Sunt ateu, intrebati-ma orice!

În prealabil postat de alexandra05

Ideile noastre sunt mai vechi decat stiinta voastra, ideile noastre au fost dovedite, Dumnezeu S-a facut cunoscut oamenilor, sa nu uitam ca atunci cand lupti impotriva aproapelui tau, lupti impotriva Lui

Faptul ca o idee e mai veche decit alta nu are absolut nici o relevanta.
Ideile dovedite? Ma faci sa rid. Stii ce e aia dovada?

[padreati]

În prealabil postat de topcat

Faptul ca o idee e mai veche decit alta nu are absolut nici o relevanta.
Ideile dovedite? Ma faci sa rid. Stii ce e aia dovada?

Faptul ca o idee e mai veche decat alta nu e intr-adevar relevant. Un lucru insa poate fi remarcat.
Stim ca stiinta e un sistem de cunoastere progresiva, de acumulare, adevarul crestin este revelat, adica primit. Stiinta in general a facut progrese continue in cele mai multe domenii. Cu toate acestea, argumentele stiintei impotriva existentei lui Dumnezeu nu s-au imbunatatit deloc de-a lungul istoriei. Argumentele lui Celsus sunt aeleasi cu argumentele ateilor de astazi. Nici un progres, nimic, nada, niente, zero absolut.
De ce? Eu cred ca se intampla acest lucru datorita domeniului diferit de existenta pe de o parte, adica stiinta cerceteaza pamantul si universul in sens larg, cretinismul prin Hristos are ca obiect mantuirea si imparatia cerurilor. In al doilea rand poate ca scopul acesta este gresit, si poate ca pana la urma stiinta va ajunge la demonstrarea existentei lui Dumnezeu. Ce te faci atunci? Deci ideile (si intr-un sens concret, adevarurile crestine) sunt aceleasi de foarte mult timp si si-au pastrat valabilitatea in fata neputintei de a nega acest lucru de catre stiinta.
Al doilea subiect este dovada. Pai stiinta ce dovezi are? Orice dovada logica, sau stiintifica in general se bazeaza pe niste axiome. Adevarul stiintei este unul fabricat intotdeauna. El este folositor, adica util, pentru ca noi nu suntem calculatoare si oamenii pot lucra cu aproximari, dar nu este niciodata un adevar ultim. Nu are cum sa fie prin natura sa. Dovada adevarului crestin este trairea acestuia. Nu poate fi expliata cu usurinta in termeni rationali. Dar putem incerca aceasta atunci cand admitem credinta in Dumnezeu ca axioma care ne guverneaza faptele, experienta va veni mai devreme sau mai tarziu si cu aceasta si certitudinea. De ce nu poti admite pentru alti oameni stabilirea unor alte axiome? E doar un mod stiintific nu de a lucra cu adevarul.
Cu iertare pentru necunoastere.

În prealabil postat de padreati

Faptul ca o idee e mai veche decat alta nu e intr-adevar relevant. Un lucru insa poate fi remarcat.
Stim ca stiinta e un sistem de cunoastere progresiva, de acumulare, adevarul crestin este revelat, adica primit. Stiinta in general a facut progrese continue in cele mai multe domenii. Cu toate acestea, argumentele stiintei impotriva existentei lui Dumnezeu nu s-au imbunatatit deloc de-a lungul istoriei. Argumentele lui Celsus sunt aeleasi cu argumentele ateilor de astazi. Nici un progres, nimic, nada, niente, zero absolut.
De ce? Eu cred ca se intampla acest lucru datorita domeniului diferit de existenta pe de o parte, adica stiinta cerceteaza pamantul si universul in sens larg, cretinismul prin Hristos are ca obiect mantuirea si imparatia cerurilor. In al doilea rand poate ca scopul acesta este gresit, si poate ca pana la urma stiinta va ajunge la demonstrarea existentei lui Dumnezeu. Ce te faci atunci? Deci ideile (si intr-un sens concret, adevarurile crestine) sunt aceleasi de foarte mult timp si si-au pastrat valabilitatea in fata neputintei de a nega acest lucru de catre stiinta.
Al doilea subiect este dovada. Pai stiinta ce dovezi are? Orice dovada logica, sau stiintifica in general se bazeaza pe niste axiome. Adevarul stiintei este unul fabricat intotdeauna. El este folositor, adica util, pentru ca noi nu suntem calculatoare si oamenii pot lucra cu aproximari, dar nu este niciodata un adevar ultim. Nu are cum sa fie prin natura sa. Dovada adevarului crestin este trairea acestuia. Nu poate fi expliata cu usurinta in termeni rationali. Dar putem incerca aceasta atunci cand admitem credinta in Dumnezeu ca axioma care ne guverneaza faptele, experienta va veni mai devreme sau mai tarziu si cu aceasta si certitudinea. De ce nu poti admite pentru alti oameni stabilirea unor alte axiome? E doar un mod stiintific nu de a lucra cu adevarul.
Cu iertare pentru necunoastere.

