|
|
|
|
|
|
|
#1
04.01.2010, 09:14:04
|
||||
|
||||
A vorbi de "noroc" este totuna cu a vorbi despre hazard, despre intamplare si nimereala.
Aceasta patima, a credintei in "noroc", atrage dupa sine pierderea credintei in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Oamenii ajung sa se teama mai mult de te miri ce semne, decat de cuvantul lui Dumnezeu. Nu exista noroc, nu exista intamplare, nu exista nimereala ! Totul are un rost, totul este perfect randuit de Dumnezeu, totul este cu stiinta si din bunavointa Lui.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) 
|
|
#2
04.01.2010, 09:20:30
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#3
04.01.2010, 19:17:13
|
|||
|
|||
|
Ma intreb in prostia mea, cat ne ajuta pe noi atata filosofie fara noima? Ne-am facut un obicei sa despicam firul in patru si sa fim "mai catolici dacat papa!" Nu stiam ca "Noroc" asta ar fi fost un demon si nici nu ma intereseaza la urma urmei. Am cautat sa nu-i dau mai multa importanta decat i se cade, iar eu consider ca atat norocul cat si ghinionul sunt lasate de Dumnezeu, fac fara nici o indoiala parte din viata de zi cu zi, iar noi suntem victimile lor in masura in care ne intelegem rolul si menirea noastra pe lume. Nu poti vorbi de noroc daca nu vorbesti de ghinion. Dar NIMENI nu cheama ghinionul in viata lui. Sunt sigur ca ati vazut sau ati auzit foarte multe despre persoane care au fost la momentul nepotrivit in locul nepotrivit; sunt sigur ca ati vazut sau ati auzit despre persoane care au fost salvate de la moarte datorita unui miracol, a unei intamplari, a unei persoane care a fost pus de Dumnezeu acolo in acel moment, iar ingerul lui pazitor i-a soptit sfatul necesar... Dumnezeu este singurul care decide daca si cum sa lucreze cu ghinionul sau norocul. Ca o paranteza spun ca am avut parte de cateva ghinioane... norocoase; M-am pierdut pe cand aveam vreo doi ani juma'te - trei. Parintii m-au lasat cu fratii mai mari, care s-au apucat sa faca un fotbal. Plictisit am plecat sa-i caut pe parinti in via care se afla la vreo 50 m. Era prin jurul orei 11.00 in luna iunie. Am apucat intr-o directie gresita. M-au gasit niste cetateni dintr-o comuna invecinata, in mijlocul viilor, departe de sat, cand aproape se intuneca. La 16 ani, un cumnat vanjos (si surdo-mut) a crezut ca face o gluma si m-a dus in mijlocul raului Colentina unde m-a aruncat cu capul in jos, apoi s-a pierdut el insusi ca abia si-a mai putut reveni. Eu nu stiam sa inot. Am incercat sa strig dupa ajutor, dar plaja era foarte departe. De pe un mal pe celalalt exact atunci trecea un vaporas, iar eu am vazut un tanar care a sarit instantaneu de pe acel vas si m-a scos la mal. Nu stiu cum il chema, fiindca a plecat imedita si nici nu stiu daca eu personal am apucat sa-i multumesc. La 26 de ani m-am imbolnavit urat si dupa mai multe spitale din tara, am ajuns la Fumdeni care m-au trimis acasa. Se parea ca nu-mi mai ramasese decat vreo 2 saptamani. Am dorit sa-mi iau un ultim ramas bun da la un frate din Brasov cu care m-am inteles intotdeauna mai bine. Iar in timp ce stateam de vorba "cineva" a sunat la usa. Iar acel cineva a avut informatia de care eu aveam nevoie, astfel incat eu acum am o familie si suntem fericiti! Iata ghinion si noroc, iata lectii pe care parintii mei sau eu personal ar fi trebuit sa ni le insusim. In mica si limitata mea intelepciune, consider ca am invatat ceva, iar daca Dumnezeu mi-a dat zile, cum sa spun eu vreodata ca nu-i sunt recunoscator. Nu ma intreb de ce a facut-o. Sigur, nu pentru ca meritam, ci pentru ca ma includea si pe mine in niscai planuri de-ale Lui, iar eu, desi il mai necajesc de multe ori, stiu ca e acolo, e bun si ma asculta ori de cate ori incerc sa-i vorbesc!
