Pozitia parintelui Cleopa la Bisericile Ortodoxe pe stil vechi

[Antoni0]

În prealabil postat de mihailt

Daca a fost buna aceasta masura sau nu Dumnezeu va judeca.
Eu cred ca nu are mare importanta pentru mantuire,cum tii calendarul daca e cel indreptat sau cel neindreptat.
Parintele Cleopa nu a mintit deloc.
Dupa cum zice parintelui Cleopa staretului sau parintelui Ioanichie Moroi i s-au aratat in vazduh trei Sfinti imbracati arhiereste care semanau cu Sfintii trei ierarhi si i-au zis:
"- Ioanichie, de ce te indoiesti si nu faci ascultare? Nu stii ca neascultarea moarte lucreaza? Sau nu ai citit ca este mai mare ascultarea decat jertfa? Deci asculta de cei mai mari, ca nu vei raspunde tu de indreptarea calendarului!"
http://www.crestinortodox.ro/carte-9...ichie-moroi-10

Dupa faptele lor ii vei cunoaste...

Ce a adus schimbarea calendarului? A adus bine Ortodoxiei? A adus unitate? Eu vad doar dezbinare. Si nu'ti trebuie multa scoala pentru a intelege legatura dintre introducerea noului calendar si ecumenismul! Citeste din nou toate materialele din mesajul meu anterior!

Cum nu a mintit Parintele? Daca ti-am aratat negru pe alb ca ce a zis nu e adevarat tu'mi zici ca defapt nu e asa. Nu esti sincer!

Este minunea cu serpii Maicii Domnului care vin dupa calendarul indreptat.

E posibil sa fie minune, e posibil sa fie si inselare! Si la Lourdes sunt minuni...

Cred ca inainte de a se indrepta calendarul veneau dupa calendarul neindreptat.
La Patriarhia Ierusalimul Sfanta Lumina o coboara Dumnezeu cand se roaga patriarhul crestin ortodox al Ierusalimului.A coborat-o o data si cand nu a fost Sfintele Pasti,un pic mai tarziu,cand patriarhul crestin ortodox a fost scos de cavalerii de ii inselasera duhurile rele,care au adus pe arhierei BC sa se roage.Acestia vazand ca nu vine Sfanta Lumina au pus sa aduca pe patriarhul crestin ortodox sa se roage.
Cum s-a rugat patriarhul crestin ortodox de atunci Dumnezeu Iisus Hristos a pogorat Sfanta Lumina.
Din "Ne vorbeste parintele Cleopa" volumul 14,capitolul "Sfanta Lumina- Marturie pentru dreapta credinta":
"Când s-au fâcut cele opt cruciade, pornite de la Apus, sa cucerească Sfântul Mormânt de la turci, a reuşii Godefroy de Bouillon prima cruciadă şi alţii, că a avut armata, s-au unit cavalerii francezi, cavalerii teutoni, cavalerii de Malta, spanioli, toate popoarele şi au pornit o cruciadă mare contra turcilor. Şi într-adevăr au bătut pe turci şi au luat Mormântul Domnului. Şi atunci catolicii dacă l-au ocupat ei, că toate ţările din Occident sunt catolice, au zis: „Noi am scos Ierusalimul din robia turcilor. De acum este al nostru".
Catolicii au facut multe cât au stat acolo. Vezi la mormântul Maicii Domnului câte trepte au făcut, au făcut biserica Rotonda, au făcut multe mănăstiri catolice în jurul Ierusalimului, tot în numele lui Hristos, dar pe ortodocşi i-au dat deoparte. A venit vremea să ajunga la Pasti.
A venit lumea de pe lume, căci catolicii sunt mai mulţi ca noi, au venit să vada Sfânta Lumina, Pe patriarhul nostru cu toţi preoţii i-au dus la Mănăstirea Sfântului Sava, la 30 de km de Ierusalim, şi i-au închis acolo. „Staţi şi slujiţi voi aici, ortodocşii, n-aveţi ce căuta la Mormântul lui Hristos!"
Şi a slujit patriarhul latin înconjurat de cardinali, de preoţi şi a făcut rugăciune la Mormântul Domnului. Şi când a fost vorba de înviere, au cântat şi ei „învierea Ta, Hristoase...", dar nici un semn. Impăratul fiind de faţa a zis: „Eu am fost anul trecut aici şi lumina a venit la ortodocşi, de ce n-a ieşit şi la voi?" Şi au slujit pana dimineaţă, şi nici un semn.
- Unde-i patriarhul ortodox?
- A fost ordin de la măria ta sa-l ducem la Sfântul Sava. E acolo cu preoţii.
- Duceţi-vă şi aduceţi pe patriarhul ortodox inapoi, că eu vreau să vad Sfânta Lumină si adevărul, doar e Pastele acum, a inviat Hristos.
Au adus pe patriarh de la mănăstirea Sfântului Sava numai cu şapte preoţi Ceilalţi s-au temut să vină, credeau că-i omoară .Dar patriarhul a zis:
- Cum a da Dumnezeu. Hai, fiilor, ne cheamă împăratul, că a venit cu scrisoare.
Au adus pe patriarhul loachim cu şapte preoţi şi i-au zis:
- Părinte, n-a venit Sfânta Lumină. Uite, ai noştri slujesc de aseară, şi este dimineaţă acum.
Patriarhul a zis:
- Dă, măria ta, dacă n-a venit, noi nu ştim de ce.
Se temea să spună. Se gândea: „Poate ne-a chemat să ne ispitească". Şi a zis:
- Dacă n-a venit, nu-i voia Domnului, noi nu stim de ce.
-Părinţilor, dar vine Ia voi Sfanta Lumină?
- Noi credem la Dumnezeu că vine. Că totdeauna a venit, dar eu acum sunt numai cu şapte preoţi, ca lumea s-a imprăştiat, s-a dus in toate partile.
-Ia slujeste Sfintia Ta!
Şi s-a îmbrăcat patriarhul ortodox. Era dimiţa pe la ora nouă, a doua zi, şi au intrat direct la Sfântul Mormânt şi a început slujba Invierii direct. Şi când a zis "Invierea Ta. Hristoase..." gata, a venit Sfânta Lumină, s-au aprins toate candelele, patriarhul a luai Sfânta Lumină şi a dat imparatulului. Impăratul a spus: „Chiar Imperiul latin daca rămâne, la Mormântul Domnului să rămână ortodocşi, că numai la ei vine Sfânta Lumină!""