De la inceput, stiinta a raspuns la intrebari de tipul "cum?" iar religia la intrebari de tipul "de ce?"
Mai nou, pentru ca foarte multe intrebari de tipul "cum?" si-au gasit raspunsul, stiinta poate raspunde si la intrebari de tip "de ce?"
Care, raspunsuri, din pacate pentru religie, nu se potrivesc.
Asta arata ca axiomele folosite sint eronate

[padreati]

În prealabil postat de topcat

De la inceput, stiinta a raspuns la intrebari de tipul "cum?" iar religia la intrebari de tipul "de ce?"
Mai nou, pentru ca foarte multe intrebari de tipul "cum?" si-au gasit raspunsul, stiinta poate raspunde si la intrebari de tip "de ce?"
Care, raspunsuri, din pacate pentru religie, nu se potrivesc.
Asta arata ca axiomele folosite sint eronate

Stiu si eu. Stiinta spui ca a raspuns la anumite intrebari. Eu zic ca nu a raspuns in chip absolut, adica final, la nici o intrebare. Stiinta culege asocieri de fapte, apa ingheata pentru ca temperatura e scazuta. E bun, e util si folositor aici pe pamant. Invata omul sa interactioneze cu natura. Dar nu are habar de cauzalitate. Poti merge cu intrebarea de ce instiinta la infinit. In sens practic insa te opresti, si zici, apa ingheata fiindca temperatura e scazuta, e destul pentru noi si ajunge adevar stiintific. Pana maine cand observi ca apa ingheata si din alte cauze si atunci schimbi acel adevar. E o dovada de simt practic si de simt al umorului sa iti inchipui ca stiinta raspuns la multe intrebari in mod absolut.
Stiinta da raspunsuri utile, nu finale. Acelea nu sunt Adevarul.

În prealabil postat de padreati

Stiu si eu. Stiinta spui ca a raspuns la anumite intrebari. Eu zic ca nu a raspuns in chip absolut, adica final, la nici o intrebare. Stiinta culege asocieri de fapte, apa ingheata pentru ca temperatura e scazuta. E bun, e util si folositor aici pe pamant. Invata omul sa interactioneze cu natura. Dar nu are habar de cauzalitate. Poti merge cu intrebarea de ce instiinta la infinit. In sens practic insa te opresti, si zici, apa ingheata fiindca temperatura e scazuta, e destul pentru noi si ajunge adevar stiintific. Pana maine cand observi ca apa ingheata si din alte cauze si atunci schimbi acel adevar. E o dovada de simt practic si de simt al umorului sa iti inchipui ca stiinta raspuns la multe intrebari in mod absolut.
Stiinta da raspunsuri utile, nu finale. Acelea nu sunt Adevarul.

Dar fac parte din adevar. Nu spune nimeni ca sint absolute, in sensul ca nu exista adevaruri mai adinci.
Adevarurile stiintifice nu se schimba in sensul ca daca spui ca apa ingheata din cauza temperaturii si miine vezi ca si din cauza presiunii, prima afirmatie nu mai este valabila.
Realitatea e ca stiinta isi extinde tot mai mult domeniul de care se ocupa si religia si-l micsoreaza, va ramine doar cu "de ce"-ul primordial sau, mai exact, cu cel mai inalt cu un grad decit al stiintei.

[padreati]

În prealabil postat de topcat

Dar fac parte din adevar. Nu spune nimeni ca sint absolute, in sensul ca nu exista adevaruri mai adinci.
Adevarurile stiintifice nu se schimba in sensul ca daca spui ca apa ingheata din cauza temperaturii si miine vezi ca si din cauza presiunii, prima afirmatie nu mai este valabila.
Realitatea e ca stiinta isi extinde tot mai mult domeniul de care se ocupa si religia si-l micsoreaza, va ramine doar cu "de ce"-ul primordial sau, mai exact, cu cel mai inalt cu un grad decit al stiintei.