Dar din lectiile aste un lucru stiu sigur: sa nu caut in "nemantuirea" altora, ci sa ma ocup de propria mea mantuire si a celor fata de care am o relatie bazata pe dragoste, intelegere si respect. NU sunt in masura sa raspund daca altii in afara ortodoxiei se vor mantui fiindca sunt nevrednic sa judec tainele Lui Dumnezeu. E o prostie sa spun eu ca raiul are o singura poarta. E o prostie sa spun eu ca toata desavarsirea preotilor sau calugarilor buddisti este risipa, cand in Natura nimic nu se pierde si totul se plateste dupa propria ta dragoste fata de cel pe care tu il consideri Dumnezeul tau de cand te-ai nascut. Nu va mai amagiti atat! E pacat ca luati din Sf Scriptura si Sf Traditie doar ce va place ca sa va credeti mai presus decat ceilalti. Nu avem nici un merit ca ne-am nascut aici si nu in India, China, Japonia sau in jungla Africana!!! Toata lumea va vedea raiul, dar certitudinea ramanerii acolo doar Dumnezeu o stie. Avem NOROCUL de a-L avea pe Mantuitor care ne asteapta? Ce-am facut pentru El si cat am inteles din desavarsita Lui smerenie? Nu mai judecati alte neamuri ca nici neamul nostru nu duce lipsa de exemple proaste!...
|
|
#4
04.01.2010, 23:42:59
|
|||
|
|||
|
Citat:
Acest subiect de "PROSTIE" a fost foarte mult dezvoltat de Mircea Eliade in Istoria Credintelor si Ideilor Religioase,recunoscut ca istoric la religiilor si asa putem trece si la Cioran,Rafael...deci "PROSTIA"in cazul de fata este salvatoarea Ortodoxiei mult incercate... Noi cei ce scriem aici nu zicem ca ne este garantat Raiul,asta numai faptele noastre si alegerea Domnului o desavarsesc. Dar daca tu zici ca "norocul" = sansa si "ghinionul"= nesansa, este problema ta. Eu, ... "norocul" si "ghinionul" il transform in binele si raul, ingaduit de Dumnezeu. Nu judec alte popoare,dar nu pot sa ingaduii ereziile care duc pe drumuri f.tainice(reincarnare,iluminare,masonerie...si ne mai miram ca s-au apropiat timpurile pieirii. Istoria ne arata cum atatia Sfinti si-au dat viata pentru marele Adevar...si tu ne spui ca-i "prostie" acestea ce facem noi... Draga Om Bun,...Forum, inseamna întrunire în cadrul căreia se dezbat diferite probleme cu mai multi participanti, ...NU PROSTIE. Daca nu-ti place...nu participa,dar NU SMINTII... Iarta-ma...m-am cam suparat... Dar totusi...iau partea buna a lucrurilor,stii care? Vom impartasii multi din aceasta "prostie"cu cei care s-au luptat pentru elucidarea ei. si nu uita:"un cuvant rau,pe omul bun il face rau... un cuvant bun,pe omul rau il face bun" Dumnezeu sa fie cu noi toti! Amin Last edited by 11111111; 04.01.2010 at 23:46:21.