Ce vrei sa zici cu asta? Ti-am aratat ca Sfanta Lumina vine numai de Pastele Ortodox calculat dupa pascalia alexandrina? Nu inteleg de ce vrei sa distorsionezi discutia.

[Antoni0]

Uite un material despre ascultare luat de pe site-ul Mitropoliei Slatioara:

Mai de preţ este adevărul rostit în cuvinte puţine şi simple, decât miile de discursuri retorice şi împodobite, care vin să îmbrace minciuna. Cel mai profund sentiment de dragoste faţă de fratele tău, este acela de a-i spune adevărul” – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; „Că legea prin Moise s-a dat; iar darul şi adevărul prin Iisus Hristos s-au făcut” (Ioan 1,17). Pe măsură ce „înţelepţii pescari de suflete” se vor îndepărta şi ei de la adevăr, nesocotind porunca Apostolului: „Staţi (…) încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu zaua dreptăţii” (Efeseni 6,14), omenirea se va asemăna unei case zidite pe temelie de nisip. Lipsită de podoaba binecuvântată a adevărului, ea va fi lovită de viforul minciunii, care o va risipi degrabă. Columna sufletească a Ortodoxiei este primejduită de duhul minciunii, înveşmântat cu măiestrie în haina adevărului. Când acest duh al minciunii va reuşi să devină stăpân în matca adevărului, duhul adevărului va fi scos afară. Însă, lepădând minciuna, să grăim adevărul fiecare către aproapele lui. Deşi este un cuvânt destul de neclar pentru un om care trăieşte departe de Dumnezeu, ascultarea este o noţiune cu o semnificaţie deplină pentru un credincios, care ştie că, atunci când este lucrată, ea se ridică la nobleţea de virtute duhovnicească, fiind în stare să îl mântuiască pe om. Nu în zadar, în mediul monahal se foloseşte expresia „sfânta ascultare”. În momentul tunderii în monahism, călugării se făgăduiesc a trăi până la moarte sub jugul cel uşor al ascultării faţă de stareţ şi de obşte. În rânduiala săvârşirii sfintei Taine a Cununiei, se spune că femeia trebuie să se plece întru toate bărbatului, iar la Sfântul Botez, toţi ne facem mădulare ale lui Hristos, făgăduind a asculta de glasul Bisericii, întocmai ca nişte fii credincioşi. Iată deci că ascultarea este o piatră tare, care stă la temelia întregii noastre vieţi creştineşti.

Ascultare – dar faţă de cine?
Ascultarea faţă de Biserică nu presupune abuz de autoritate din partea întâistătătorilor Bisericii, aşa cum spun „predicatorii” sectari ce au împânzit România, în căutare de prozeliţi naivi. Este adevărat că uneori, sub pretextul ascultării, s-au comis şi multe lucruri greşite, în contradicţie cu poruncile Evangheliei, care îndeamnă la ascultare şi supunere faţă de mai marii poporului şi ai Bisericii. Porunca Sfinţilor Apostoli este aceea de a ne teme şi a ne supune mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor, care distorsionează cuvântul lui Dumnezeu, transformându-se în „piatră de poticnire şi stâncă de sminteală” (I Petru 2, 8), pentru cei aflaţi în căutarea adevărului. A accepta confortul psihologic al ideilor gata-făcute, al şabloanelor bisericeşti puse pe umerii oamenilor în numele ascultării faţă de cei care le-au emis, nu este o ascultare în Duhul lui Dumnezeu. Porunca ce vine de la Dumnezeu către oameni este aceea care îţi lasă libertatea de a gândi, adică oferă liberul arbitru asupra deciziei, umplându-ţi inima de înţelepciune dumnezeiască, fiindcă este făcută în duhul dragostei, al păcii şi al adevărului. Însă ascultarea oarbă, fără discernământ, care trebuie îndeplinită de frica sabiei - aceasta nu mai este de la Dumnezeu, ci de la tatăl minciunii, care este diavolul. Sub deviza acestei false „ascultări”s-au încălcat, de multe ori, graiurile apostoleşti şi cele ale Sfinţilor Părinţi; au fost ruinate zeci de biserici, au fost torturaţi oameni nevinovaţi, exilaţi, ori supuşi unui regim de înfometare, iar apoi ucişi. În numele „ascultării” s-a trecut peste glasul conştiinţei şi oamenii au devenit simple marionete, care au refuzat să mai gândească. Mulţi au folosit numai puterea braţului lor spre îndeplinirea ordinelor care se aliniau mai mult unei mentalităţi militare. Unii şi-au liniştit cugetele, spunându-şi că fac ascultare, iar alţii s-au revoltat.
Ordinele nu se discută, ci se execută – cu această deviză se doreşte a se acoperi vina multor greşeli. Dar oare de ce nu spunem la fel, atunci când suntem puşi în faţa poruncilor lui Dumnezeu? Acestea nu sunt nişte porunci de căpătâi pentru cei care cred în Dumnezeu? Oare nu sunt ele mai presus decât poruncile tiranilor, care stăpânesc pe pământ? Nu ar trebui să ne oprim pentru o clipă, să cercetăm dacă nu cumva poruncile oamenilor se împotrivesc poruncilor lui Dumnezeu? Şi, dacă se împotrivesc atunci pe care alegem să le săvârşim? Pe cele rele ale oamenilor, sau pe ale lui Dumnezeu? Mai ales că avem poruncă: „să nu daţi ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr” (Tit 1, 14).