Mai precis este sa spunem ca fac parte din tezaurul de cunostinte al omenirii. Chestiunea adevarului este mai delicata. Ele sunt admise ca adevarului temporare, utile.
Daca o afirmatie nu mai e valabila, ea nu se schimba, ci se schimba sensul in care e considerata, adica nu mai e adevar. E inlocuit de un alt adevar eventual, mai detaliat.
In al doilea rand, realitatea e ca stiinta nu isi extinde domeniul, ci creste gradul de rafinare al propriilor observatii. Aceasta detaliere, abundenta si rafinare a adevarurilor nu maresc in fapt perspectiva cunoasterii, desi e foarte usor sa aluneci intr-o asemenea impresie.
Am sa dau un exemplu in ceea ce priveste crestinismul. Unele minuni vor fi explicate in timp si intelese de stiinta, poate chiar toate. Bun. Dar asta nu creste domeniul stiintei, ea oricum pornea de la principiul ca tot poate fi explicat, ramane la aceeasi stare. Nu scade nici adevarul credintei, pentru ca minunea nu inseamna in mod necesar supranatural. Ci minunea inseamna o fapta care determina mantuirea. In afara scopului manturii nu exista minuni. Minunea e ca un suflet se mantuieste, fie ca pentru asta respecta o regula, vede un lucru extraordinar sau pur si simplu, observa, in chip rational creatia lui Dumnezeu.
Deci, nici una nici alta nu isi schimba perspectiva. Stiinta are locul ei, va ramane cat va fi omul pe pamant si va da aceeasi perspectiva. La fel si trairea in Hristos.

Faptul ca Pamintul e rotund e un adevar stiintific care nu devine fals cind tot stiinta spune ca pamintul e geoid de rotatie.

Domeniul stiintei s-a marit odata cu raspunsul la intrebarea "cum a aparut viata", care implicit a dus si la raspunsul "de ce a aparut viata". Acest raspuns arata si ca adevarul biblic, cum ca exista viata dupa moarte e un fals.
Intr-un mod asemanator, raspunsul la "cum a aparut universul cunoscut" va duce la raspunsul "de ce a aparut universul cunoscut".
De asemenea, stiinta a atacat domeniul psihologiei, cu progrese destul de mari.

[eugenserban]

În prealabil postat de topcat

De la inceput, stiinta a raspuns la intrebari de tipul "cum?" iar religia la intrebari de tipul "de ce?"
Mai nou, pentru ca foarte multe intrebari de tipul "cum?" si-au gasit raspunsul, stiinta poate raspunde si la intrebari de tip "de ce?"
Care, raspunsuri, din pacate pentru religie, nu se potrivesc.
Asta arata ca axiomele folosite sint eronate

Un topic foarte interesant, desi nu am avut cum sa-l citesc pe tot.
In primul rand, ortodoxia (ma rog, religia) nu isi propune sa ofere raspunsuri la intrebari, ci sa uneasca omul cu Parintele lui.
Scopul nostru, ca si credinciosi, nu este acela de a gasi raspunsuri la intrebari de felul :cum s-a nascut universul etc., ci mai degraba de a experimenta, de a trai bucuriile daruite noua, de a ne bucura, de a ne minuna, de a iubi, adica un fel de cunoastere prin traire, prin revelatie.

[alexandra05]

În prealabil postat de topcat

Faptul ca o idee e mai veche decit alta nu are absolut nici o relevanta.
Ideile dovedite? Ma faci sa rid. Stii ce e aia dovada?

Dovada e ceea ce lipseste c desavarsire de la voi, existenta lui Dumnezeu este dovedita, in schimb necredinta voastra nu are sens

[alexandra05]

Cata logica este necesara pentru a pricepe ca din NIMIC nu poate sa se formeze viata? inchide un bol cu apa si lasal cativa ani vezi exista o diferenta? nu cred, daca sustineti sus si tare ca noi nu gandim logic voi cum ganditi? ce inseamna pentru voi NIMIC?
Nu veniti cu afirmatii cum ca biblia sustine ca la inceput a fost nimic, pentru ca Dumnezeu a existat din totdeauna. Nu raspundeti la o intrebare printr-o alta intrebare, daca ati venit aici pe forum cu mesajul "intrebati-ma orice" aduceti raspunsuri nu intrebari! Ar fi bine sa studiati putin invataturile religioase si abia cand sunteti in cunostinta de cauza sa vorbiti.