Sunt ateu, intrebati-ma orice!

În prealabil postat de padreati

Stiu si eu. Stiinta spui ca a raspuns la anumite intrebari. Eu zic ca nu a raspuns in chip absolut, adica final, la nici o intrebare. Stiinta culege asocieri de fapte, apa ingheata pentru ca temperatura e scazuta. E bun, e util si folositor aici pe pamant. Invata omul sa interactioneze cu natura. Dar nu are habar de cauzalitate. Poti merge cu intrebarea de ce instiinta la infinit. In sens practic insa te opresti, si zici, apa ingheata fiindca temperatura e scazuta, e destul pentru noi si ajunge adevar stiintific. Pana maine cand observi ca apa ingheata si din alte cauze si atunci schimbi acel adevar. E o dovada de simt practic si de simt al umorului sa iti inchipui ca stiinta raspuns la multe intrebari in mod absolut.
Stiinta da raspunsuri utile, nu finale. Acelea nu sunt Adevarul.

Dar fac parte din adevar. Nu spune nimeni ca sint absolute, in sensul ca nu exista adevaruri mai adinci.
Adevarurile stiintifice nu se schimba in sensul ca daca spui ca apa ingheata din cauza temperaturii si miine vezi ca si din cauza presiunii, prima afirmatie nu mai este valabila.
Realitatea e ca stiinta isi extinde tot mai mult domeniul de care se ocupa si religia si-l micsoreaza, va ramine doar cu "de ce"-ul primordial sau, mai exact, cu cel mai inalt cu un grad decit al stiintei.

[padreati]

În prealabil postat de topcat

Dar fac parte din adevar. Nu spune nimeni ca sint absolute, in sensul ca nu exista adevaruri mai adinci.
Adevarurile stiintifice nu se schimba in sensul ca daca spui ca apa ingheata din cauza temperaturii si miine vezi ca si din cauza presiunii, prima afirmatie nu mai este valabila.
Realitatea e ca stiinta isi extinde tot mai mult domeniul de care se ocupa si religia si-l micsoreaza, va ramine doar cu "de ce"-ul primordial sau, mai exact, cu cel mai inalt cu un grad decit al stiintei.

Mai precis este sa spunem ca fac parte din tezaurul de cunostinte al omenirii. Chestiunea adevarului este mai delicata. Ele sunt admise ca adevarului temporare, utile.
Daca o afirmatie nu mai e valabila, ea nu se schimba, ci se schimba sensul in care e considerata, adica nu mai e adevar. E inlocuit de un alt adevar eventual, mai detaliat.
In al doilea rand, realitatea e ca stiinta nu isi extinde domeniul, ci creste gradul de rafinare al propriilor observatii. Aceasta detaliere, abundenta si rafinare a adevarurilor nu maresc in fapt perspectiva cunoasterii, desi e foarte usor sa aluneci intr-o asemenea impresie.
Am sa dau un exemplu in ceea ce priveste crestinismul. Unele minuni vor fi explicate in timp si intelese de stiinta, poate chiar toate. Bun. Dar asta nu creste domeniul stiintei, ea oricum pornea de la principiul ca tot poate fi explicat, ramane la aceeasi stare. Nu scade nici adevarul credintei, pentru ca minunea nu inseamna in mod necesar supranatural. Ci minunea inseamna o fapta care determina mantuirea. In afara scopului manturii nu exista minuni. Minunea e ca un suflet se mantuieste, fie ca pentru asta respecta o regula, vede un lucru extraordinar sau pur si simplu, observa, in chip rational creatia lui Dumnezeu.
Deci, nici una nici alta nu isi schimba perspectiva. Stiinta are locul ei, va ramane cat va fi omul pe pamant si va da aceeasi perspectiva. La fel si trairea in Hristos.

Faptul ca Pamintul e rotund e un adevar stiintific care nu devine fals cind tot stiinta spune ca pamintul e geoid de rotatie.

Domeniul stiintei s-a marit odata cu raspunsul la intrebarea "cum a aparut viata", care implicit a dus si la raspunsul "de ce a aparut viata". Acest raspuns arata si ca adevarul biblic, cum ca exista viata dupa moarte e un fals.
Intr-un mod asemanator, raspunsul la "cum a aparut universul cunoscut" va duce la raspunsul "de ce a aparut universul cunoscut".
De asemenea, stiinta a atacat domeniul psihologiei, cu progrese destul de mari.