Ascultarea se face până la erezie sau abatere dogmatică, şi niciun pas dincolo
Ascultarea creştină este posibilă doar cu condiţia iubirii, pentru care a zis Mântuitorul: „Cel ce Mă iubeşte pe Mine, ascultă cuvintele Mele”. Astfel, ascultarea devine o expresie şi o dovadă a iubirii, şi devine raţională (adică nu este dobitocească) numai atunci când este făcută în duhul evanghelic, urmând calea Sfinţior Părinţi - cale ce duce către Dumnezeu. Atunci când ascultarea o facem din duhul fricii şi al temerii, acest lucru este o expresie a animalităţii din noi şi este proprie doar celor necuvântătoare şi robilor. Ascultarea în Duhul lui Dumnezeu nu înseamnă a tăcea atunci când trebuie să vorbim că: „Zic vouă, de vor tăcea aceştia, pietrele vor striga” (Luca 19,40). Ascultarea nu înseamnă supunere oarbă faţă de vreo poziţie nedreaptă - fie ea canonică, dogmatică sau morală. În acest caz, tăcerea ne osândeşte, căci tăcând ne facem părtaşi celor care propovăduiesc nedreptatea canonică, dogmatică sau morală. Cine tace şi pleacă capul în faţa neadevărului, moare de fiecare dată când o face; cine vorbeşte şi ţine capul sus, moare o singură dată! A nu tăcea şi a nu pleca capul în faţa neadevărului este o virtute, iar aceasta nu în sensul lipsei de smerenie, ci în sensul de a apăra adevărul. A tăcea atunci când cineva îţi impune o minciună, este totuna cu a primi minciuna şi a fi de acord cu ea, iar aceasta este un păcat; şi plata păcatului este moartea duhovnicească. Mântuitorul a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6). De aici, reiese clar cine este Adevărul. Deci cine tace şi nu apară Adevărul, acela Îl trădează. A ţine capul sus, nu în sensul mândriei - ci în sensul verticalităţii, înseamnă a fi de partea Celui care a împăcat şi a refăcut legatura pe verticală dintre om şi Dumnezeu. În acest caz se moare o singură dată, şi de cele mai multe ori, muceniceşte. Se moare trupeşte şi se înviază sufleteşte...

[Antoni0]

continuare ...