|
|
#5
04.01.2010, 23:50:38
|
|||
|
|||
|
Mic rezumat despre Maestrii Inaltati
Mic rezumat despre Maestrii Inaltati
Cei 12 maestri inaltati sunt: Babaji, Buddha, El Morya, Hilarion, Krishna, Kuthumi, Lady Mary, Lady Nada, Lanto, Sananda, Serapis Bey, St. Germain Krishna(Hindus, India Mai este cunoscut sub numele de Cel Divin Trinitatea hindusa ii include pe Brahma, pe Shiva si pe Vishnu, cei trei zei care creaza, protejeaza si vegheaza ciclurile vietii pe Pamant. Zeul Vishnu se incarneaza - de cate ori este nevoie - in forma fizica, pentru a birui, a invinge practicile inumane. Krishna este cea de a opta incarnare ( care se mai numeste si avatar) a lui Vishnu. Krishna s-a incarnat la miezul noptii, in cea de a opta zi a anotimpului Bhadrapada (denumirea hindusa pentru o vara tarzie), candva intre anii 3200 si 3100 IH. El ne-a transmis textul spiritual hindus al Bhagavad Gita. In prezent Krishna este in India unul din cei mai populari/iubiti/cunoscuti zei. Legendele despre Krishna il descriu ca pe o personalitate romantica si multe imagini il redau pe Krishna impreuna cu Radha (una din incarnarile zeitei Lakshmi,) intr-o atitudine de minunata iubire romantica (unii specialisti in Feng Shui recomanda plasarea unei reprezentari a lui Krishna si a lui Radha -impreuna - in coltul romantic al casei, pentru a manifesta o relatie de suflete-pereche). Krishna ne ofera bucurie si fericire. Atunci cand il invocam simtim o dilatare, o expandare a energiei calde, pline de iubire in inima si in zona abdomenului. Krishna ne transmite sa nu subestimam niciodata puterea de vindecare a iubirii. Profunzimea iubirii este mai mare decat orice ocean, nu exista nici o bariera pe care iubirea sa nu o poata depasi. Sa folosim aceasta forta in mintea noastra, ea este vesnica si este o sursa constanta care se reinnoieste, pe care o putem folosi iar si iar. Sa revarsam iubire asupra oricarei probleme ce apare si vom constata beneficiile. Krishna ne este de ajutor pentru: binecuvantari, purificarea spiritualizarea alimentelor, pentru gradinarit, flori si pentru recolte, bucurie, relatii, iubire romantica, trezirea spirituala, daca vrem sa devenim vegetarieni. Buddha ( Asia ) Mai este cunoscut sub numele de Siddhartha Buddha, Buddha Goutama, Lord Goutama Numele Buddha inseamna Cel Iluminat sau Treaz. Nascut pe 8 mai, anul 500 IH, cand a fost luna plina ( se presupune ca acesta ar fi anul nasterii, nu exista un acord unanim in acest sens), printul Goutama Siddhartha a crescut in belsug, aparat de zidurile palatului in care s-a nascut si nu i-a lipsit nimic din ceea ce a dorit. Pe masura ce a crescut si a mers dincolo de zidurile palatului a observat adanca saracie din jurul sau, bolile si batranetea mizera, oameni de existenta carora nu aflase pana la acea data. Hotarat fiind sa ajute la alinarea suferintelor al caror martor era, printul a renuntat la titlul sau regal si la bogatiile sale si a parasit palatul. Cu toate acestea, viata de ascet pe care a dus-o Siddhartha dupa ce a parasit palatul nu i-a adus intreaga iluminare la care aspirase, asa incat el s-a asezat sub un smochin “ (bodhi): in India este considerat copacul sacru reprezentat de smochinul sacru, sub care s-a produs iluminarea lui Buddha, denumit si Arborele Stiintei sau Pomul Cunostintei Binelui si Raului (verifica daca scriu undeva despre Pomul Cunoasterii si Pomul Vietii, dict. pag. 477) IH“ si a jurat sa nu se ridice pana cand nu avea sa devina cu adevarat iluminat. El a inspirat si a expirat profund intr-o noapte cu luna plina si s-a debarasat de lacomie si de poftele trupesti si de gandurile pline de teama. Odata ce a depasit pragul acestor energii joase, a inceput sa-si aminteasca vietile trecute. Acest lucru l-a ajutat sa vada nesfarsirea (vesnicia) vietii si a fost inundat de intelegerea felului in care putem sa depasim nefericirea, durerea si moartea. Cand s-a ridicat in picioare el era, devenise Buddha. Invataturile lui Buddha despre detasarea de suferinta prin dobandirea pacii interioare au constituit baza budismului. Deoarece el a trait ambele extreme, pe cea a unei vieti imbelsugate ca print si pe cea de ascet, Buddha a propus ca si cheie a unei vieti fericite si calea de mijlocire, sau moderatia in toate aspectele existentei. Vom putea observa ca Buddha este mai usor de simtit decat de auzit. Atunci cand il invocam vom simti probabil in inima noastra o dilatare, o expandare a iubirii pline de caldura. Acesta este semnul ca suntem cu adevarat in legatura cu prezenta lui iubitoare El ne ajuta in ceea ce priveste urmatoarele aspecte: echilibru si moderatie in toate, bucurie, pace interioara si pacea in lume, cresterea, evolutia spirituala si intelegerea