[padreati]

În prealabil postat de topcat

Faptul ca Pamintul e rotund e un adevar stiintific care nu devine fals cind tot stiinta spune ca pamintul e geoid de rotatie.

Domeniul stiintei s-a marit odata cu raspunsul la intrebarea "cum a aparut viata", care implicit a dus si la raspunsul "de ce a aparut viata". Acest raspuns arata si ca adevarul biblic, cum ca exista viata dupa moarte e un fals.
Intr-un mod asemanator, raspunsul la "cum a aparut universul cunoscut" va duce la raspunsul "de ce a aparut universul cunoscut".
De asemenea, stiinta a atacat domeniul psihologiei, cu progrese destul de mari.

Ai dat chiar un exemplu foarte potrivit. Pamantul nu e rotund pentru ca pamantul e geoid de rotatie. Deci, pentru a fi precisi, atata vreme cat cele doua forme nu sunt identice, una din afirmatii este falsa. Tu spui ca nu e falsa, pentru ca accepti compromisul de dragul utilului. Si tu ca om accepti un lucru fals ca adevar, ca sa folosesti mai putine cuvinte si concepte mai simple. Chiar tu spui prin asta ca stiinta nu se ocupa cu adevarul, ci cu acomodarea omului la natura.
Tu chiar crezi ca stiinta a raspuns la intrebarea cum a aparut viata? Cum dovedesti asta? Dar te rog in chip rational cum sta bine stiintei.
De ce crezi ca daca raspunzi intrebarii "cum", ajungi si la "de ce"? De ce ingheata apa? De ce ingheata apa cand temperatura scade? De ce cand temperatura scade se misca mai putin atomii aia pe acolo? si asa mai departe ... fara sfarsit.
Sunt atatea teorii, toate stiintifice, despre cum a aparut viata ca zau, am impresia ca aflam ca viata a aparut in toate felurilor, conform stiintei.

Daca putem sa intrebam orice, eu as vrea sa stiu ce este sufletul si unde se situeaza el in corpul omenesc.

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Daca putem sa intrebam orice, eu as vrea sa stiu ce este sufletul si unde se situeaza el in corpul omenesc.

Nu exista suflet ca entitate de sine statatoare si nu are un loc bine definit in corp.
Oricum, sufletul nu e un concept stiintific, pentru ca nu poate fi definit ca atare.

Exista suflet sau nu exista suflet?

În prealabil postat de padreati

Ai dat chiar un exemplu foarte potrivit. Pamantul nu e rotund pentru ca pamantul e geoid de rotatie. Deci, pentru a fi precisi, atata vreme cat cele doua forme nu sunt identice, una din afirmatii este falsa. Tu spui ca nu e falsa, pentru ca accepti compromisul de dragul utilului. Si tu ca om accepti un lucru fals ca adevar, ca sa folosesti mai putine cuvinte si concepte mai simple. Chiar tu spui prin asta ca stiinta nu se ocupa cu adevarul, ci cu acomodarea omului la natura.
Tu chiar crezi ca stiinta a raspuns la intrebarea cum a aparut viata? Cum dovedesti asta? Dar te rog in chip rational cum sta bine stiintei.
De ce crezi ca daca raspunzi intrebarii "cum", ajungi si la "de ce"? De ce ingheata apa? De ce ingheata apa cand temperatura scade? De ce cand temperatura scade se misca mai putin atomii aia pe acolo? si asa mai departe ... fara sfarsit.

False sint toate, atita timp cit spui ca nu poti sa accezi la adevarul ultim, sint totusi aproximatii din ce in ce mai bune.
Foarte corect, fara sfirsit. Nu inteleg unde e problema

În prealabil postat de padreati

Sunt atatea teorii, toate stiintifice, despre cum a aparut viata ca zau, am impresia ca aflam ca viata a aparut in toate felurilor, conform stiintei.