„Trebuie a asculta pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni” (Fapte 5, 29)
Vrednicul de pomenire părintele sârb, Iustin Popovici, spune că este foarte important ca cel credincios să deosebească stapânirea de silnicie. Acolo unde trăirea creştină şi viaţa evanghelică este nedorită de către stăpânirea lumească a locului, sau este chiar prigonită, acolo nu avem de-a face cu stăpâniri, ci cu silnicii. Iar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, înseamnă că nu avem de-a face cu o Biserică adevărată, ci cu o desfrânată apocaliptică, ce îşi vinde fiii întunericului. Iar reprezentanţii acestei mincinoase „biserici” - oare mai sunt ei reprezentanţii apostoliceşti ai Bisericii?Desigur, ei se îndreptăţesc în acest caz cu aşa-zisa „iconomie” bisericească (care la ei a devenit o regulă general valabilă); dar acest lucru nu înseamnă altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos.
Faptul că o poruncă este elaborată de un ierarh sau de către un sinod bisericesc, acest lucru nu înseamnă că ea este şi justă în acelaşi timp, ci fiecare dintre cei ce se vor supune acestei porunci sunt datori a cerceta, dacă ceea ce i se porunceşte vine de la Dumnezeu spre mântuirea lor, sau de la cel ce seamănă neghina, spre pierzarea lor. Aşa au stat lucrurile în jurul anilor 1923-1924. Porunca sinodului tâlhăresc din Constantinopol, prin care se introducea calendarul gregorian (aşa-zisul calendar iulian „corectat”) în uzul bisericii a fost primită fără împotrivire de mulţi credincioşi, care au fost lipsiţi de discernământ şi nu au analizat-o câtuşi de puţin. Dacă acest nou papă „infailibil”- patriarhul Miron Cristea - a zis că e bună introducerea calendarului, mulţi au adormit liniştiţi pe baricadele nepăsării, înghiţind minciuna fără să o mestece. Pentru conştiinţa lor searbădă şi depărtată de Dumnezeu, în balanţa de stânga cântărea prea mult autoritatea patriarhului şi a sinodului acelui timp, despre care Octavian Goga spunea: „Prea laicizaţi; dezbrăcaţi de cele duhovniceşti, aceşti episcopi nu au mai avut nimic din acel fluid miraculos, care întreţine necontenit fiorul mistic al credinţei. Printre ei, Miron Cristea apărea un ins cu oarecare atribuţii, exploatat de către Maniu, care pe lângă întărirea lui, l-a împins şi la acte nesăbuite împotriva Bisericii Ortodoxe, cum a fost chestiunea calendarului şi desfiinţarea Ministerului de Culte”. (Octavian Goga, „Poezii, Proză”, Ed.a 2-a, Bucureşti, edit. Doina, 2001, pag. 107-110).
Atunci când unii au luat atitudine împotriva hotărârii samavolnice a patriarhului Miron Cristea, ei au fost numiţi neascultători, iar pentru acest lucru au avut mult de suferit. În fapt, „vina” lor era că ei nu se supuneau unei porunci care de fapt voia să îi smulgă din sânul adevăratei Biserici Ortodoxe, şi să îi adune într-un staul străin, al cărui păstor era un năimit, în persoana greco-catolicului Miron Cristea, ajuns în fruntea Bisericii din România! ... „Îi lipsea, mai întâi, un crez religios bine determinat. Viaţa lui, prin toate manifestările ei, trăda la tot pasul, nu numai absenţa completă a unei însetoşări după Dumnezeu, dar şi o necontestată notă de frivolitate, profund dezagreabilă. Îi lipsea o orientare culturală serioasă, care să-i dea posibilitatea ca, în atitudini intelectuale, să poată umplea golurile morale. Singurele calităţi de duzină erau un fizic de oarecare distincţie şi netăgăduite aptitudini de retor provincial. Nici un accent de demnitate sau de sacrificiu; dimpotrivă - misiune revoltătoare şi degradantă în faţa duşmanului (...). Biserica Vechiului Regat, care avea la conducerea ei instalată - dacă nu tradiţia unei culturalităţi de largi proporţii - măcar acea patriarhală frică a lui Dumnezeu, a vechilor ecleziarhi pravoslavnici; Biserica aceasta dornică de o personalitate covârşitoare, a pierdut continuitatea cu spiritul religios de odinioară (...). Nu se călăuzea decât după un oportunism ieftin, care l-a condamnat din primul moment la rolul degradant de a fi necontenit exploatat de către Maniu, care, pe lângă întărirea lui, l-a împins şi la acte nesăbuite împotriva Bisericii Ortodoxe, cum a fost chestiunea calendarului şi desfiinţarea Ministerului de Culte” (Octavian Goga, „Poezii, Proză”, Ed.a 2-a, Bucureşti, edit. Doina, 2001, pag.107-110).

Cauza „neascultării” noastre
Noul calendar – pe lângă multele sale lipsuri astronomice, presupune şi o încălcare făţişă a sfintelor canoane ale Bisericii, precum şi a Tipicului liturgic. Cei de demult, care nu se supuneau patriarhului Miron Cristea, se supuneau mai mult lui Dumnezeu. Deci, care era vina lor? De-ar fi să facem o călătorie înapoi în timp, din negura istoriei şi până în zorii creştinismului, iar mai apoi până în zilele noastre, am vedea că în fiecare veac au existat asemenea oameni sfinţi, care mai presus de orice bine şi bunăstare lumească, au pus voia lui Dumnezeu. Ei au avut tăria şi curajul de a nu se supune cuvintelor meşteşugit de viclene şi sfaturilor mincinoase ale ereticilor şi ale vrăjmaşilor lui Dumnezeu. De nu ar fi fost râvna şi duhul lor arzând – unde am fi fost noi astăzi? Ar mai exista Biserica Ortodoxă?
Fie că le place acestor înşelători ai veacului – fie că nu le place – noi astăzi călcăm pe urme sfinte. Noi, „neascultătorii” acestui veac, avem în urma noastră noian de mărturii sfinte, de pilde ale luptei cele bune, pe care o laudă şi o fericeşte Sfântul Apostol Pavel. Îl avem pe Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul – acest mare bărbat al Bisericii, ce a fost întemniţat pentru faptul că apăra frumuseţea neîntinată a adevărului credinţei, dar nici aşa măsluitorii adevărului nu au putut să-l înduplece. În cele din urmă, mai înainte de a-l ucide, în dobitoceasca lor mânie, i-au tăiat limba cu care Îl lăuda pe Dumnezeul cel adevărat, şi mâna cea dreaptă, cu care scria cuvinte de întărire către binecredincioşi. Şi ei, „ascultătorii”, îl au pe Sfântul Maxim, dar îi necinstesc pomenirea, mutându-i-o mai devreme cu treisprezece zile, neluând aminte la pilda vieţii sale, de vreme ce iniţiază dialoguri şi rugăciuni ecumenice tocmai cu ereticii monoteliţi, din pricina cărora Sfântul a avut de pătimit munci şi prigoane crâncene!
Ascultarea pe linie ierarhică, săvârşită fără discernământ, a dus de multe ori la moartea mucenicească a celor ce iubeau adevărul. Sfinţi mărturisitori precum Atanasie cel Mare (secolul al IV-lea), patriarhul Alexandriei, care a fost alungat de cinci ori din scaunul patriarhal; Ioan Gură de Aur (sec. IV-V) – de asemenea exilat din scaunul Constantinopolului; Sfântul Ierarh Meletie al Antiohiei (sec. IV); Sfântul Cuvios Ioan Damaschin (sec. VIII) – mare dogmatist şi imnograf al Bisericii, ce a fost anatemizat de trei ori; Cuviosul Teodor Studitul (sec. VIII) şi mulţi alţii, mergând până în filele istoriei recente. Şi cine ştie câţi vor mai urma... Toţi au fost prigoniţi sau ucişi nu de păgâni, idolatri sau de către necredincioşi, ci de împăraţi şi episcopi aşa-numit „ortodocşi”, din tagma celor care, ascultând de oameni mai mult decat de Dumnezeu, au luptat de fapt împotriva Bisericii lui Hristos, de-a lungul secolelor.
Adevărul nu poate fi ocolit, indiferent câte eforturi s-ar face pentru aceasta. Nu există decât o cale – cea a mărturisirii, neascunzându-l sub obroc, pentru că ţine de însăşi firea lui ca în cele din urmă să iasă la suprafaţă. Nimeni să nu tacă în faţa minciunii, sub pretextul „ascultării”, fiindcă această tăcere este vinovată şi infamă, nefiind deloc o virtute, ci fariseism, pentru care şi Sfântul Cuvios Teodor Studitul ne îndeamnă, spunând: „Atunci când Credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îşi câştigă existenţa?… Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta”. Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga.” (Epistola II, 81).