|
|
#6
05.01.2010, 13:21:31
|
|||
|
|||
|
Citat:
Am citit cu muuulti ani in urma Istoria religiilor si-mi amintesc ca m-au costat cam mult cele trei volume pentru ca nu se gaseau si le-am procurat... pe sub tejghea. Atunci mi s-au parut extrem de interesante ca si punct de vedere, dar ma straduiam din rasputeri sa fac abstractie de cel care facuse toate acele cercetari si nu prea reuseam. Probabil sunt eu mai ciudat... mai intors de la tzatza, dar pentru mine acele "Istorii ale religiilor" n-a insemnat mare lucru. Da, era mai mult decat nimic, dar mult prea departe de a descrie esenta spirituala. Si nici nu-i de mirare pentru cineva care n-a crezut niciodata cu adevarat in ceva (cel putin nu in perioada in care scria, nu cand mai avea putin de trait!) Cu alte cuvinte, daca intru intr-un DEX si caut cuvantul "dragoste" voi avea toate sansele sa inteleg cam ce exprima si ce inseamna. Daca o sa caut in Istoria religiilor ce inseamna ORTODOX, voi fi dezamagit fiindca acolo nu scrie mana celui care traieste ortodoxia, ci cel care-o vede pe dinafara, cu ochiul rece de critic si profesor. Pentru Eliade, toti cei care credeau, erau intr-un fel sau altul, niste "cobai". Singura scuza pe care i-am gasit-o pe-atunci a fost faptul ca traiam o perioada in care nu prea puteai vorbi deschis despre credinta ta. (De altfel am inteles ca si-asa a fost cenzurata foarte mult, inainte se a aparea in librarii). Revenind la "oile noastre", daca noi abordam filozofia (asa cum o percepem noi) trebuie sa intelegem de la bun inceput ca avem o mie de riscuri sa fim subiectivi si sa trecem fara sa vrem in pacatul mandriei, al clevetirii, al rautatilor gratuite. De-aceea mi-am permis sa spun ca-i o prostie ce facem! Cati dintre noi - indiferent de varsta - am inteles ce se petrece in jurul nostru cu adevarat? Cine poate spune: "Evrika! Am aflat toate tainele lumii!... Acum STIU!!!"? Cei care afla, devin tacuti, smeriti si iubitori si sint... departe... Iar Cioran - scuze!- n-are ce cauta ca si persoana de referinta. Filozof, da, folositor, NU! Reincarnarea e o... problema. Biserica nu o accepta. Omul este liber sa inteleaga Adevarul, asa cum i se aseaza lui in fata ochilor. Sunt multe lucruri pe care biserica nu le accepta, iar asta nu fiindca ne-ar fi vorbit Mantuitorul Iisus despre asa ceva, ci fiindca asa au scris unii sau altii de-a lungul timpului. Nici despre iad si rai nu stim foarte multe si cum se face ca unii raman dupa voia lor sa bantuie casele in care-au locuit, sau locurile unde-au fost omorati, timp de sute de ani, pana cineva se hotaraste sa faca ritualuri de exorcizare. Si - culmea! - cei care fac acele ritualuri, nu sunt intotdeauna preoti ortodocsi. Nu eu zic ca norocul=sansa, ci viata, asa cum o intelege fiecare, iar prin cum am pus cap la cap ideile nu reiese decat unul si acelasi lucru cu cel exprimat de tine: binele si raul! Cat despre sminteala, as putea sa reprosez acelasi lucru fiindca - dupa cum vezi - sunt destule motive! Filozofia in general sminteste si cu-atat mai mult cand e facuta de cei lipsiti de Dumnezeu (Emil Cioran, M. Eliade!). Nici noi nu ne putem considera foarte initiati, si intotrochiatele noastre intelegeri despre viata si neamuri ar putea sa fie percepute cu totul altfel de cum ingaduie Dumnezeu sa fie in adevarul lor! (Nu ma refer la masoni, ca la acestia este un regim special de tratament...Cel putin cei ai zilelor noastre, nu Balcescu sau Cuza...) De aceea spun, tainele Lui Dumnezeu sunt nelimitate si am inebuni sa incercam sa le intelegem peste noapte. Un lucru trebuie sigur acceptat. Tot omul, fie el negru sau alb, de pe orice parte a pamantului, este rodul acelorasi maini, iar Dumnezeu ii iubeste pe toti in aceeasi masura. Nu avem nici merite, nici drepturi mai mari decat a altora, si tot ceea ce ne salveaza este iubirea si smerenia. Restul este "vanare de vant"!
|
|
#7
05.01.2010, 22:44:43
|
|||
|
|||
|
Bunnn...Omule Bun,tu despre care Mircea Eliade vorbesti?citez din ce-ai spus:"Am citit cu muuulti ani in urma Istoria religiilor ",ma intreb oare ce ai inteles la acea varsta(ma refer la complexitatea temelor abordate),dar mai ales,cu ce-ai ramas lamurit dupa ce ai citit???