Viata nu a aparut in toate felurile, PUTEA insa aparea in orice fel validat de stiinta. E o diferenta. E in joc aici necesitatea existentei unei inteligente atotcreatoare, invalidata de stiinta.

[padreati]

În prealabil postat de topcat

False sint toate, atita timp cit spui ca nu poti sa accezi la adevarul ultim, sint totusi aproximatii din ce in ce mai bune.
Foarte corect, fara sfirsit. Nu inteleg unde e problema

Pe de o parte accepti ca sunt false toate, si sunt doar aproximatii din ce in ce mai bune, dar nu ai nici o problema in a le numi adevar. Eu aici nu mai inteleg, cum merg astea toate impreuna.
Cand iti convine, adica atunci cand iti folosesc, la spui adevar stiintific. Cand vine unul care spune ca traieste ceva foarte evident dincolo de ceea ce stii si simti tu, nu mai e adevar, nu e demonstrat. Sfintii nu se demonstreaza, sfintii exista. Viata in Hristos si Dumnezeu insusi nu se demonstreaza, ea exista, indiferent de ce admite stiinta sau nu ca adevar.

În prealabil postat de topcat

Viata nu a aparut in toate felurile, PUTEA insa aparea in orice fel validat de stiinta. E o diferenta. E in joc aici necesitatea existentei unei inteligente atotcreatoare, invalidata de stiinta.

Necesitatea existentei unui creator nu a fost nici demonstrata nici infirmata. Insasi existenta unor multitudini de teorii stiintifice, toate la fel de "valabile" demonstreaza acest lucru. Din acest punct de vedere eu indraznesc sa afirm ca oamenii care se bizuie numai pe stiinta sunt mai creduli decat traitorii in Hristos. Stiinta nu iti da nici o certitudine, decat aceea ca nu stii. In stiinta mai mult bajbai si crezi tot ce nu iese din cadrul stabilit de ea, care e foarte inghesuit, fie vorba intre noi. Traitorii in Hristos nu au nevoie sa faca astfel de compromisuri, ei au deja certitudinea adevarului. Lupa lor nu este intru adevar, ci intru respectarea acestuia, caci masura adevarului crestin e foarte inalta si putini dintre noi ajung la aceasta. Ne luptam toti, mai mult sau mai putin, dar problema certitudinii si adevarului e demult depasita.

[padreati]

În prealabil postat de padreati

Pe de o parte accepti ca sunt false toate, si sunt doar aproximatii din ce in ce mai bune, dar nu ai nici o problema in a le numi adevar. Eu aici nu mai inteleg, cum merg astea toate impreuna.
Cand iti convine, adica atunci cand iti folosesc, la spui adevar stiintific. Cand vine unul care spune ca traieste ceva foarte evident dincolo de ceea ce stii si simti tu, nu mai e adevar, nu e demonstrat. Sfintii nu se demonstreaza, sfintii exista. Viata in Hristos si Dumnezeu insusi nu se demonstreaza, ea exista, indiferent de ce admite stiinta sau nu ca adevar.

Necesitatea existentei unui creator nu a fost nici demonstrata nici infirmata. Insasi existenta unor multitudini de teorii stiintifice, toate la fel de "valabile" demonstreaza acest lucru. Din acest punct de vedere eu indraznesc sa afirm ca oamenii care se bizuie numai pe stiinta sunt mai creduli decat traitorii in Hristos. Stiinta nu iti da nici o certitudine, decat aceea ca nu stii. In stiinta mai mult bajbai si crezi tot ce nu iese din cadrul stabilit de ea, care e foarte inghesuit, fie vorba intre noi. Traitorii in Hristos nu au nevoie sa faca astfel de compromisuri, ei au deja certitudinea adevarului. Lupa lor nu este intru adevar, ci intru respectarea acestuia, caci masura adevarului crestin e foarte inalta si putini dintre noi ajung la aceasta. Ne luptam toti, mai mult sau mai putin, dar problema certitudinii si adevarului e demult depasita.

O precizare, ca am zis o prostie, oameni de stiinta sunt creduli, iar nu traitorii in Hristos. Asta a fost intentia, din felul in care am formulat anterior se poate deduce ca traitorii in Hristos sunt creduli, lucru pe care nu il sustin deloc.