Deci, să luăm aminte!

[mihailt]

De obicei Sfanta Lumina vine sambata ziua,pe la ora pranzului adica 13-14.
Atunci (unde se povesteste de parintele Cleopa) a venit Duminica ziua.
Nu se poate compara minunea cu serpii Maicii Domnului cu ce se intampla la Lourdes.
Acesti serpi nu sunt naluciri ci sunt chiar serpi reali.

[mihailt]

BO a Findlandei praznuieste Sfintele Pasti pe calendar indreptat,nu dupa pascalia cea neindreptata.
Calendarul nu e dogma in Biserica ortodoxa.
Dnul Rafael Udriste e probabil inselat de duhurile rele,cand zice ca s-a stabilit la un Sfant Sinod Ecumenic pascalia,in sensul ca s-a declarat calendarul iulian ca si calendar care trebuie folosit.
Emisiunea respectiva mie imi pare in mare parte o absurditate.

[mihailt]

Sunt si eu curios,ce inseamna calendarul bisericesc,daca nu o legatura intre ce sarbatori se serbeaza in Biserica in legatura cu calendarul civil folosit la acea data?
Nu este destul de clar cand e ziua egala cu noaptea?
Ca asta se poate verifica cu multa usurinta.
Daca mai cautati ce a scris Sfantul Grigorie Teologul,ca nu prea se mai gaseste,o sa vedeti ca Sfantul zicea ca stiinta nu e rea,ca e tot de la Dumnezeu.
Dracii ii inseala pe unii sa zica ca Sfintii Parinti au hotarat la ce data s-ar serba echinocthiul de primavara si ca aceasta ar trebui sa fie facuta dupa calendarul iulian,dar nu e asa.

Iar dracii inseala pe unii sa nu inteleaga la ce s-a referit Sfantul Grigorie Palama cand a zis de "stiinta" ca nu e buna,pai nu s-a referit la stiinta actuala,ci la niste filosofii pre-crestine,care aveau si multe de nu erau conforme invataturii crestin ortodoxe,printre unele care erau asemanatoare cu invataturile crestin ortodoxe.

[mihailt]