Tu afirmi:"pentru mine acele "Istorii ale religiilor" n-a insemnat mare lucru" Morala la cele afirmate: Mircea Eliade a scris ISTORIA Religiilor,nu ce spui tu...ISTORII ALE RELIGIILOR"...mare greseala(dar te citez:"mare lucru n-am inteles"si tot aici ...pledezi mult pe probabilitate, nu esti sigur de starea ta:"probabil sunt eu mai ciudat...da, era mai mult decat NIMICUL)" Mentionezi:"daca intru intr-un Dex"(Dex-ul limbii române este cuprins într-un singur volume,deci..trebuie sa "intrii"in Dex...intelegi morala?...acum ne referim strict la ortodoxie,nu la dragoste(nu este relevant acum...)si acum este acum... "daca o sa caut in Istoria religiilor ce inseamna Ortodox,voi fi dezamagit fiindca acolo nu scrie mana celui care traieste ortodoxia" Drag frate ...hai sa-ti citez cateva randuri din cartea lui Eliade",strict legate de cuvantul ORTODOXIE: "APUSENII se nasc in catolicism. Rasaritenii ajung la ortodoxie." "Ortodoxia e, pentru noi, Crestinismul autentic" "Trebuie sa fim crestini - pentru a gasi un sens vietii, sens care sa intreaca simpla umanitate, si sa cuprinda din acel suc al metafizicii, care singur ne orienteaza." "Crestinismul stapaneste sensul vietii - care nu e un sens tragic." "Ortodoxia ne sileste sa renuntam la o parte din viata? Ortodoxia nu ne sileste nimic. Faptele pe care le facem sub inraurirea ei sunt fapte firesti, care nu ne mutileaza viata - pentru ca viziunea acestei vieti e schimbata. Un ortodox poate fi ascet sau pacatos. Ce insemnatate poate avea faptul acesta? Experienta religioasa, dragostea catre Hristos - ramane aceeasi." "Asadar, orice drum ar apuca, o constiinta contemporana ajunge la crestinismul ortodox " "Viata crestina inseamna siguranta valorii sufletesti si a per*manentei acestei valori. Asadar optimism, incredere, drum-drept, rodnicie." "A trecut - intre noi si acele fericite prime secole dupa Iisus - istoria. Au trecut, deci, formatii spirituale care au barat drumul scurt catre ortodoxie. Daca voim sa ramanem sinceri pana la urma, trebuie sa marturisim: acei dintre ortodocsi care au dus o viata lipsita de nelinisti si experiente launtrice, nu sunt adevarati ortodocsi. Cred, poate; dar nu stiu ce sa creada si nu cunosc pretuirea credintei, cand sufletul se intoarce de pe pustiile invataturilor lumesti." Eliade nu a fost niciodată un simplu „savant” neutral, spectator critic și detașat în lungul său periplu prin Istoria religiilor.În același timp, datorită lui Eliade, teologia creștină, contaminată în multe privințe excesiv de raționalismul modern, a devenit mai sensibilă la condiția religioasă a creștinismului.Da, intrând în polemică cu anumiți teologi creștini, Eliade le reproșează că nu au fost „la înălțimea misiunii lor.În lucrările sale Eliade a vorbit mereu despre „hierofanii”, despre descoperirea sacrului, despre delimitarea sacrului față de profan.Dumnezeu nu doar intervine, ca în iudaism, în istorie, lăsându-și amprenta propriei voințe asupra ei, ci și coboară El însuși în istorie, ca ființă istorică, făcându-Se om.Pe aceeași linie, Eliade consideră, însă, că esența mesajului creștinismului o constituie, în fapt, moartea și învierea lui Hristos în istorie, afirmând că „Iisus a pătimit în istorie și din cauza istoriei, dar a