaturale, cum ar fi facerea de minuni la sfinţi şi la drepţii lui Dumnezeu, reprezintă, în ultimă instanţă, dovada faptului că în ei este prezentă şi „lucrează” Iubirea dumnezeiască. Pentru a înţelege acest lucru este de ajuns să ne amintim că şi în iubirea pământească există, într-o anumită măsură, o răsfrângere a iubirii cereşti şi se manifestă uneori o „înainte-vedere”.Ştim cu toţii că o persoană care iubeşte cu sinceritate este în stare „să ghicească” dorinţele sau gândurile persoanei iubite.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...opor/#comments