Mai frate pe la sinodiconul ortodoxiei se zice ca Dumnezeu Iisus Hristos aduca ca jertfa firea sa umana si ca primeste aceasta jertfa impreuna cu Tatal si Sfantul Duh ca Dumnezeu.
Acum Sfantul Grigorie Teologul zice ca nu e cuvincios sa zici ca Dumnezeu Iisus Hristos si-a dat sangele Tatalui sau Satanei.
Dumnezeu Cuvantul s-a intrupat,a luat fire omeneasca din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,spre a fi noul Pom al vietii,din care oamenii mancand sa traiasca spre vecie.Ca accesul la vechiul Pom al vietii din Rai s-a taiat oamenilor prin inselarea lui Satan.Ce inseamna aceea nu stiu,dar e clar Satana cine stie ce a facut ca a inselat primi oamenii de au cazut din uniunea cu Dumnezeu,care e Pomul vietii.
Nu ca sa se jertfeasca s-a intrupat Dumnezeu Cuvantul,ca dinainte de a fi rastignit zice ca cine nu mananca trupul Sau si nu bea sangele Sau nu are viata intr-ansul.
Iar Sfanta Impartasanie se face prima data de Dumnezeu Iisus Hristos inainte de rastignirea Sa,deci de unde "jertfa"?
Iar preotul pentru ce se roaga la Sfanta Epicleza?
Se roaga pentru vreo jertfa?
Nicicum,ci se roaga Duhului Sfant sa se pogoare sa faca din painea si vinul acela trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Dupa epicleza,acea paine si acel vin sunt din trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos,apartin de trupul lui Dumnezeu Iisus Hristos,de persoana lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Pentru ca asa zice la Crez,ca Dumnezeu Iisus Hristos s-a intrupat din Fecioara Maria si de la Duhul Sfant,iar painea si vinul fiind curate,fara pacat,arata trupul si sangele Preasfintei Fecioare.
Duhul Sfant le face in trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Iar daca zice ca le-a primit Preasfanta Treime,aceste daruri,"in cel mai presus de ceruri si duhovnicescul Sau altar(jertfelnic)" acest altar(jertfelnic) inseamna firea omeneasca a lui Dumnezeu Iisus Hristos,care e mai presus de ceruri,adica Dumnezeu Iisus Hristos in firea sa umana e fara sfarsit sfant,e o taina,mai mult ca Maica Domnului si toti Sfinti si ca toate puterile ceresti (sfinti ingeri) care sunt "cerurile".
Si acesta (Sfanta Impartasanie) este sfintire fara sfarsit,o picatura de aceea de Sfanta Impartasanie desi e mica are oceanul fara fund si fara sfarsit al harului lui Dumnezeu intr-ansa,acesta e noul Pom al vietii,pe care Dumnezeu ni l-a oferit,dupa inselatoria lui Satana care despartise pe oameni de Dumnezeu mai in urma.
Oare nu zice Sfantul prooroc David,inspirat de Duhul Sfant la pocainta :
"arderile de tot nu le vei binevoi.Jertfa lui Dumnezeu e duhul umilit,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi."
Si in alt loc Duhul Sfant zice prin gura unui sfant prooroc:
"6.Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului şi mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Înfăţişa-mă-voi cu arderi de tot, cu viţei de un an?
7.Dar, oare, Domnului Îi vor plăcea miile de berbeci, zecile de mii de râuri de untdelemn? Oare Îi voi da pe cel dintâi născut al meu ca preţ pentru fărădelegea mea şi rodul pântecelui meu pentru păcatul sufletului meu?"
8.Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău! "
iar la alt Psalm Dumnezeu zice:
"14.Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de ţapi voi bea?
15.Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.
16.Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi"."
Acestea cerea Dumnezeu cel Preainalt,Preasfanta Treime si in VT de la oameni,dreptate,iubire si milostivire si smerenie,iar nu arderi de tot pe care nu le voi binevoia.
Deci Dumnezeu Preasfanta Treime nu binevoia acele jertfe sangeroase nici a fi rastignit cu trupul pe cruce nu a binevoit,dar a ingaduit iar de ce a ingaduit nu stim.
Ca nu a fost bineplacuta lui Dumnezeu acea rastignire a Sfantului Sau trup pe cruce si ca Dumnezeu Cuvantul intrupat a ingaduit-o dar nu a binevoit-o se vede din eclipsa de soare si luna facute atunci,deasupra Israelului.
Poate ca sa arate ca are putere deplina si asupra mortii trupesti,una din nascocirile cele mai groaznice ale Satanei,ca a inviat si morti a ingaduit sa fie omorat Sfantul Sau trup si a inviat si Sfantul sau trup din morti dupa 3 zile dupa Scripturi.Iar ca are putere sa invie si din moartea sufleteasca a aratat-o cand a iertat pacatele la atatia pacatosi,la toti care i-au cerut si nu numai.

Deci ia mai zi o data mai frate cine modifica Sfanta credinta crestin ortodoxa in stil catolicesco-judaicesc?
Ca se vede de aci ca cel putin o parte din Sinodicon e discutabila si probabil ca probabil si aruncarea cu anateme asupra altora de credinciosi tot discutabila e,ca se arunca cu anateme in mod ofensiv,iar nu ca si constatare.
Ca Dumnezeu Iisus Hristos e acum Pomul vietii, a se vedea icoana Sfantului Andrei Riublov,a Preasfintei Treimi.
Adica ce e Sinodiconul acela,se pun credinciosii sa desparta pe altii de Dumnezeu?
Dumnezeu e cel care hotareste cum lucreaza lucrarile Sale fara sfarsit.
Dumnezeu e supra-persoana, Dumnezeu e fara sfarsit, etc cum oare am putea noi sa facem aceasta,adica prin faptul ca zicem anatema,acelora sa nu mai vie harul?
Preasfanta Treime savarseste Sfintele Taine in Biserica,ca Dumnezeu Iisus Hristos zice:
"1.Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
2.Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă."
Deci Preasfanta Treime hotareste daca nu mai trimite cuiva un har,iar nu noi,oamenii.
Oamenii pot sa constate aceasta.
(cand zice Dumnezeu Iisus Hristos ca "Tatal Meu este lucratorul" adica Preasfanta Treime savarseste Sfintele Taine).
Iar daca nu se mai citeste Sinodiconul in BOR nu e cenzura,ci eliminare a adaugirilor neortodoxe din credinta ortodoxa.