înviat împotriva ei, biruind-o și anulându-i teroarea și blestemul.S-a discutat mult despre „credința” sau „necredința” lui Eliade în funcție de valorile religioase și creștine despre care a scris. Celebrul dramaturg E. Ionesco sublinia într-un anume context: „Mă aflam la New York când am aflat vestea morții lui Mircea Eliade. Erudiția sa era fabuloasă. Pasiunea de cercetător, enormă: știa totul despre religii. Era de o asemenea discreție, încât niciodată n-am știut dacă era cu adevărat credincios sau nu. Dar a adus lui Dumnezeu servicii incalculabile. A creat credincioși și, prin aceasta, a schimbat spiritual o mare parte a lumiiEl este cel ce-a trecut prin toate doctrinele credințelor și religiilor, ale civilizațiilor și culturilor umane, avea termenii necesari de comparație și, dacă acum găsiți ce vedeți pe pereții acestei case (icoane și crucifix), e dovada că Eliade a voit să se vadă clar adeziunea sa sufletească la creștinismul ancestral, așa cum era el viu în familia sa din București. El a murit ca un creștin adevărat, căci el trăia în ultimii ani ca un monah oriental, devotat lucrurilor spirituale, consolat de forța creștinismului.Profilul creștin al lui Eliade reiese și din mărturisirea pe care d-na Lidia Ionescu Stăniloae o face în cartea sa, Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, legată de întâlnirea dintre cel mai mare teolog ortodox român, părintele D. Stăniloae, și marele savant, în casa acestuia din urmă, la Chicago (1982), cu puțini ani înainte de moartea sa: „Mircea Eliade ne-a povestit de amintirile lui de la Paris… felul cum ajunsese în America… Din prima clipă s-a înțeles foarte bine cu tata și raporturile care s-au stabilit între ei au fost extrem de cordiale. …Mircea Eliade i-a cerut tatei să facă o slujbă și să-i binecuvinteze casa. A îngenuncheat concentrat și cu evlavie și și-a împreunat mâinile la rugăciune. Erau deja aproape paralizate, atinse de boala cumplită care l-a măcinat, și ne-a durut inima să-l vedem astfel, ca pe un trunchi de copac ale cărui ramuri începuseră să se usuce' Acum...iarta-ma dar eu am citit mai multe comentarii de la tine...si spre stupoarea mea... vad ca-i diseci si pe marii preoti(Cleopa,Argatu...etc) Dragul nostru frate,citeste vietile lor(la cei care iti permiti sa-i analizezi) si apoi scrie,ataca,loveste,defaimeaza... pana atunci...multumeste-i lui D-zeu.ca datorita lor...mai ne tine pe pamant. Trudeste,patimeste,umileste-te ca ei...si vei fi mare... acela care era canva cioban(Pr.Cleopa),afla tu...ca multi savanti i-a pus in mare incurcatura,lasandu-le doar tacerea. Frate daca eu gresesc,Domnul sa ma lumineze,daca tu...Maica Domnului sa te lumineze. Daca gresim amandoi,dragi crestini si frati din suflet ne iertati! Pace noua! Last edited by 11111111; 05.01.2010 at 22:54:03.
|
|
#8
05.01.2010, 23:15:34
|
||||
|
||||
|
Decat sa zic „am avut noroc” mai bine zic „Dumnezeu m-a binecuvantat cu...” sau in loc de "Am plecat tirziu de acasa si norocul meu ca a venit trenul cu intirziere" spun "Am plecat tirziu de acasa si Slava lui Dumnezeu ca a venit trenul cu intirziere"! Cel mai bine este sa trecem toate pe seama lui Dumnezeu, ca El ne-a dat toate Darurile Sale si le primeste de la Noi ca fiind ale noastre!