[cz4000]

În prealabil postat de mihailt

Mai frate pe la sinodiconul ortodoxiei se zice ca Dumnezeu Iisus Hristos aduca ca jertfa firea sa umana si ca primeste aceasta jertfa impreuna cu Tatal si Sfantul Duh ca Dumnezeu.
Acum Sfantul Grigorie Teologul zice ca nu e cuvincios sa zici ca Dumnezeu Iisus Hristos si-a dat sangele Tatalui sau Satanei.
Dumnezeu Cuvantul s-a intrupat,a luat fire omeneasca din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,spre a fi noul Pom al vietii,din care oamenii mancand sa traiasca spre vecie.Ca accesul la vechiul Pom al vietii din Rai s-a taiat oamenilor prin inselarea lui Satan.Ce inseamna aceea nu stiu,dar e clar Satana cine stie ce a facut ca a inselat primi oamenii de au cazut din uniunea cu Dumnezeu,care e Pomul vietii.
Nu ca sa se jertfeasca s-a intrupat Dumnezeu Cuvantul,ca dinainte de a fi rastignit zice ca cine nu mananca trupul Sau si nu bea sangele Sau nu are viata intr-ansul.
Iar Sfanta Impartasanie se face prima data de Dumnezeu Iisus Hristos inainte de rastignirea Sa,deci de unde "jertfa"?
Iar preotul pentru ce se roaga la Sfanta Epicleza?
Se roaga pentru vreo jertfa?
Nicicum,ci se roaga Duhului Sfant sa se pogoare sa faca din painea si vinul acela trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Dupa epicleza,acea paine si acel vin sunt din trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos,apartin de trupul lui Dumnezeu Iisus Hristos,de persoana lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Pentru ca asa zice la Crez,ca Dumnezeu Iisus Hristos s-a intrupat din Fecioara Maria si de la Duhul Sfant,iar painea si vinul fiind curate,fara pacat,arata trupul si sangele Preasfintei Fecioare.
Duhul Sfant le face in trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Iar daca zice ca le-a primit Preasfanta Treime,aceste daruri,"in cel mai presus de ceruri si duhovnicescul Sau altar(jertfelnic)" acest altar(jertfelnic) inseamna firea omeneasca a lui Dumnezeu Iisus Hristos,care e mai presus de ceruri,adica Dumnezeu Iisus Hristos in firea sa umana e fara sfarsit sfant,e o taina,mai mult ca Maica Domnului si toti Sfinti si ca toate puterile ceresti (sfinti ingeri) care sunt "cerurile".
Si acesta (Sfanta Impartasanie) este sfintire fara sfarsit,o picatura de aceea de Sfanta Impartasanie desi e mica are oceanul fara fund si fara sfarsit al harului lui Dumnezeu intr-ansa,acesta e noul Pom al vietii,pe care Dumnezeu ni l-a oferit,dupa inselatoria lui Satana care despartise pe oameni de Dumnezeu mai in urma.
Oare nu zice Sfantul prooroc David,inspirat de Duhul Sfant la pocainta :
"arderile de tot nu le vei binevoi.Jertfa lui Dumnezeu e duhul umilit,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi."
Si in alt loc Duhul Sfant zice prin gura unui sfant prooroc:
"6.Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului şi mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Înfăţişa-mă-voi cu arderi de tot, cu viţei de un an?
7.Dar, oare, Domnului Îi vor plăcea miile de berbeci, zecile de mii de râuri de untdelemn? Oare Îi voi da pe cel dintâi născut al meu ca preţ pentru fărădelegea mea şi rodul pântecelui meu pentru păcatul sufletului meu?"
8.Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău! "
iar la alt Psalm Dumnezeu zice:
"14.Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de ţapi voi bea?
15.Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.
16.Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi"."
Acestea cerea Dumnezeu cel Preainalt,Preasfanta Treime si in VT de la oameni,dreptate,iubire si milostivire si smerenie,iar nu arderi de tot pe care nu le voi binevoia.
Deci Dumnezeu Preasfanta Treime nu binevoia acele jertfe sangeroase nici a fi rastignit cu trupul pe cruce nu a binevoit,dar a ingaduit iar de ce a ingaduit nu stim.
Ca nu a fost bineplacuta lui Dumnezeu acea rastignire a Sfantului Sau trup pe cruce si ca Dumnezeu Cuvantul intrupat a ingaduit-o dar nu a binevoit-o se vede din eclipsa de soare si luna facute atunci,deasupra Israelului.
Poate ca sa arate ca are putere deplina si asupra mortii trupesti,una din nascocirile cele mai groaznice ale Satanei,ca a inviat si morti a ingaduit sa fie omorat Sfantul Sau trup si a inviat si Sfantul sau trup din morti dupa 3 zile dupa Scripturi.Iar ca are putere sa invie si din moartea sufleteasca a aratat-o cand a iertat pacatele la atatia pacatosi,la toti care i-au cerut si nu numai.

Deci ia mai zi o data mai frate cine modifica Sfanta credinta crestin ortodoxa in stil catolicesco-judaicesc?
Ca se vede de aci ca cel putin o parte din Sinodicon e discutabila si probabil ca probabil si aruncarea cu anateme asupra altora de credinciosi tot discutabila e,ca se arunca cu anateme in mod ofensiv,iar nu ca si constatare.
Ca Dumnezeu Iisus Hristos e acum Pomul vietii, a se vedea icoana Sfantului Andrei Riublov,a Preasfintei Treimi.
Adica ce e Sinodiconul acela,se pun credinciosii sa desparta pe altii de Dumnezeu?
Dumnezeu e cel care hotareste cum lucreaza lucrarile Sale fara sfarsit.
Dumnezeu e supra-persoana, Dumnezeu e fara sfarsit, etc cum oare am putea noi sa facem aceasta,adica prin faptul ca zicem anatema,acelora sa nu mai vie harul?
Preasfanta Treime savarseste Sfintele Taine in Biserica,ca Dumnezeu Iisus Hristos zice:
"1.Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
2.Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă."
Deci Preasfanta Treime hotareste daca nu mai trimite cuiva un har,iar nu noi,oamenii.
Oamenii pot sa constate aceasta.
(cand zice Dumnezeu Iisus Hristos ca "Tatal Meu este lucratorul" adica Preasfanta Treime savarseste Sfintele Taine).
Iar daca nu se mai citeste Sinodiconul in BOR nu e cenzura,ci eliminare a adaugirilor neortodoxe din credinta ortodoxa.

Draga, mihailt, eu nu stiu cum o fi in religia voastra, dar pot sa-ti spun, ca la noi, la ortodocsi, nu exista dubii ca Sfinta Traditie este lucrarea Duhului Sfint. Toate anatemele care au fost acceptate in constiinta Bisericii, adica care au devenit parte a Sfintei Traditii, au fost date pe drept. La noi Sinodiconul nu este discutabil!

[mihailt]

În prealabil postat de cz4000

Draga, mihailt, eu nu stiu cum o fi in religia voastra, dar pot sa-ti spun, ca la noi, la ortodocsi, nu exista dubii ca Sfinta Traditie este lucrarea Duhului Sfint. Toate anatemele care au fost acceptate in constiinta Bisericii, adica care au devenit parte a Sfintei Traditii, au fost date pe drept. La noi Sinodiconul nu este discutabil!

Mai frate la sinodicon zice cam asa:
"niste nume,sau unii care zic asa....sa fie anatema"
cine zice asa sa fie anatema.
Ca s-a scris ca Dumnezeu Iisus Hristos zice ca Preasfanta Treime hotareste cand nu mai lucreaza anumite lucrari in cineva:
"1.Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
2.Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă."
Imi pare ca Dumnezeu Iisus Hristos spune clar ca Preasfanta Treime taie mladita,iar nu oameniii.Adica nu mai lucreaza anumite lucrari in cineva.

De aci eu nu cred ca niste oameni pot hotara ca altii oameni sa nu mai primeasca har de la Dumnezeu (care inseamna anatema).
Cand cineva se duce la doctor,doctorul constata ce boala are si mi se pare ca la Sfintele Sinoade ecumenice Sfintii Parinti nu au aruncat cu anateme ci doar au constatat ca acele invataturi daca sunt crezute duc la despartirea de Dumnezeu.Iar cei care credeau acele invataturi sunt despartiti de Dumnezeu.
Deci formularea actuala a Sinodiconului imi pare neortodoxa,din punctul de vedere ca se arunca cu anateme,am mai scris cum pare,judaico-catoliceasca.
Nu se zice "daca cineva zice....acela este anatema" la Sinodiconul cum este actual ci se zice "daca cineva zice....sa fie anatema".
Intr-una din slujbele crestin ortodoxe nemodificate zice:
"Lumina lui Hristos lumineaza tuturor".
(spre exemplu:
http://ro.orthodoxwiki.org/Liturghia..._sfin%C5%A3ite)
De unde arata ca afara de calea desarvarsita de primire a harului ca iei Sfanta Impartasanie,Dumnezeu Iisus Hristos impartaseste har si altfel,prin caile Sale nestiute.

[cz4000]

În prealabil postat de mihailt

Mai frate la sinodicon zice cam asa:
"niste nume,sau unii care zic asa....sa fie anatema"
cine zice asa sa fie anatema.
Ca s-a scris ca Dumnezeu Iisus Hristos zice ca Preasfanta Treime hotareste cand nu mai lucreaza anumite lucrari in cineva:
"1.Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
2.Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă."
Imi pare ca Dumnezeu Iisus Hristos spune clar ca Preasfanta Treime taie mladita,iar nu oameniii.Adica nu mai lucreaza anumite lucrari in cineva.

De aci eu nu cred ca niste oameni pot hotara ca altii oameni sa nu mai primeasca har de la Dumnezeu (care inseamna anatema).
Cand cineva se duce la doctor,doctorul constata ce boala are si mi se pare ca la Sfintele Sinoade ecumenice Sfintii Parinti nu au aruncat cu anateme ci doar au constatat ca acele invataturi daca sunt crezute duc la despartirea de Dumnezeu.Iar cei care credeau acele invataturi sunt despartiti de Dumnezeu.
Deci formularea actuala a Sinodiconului imi pare neortodoxa,din punctul de vedere ca se arunca cu anateme,am mai scris cum pare,judaico-catoliceasca.
Nu se zice "daca cineva zice....acela este anatema" la Sinodiconul cum este actual ci se zice "daca cineva zice....sa fie anatema".
Intr-una din slujbele crestin ortodoxe nemodificate zice:
"Lumina lui Hristos lumineaza tuturor".
(spre exemplu:
http://ro.orthodoxwiki.org/Liturghia..._sfin%C5%A3ite)
De unde arata ca afara de calea desarvarsita de primire a harului ca iei Sfanta Impartasanie,Dumnezeu Iisus Hristos impartaseste har si altfel,prin caile Sale nestiute.

Sfintul Duh a inspirat pe Sfintii Parinti sa puna Sfintele Canoane, inclusiv sa anatemizeze erezia si ereticii. Asta este un dat la ortodocsi. Crezi asta asa cum crezi si in Iisus Hristos. Citeste Sfinta Scriptura temeinic si o sa vezi ca nu ai nici un motiv sa te indoiesti:

"Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer." (Matei 18:18)