__________________
|
|
#9
06.01.2010, 01:16:47
|
|||
|
|||
|
Citat:
Acum nu prea am timp sa-ti raspund pe larg. E trecut de miezul noptii si maine am o zi grea. O sa incerc sa fiu scurt, cat mai scurt cu putinta si te rog sa ma ierti daca inca se mai isca neintelegeri pe alocuri. Eu ma privesc pe mine inainte de orice. Dumnezeu m-a purtat pe anumite carari de unde am tras anumite concluzii, Eu ma raportez strict la concluziile pe care Dumnezeu mi-a ingaduit sa le trag si care nu cad in tandem intotdeauna cu anumite scrieri (fie ale Parintelui arhimandrit Cleopa pe care cu bucurie il pun in fruntea pomelnicului de duminica, fie ale anumitor idei pornite de la Parintele Argatu. Asta nu inseamna deloc ca nu am toata consideratia fata de ei si multi ca ei, dar numai fiindaca suntem cu totii oameni inainte de orice, iar cel ce-si baga coada nu cunoaste ierarhie! Eu, omul mirean, am libertatea sa umblu in toata lumea si sa vad adevarul la el acasa. Care adevar nu coincide intotdeauna cu a celor care cred ca stiu, datorita insusirii invataturilor stravechi. Totul este subiectivism si este foarte usor sa cadem in neadevar, numai fiindca suntem incredintati ca Dumnezeu exista chiar daca nu este palpabil. Nu e nici o diferenta in acest caz daca ne raportam la fanaticii care se blindeaza cu dinamita si merg in mijlocul multimii unde detoneaza, numai fiindca ei sunt incredintati ca pe lumea cealalta vor fi inconjurati de fecioare si fericire absoluta. Dumnezeu i-a dat libertatea lui Adam sa muste din marul cunoasterii. Cand accepti minciunea din ignoranta, nu ai nici o vina; "Fericiti cei saraci cu duhul!" Cand insa intelegi, simti, vezi cum stau lucrurile, ce inseamna Mama Natura, ajungi incet-incet, prin experientele tale sau a celor apropiati tie sa intelegi cat de cat notiunea de Dumnezeu in relatia cu omul, nu poti sa nu te opui rautatilor, subiectivismului, maririi de sine sau de neam. Nu avem dreptul sa ne amagim in cunostinta de cauza, pentru ca vom da socoteala! Am spus si repet: iubeste si fii smerit! Indiferent ca esti ortodox, catolic, buddist, musulman, etc! Iar Dumnezeu te va veghea si va fi intotdeauna acolo unde tu esti in pericol. NU am nici un motiv sa-i desconsider pe ceilalti si STIU ca nici altii nu ma desconsidera pe mine pentru credinta mea. Daca totusi sunt dintr-aceia care o fac, e problema lor, dar eu URASC razboiul cel dintre noi, oamenii, rodul acelorasi maini! Cu multa bunatate ai cautat sa ma faci sa-l inteleg cu adevarat pe Eliade. Poate ca ai dreptate tu. Dar eu stiu ca el s-a apropiat de Dumnezeu, tarziu, tarziu de tot, dupa ce a scris despre religii. Intr-adevar e mult de cand am citit si cred ca nu aveam mai mult de 22-23 de ani. Acum am 50. Iarta-ma daca parerea mea te-a necajit si-ti multumesc pentru toate citatele oferite. Totusi, suntem doi oameni diferiti, si nu putem fi de acord chiar in toate convingerile. O sa mai studiez (desi Eliade nu era pe lista prioritatilor mele) si o sa aprind o lumanare pentru el, daca voi considera ca l-am nedreptatit. In rest nu stiu, chiar nu stiu de ce suntem noi in contradictoriu... In general vad ca principiile sunt cam aceleasi. Dar pentru tine este extrem de greu de acceptat ca Parintele Cleopa sau Parintele Argatu nu se pot compara cu Mantuitorul Iisus, care a alungat toate ispitele ce l-au inconjurat. Greseala este omeneasca, iar daca noi sau cei mai recunoscuti dintre duhovnici, cadem uneori in greseala, nu inseamna deloc ce trebuie sa fim judecati, ci doar intelesi ca oameni cu limite si scapari. Cine zice ca n-a fost prost niciodata in viata lui, se contrazice prin insasi negatia acestui lucru. Si-apoi, pentru cine intelege mai usor, totul este atat de simplu: pana si prostia isi are rostul ei: cineva invata din ea! Spuneam pe alt topic, acum mort deja: "Pacatul este tot o lucrare dumnezeiasca!" Bine-ar fi sa fim capabili sa intelegem ce inseamna "starea de veghe"!
|
 |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| JOCURILE DE NOROC | cristiboss56 | Vrajitoria | 16 | 25.05.2014 01:07:42 |
| nu am noroc in dragoste! | ronaldo | Intrebari utilizatori | 19 | 14.08.2011 00:05:44 |
| Jocurile de noroc si pariurile | ovidiu80 | Intrebari utilizatori | 7 | 19.11.2010 18:53:53 |
| Jocuri de noroc | T-Bone | Generalitati | 18 | 01.07.2009 12:05:14 |
| Idolul Noroc | ortodox4life | Generalitati | 1 | 26.10.2008 00:59:56 |
|
|
Mod hibrid