Este pacat sa ascultam Rock?

[andrei_im]

ne-a cam dat o lectie de maturitate, nu credeti? :)

[moshu]

În prealabil postat de andrei_im

ce legatura e intre muzica , o activitate pe care o alegem de bunavoie, pentru a ne bucura cumva (si in fata careia poate ne punem si sufletul), si mersul la wc sau alte necesitati ale firii nu stiu...

Pentru ca tu ai spus: incearca testul acesta - in timp ce asculti o melodie rock, incearca sa spui o rugaciune. poti face asta cu constiinta curata? sau parca te opreste ceva.. Si pentru ca sunt multe alte lucruri, care nu au legatura cu calea spre mantuire, si in timp ce le infaptuim nu ne putem ruga, insa asta nu insemna ca sunt de la dracu.

În prealabil postat de SebastianD

M-am referit la "placere a muzicii" ceva care provoaca rivna , care te misca , ceva care parca "trezeste" ceva in sufletul tau , si crede-ma pe cuvant stiu despre ce vorbesc , nu vreau sa detaliez aici

Mie imi pare rau ca am fost atat de brutal si ca nu am inteles. De fapt, nu inteleg nici acum despre ce anume vorbesti. E adevarat ca muzica preferata iti descatuseaza unele umori ale organismului, muzica rock, pentru cine ii place sa o asculte, ii da adrenalina... S-au facut unele teste cu niste carii si rezultatul lor a fost ca mancau lemnul de doua ori mai rapid pe muzica heavy metal. Vacile care ascultau muzica dadeau mai mult lapte. Alte animale "produceau" mai mult pe muzica. Sunt plante care cresc mai armonios pe muzica. La fel, o muzica clasica destinde si relaxeaza omul. Eu nu vad nimic satanic in asta.

În prealabil postat de redandrei90

Declar topicul inchis. S-a ajuns prea departe. Toti au pareri diferite. Si se ajunge la jigniri. Nu am facut acest topic sa fiu facut prostut ca am generalizat cand am spus rock sau mai stiu eu ce atacuri. Problema e ca nu eu am exagerat. Proful meu de religie a generalizat. De unde vreti sa stiu eu care gen de rock e bun si care e rau? Tocmai de-aia am apelat la voi. Se pare ca unii cred ca e rau . altii nu. Unii cred in mesajele subliminale, altii nu cred... Unii spun sa nu ascult deloc rock, altii spun ca doar unele genuri sunt bune...


Va multumesc pt raspunsuri si ne auzim pe alte topicuri...aici m-am lamurit :D

Doamne ajuta!

Nu te-am facut prostut ca sa te jignesc sau sa te supar, imi pare rau. M-a intristat faptul ce ai spus de profesorul acela de religie, ca daca asculti rock mergi in iad, si pentru ca problema e mult mai complexa decat credea el si cred unii. Am fost putin brutal ca sa iti dai seama unde gresesti. Spiritul meu nu a fost intocmai ortodox... Daca te-ai lamurit, te rog spune-ne si noua concluziile tale si atat. Iti multumesc.

Si nu exista mesajele subliminale! Studii serioase au aratat asta!

În prealabil postat de andrei_im

ne-a cam dat o lectie de maturitate, nu credeti? :)

Corect. Nu voi mai posta. Poate numai in cazul cand vin iarasi utopici din aia gen: carnea e rau, ceaiul e rau, muzica e rau, dansul e rau, moda e rau, masina e rau, iubita e rau etc.

[andrei_im]

În prealabil postat de moshu

Pentru ca tu ai spus: incearca testul acesta - in timp ce asculti o melodie rock, incearca sa spui o rugaciune. poti face asta cu constiinta curata? sau parca te opreste ceva.. Si pentru ca sunt multe alte lucruri, care nu au legatura cu calea spre mantuire, si in timp ce le infaptuim nu ne putem ruga, insa asta nu insemna ca sunt de la dracu.

inteleg ce spui, eu am facut diferenta intre ce inseamna un act fiziologic necesar si o activitate precum ascultatul muzicii. nu le putem judeca din aceasi perspectiva

[moshu]

În prealabil postat de andrei_im

inteleg ce spui, eu am facut diferenta intre ce inseamna un act fiziologic necesar si o activitate precum ascultatul muzicii. nu le putem judeca din aceasi perspectiva

Hmm... imi pare interesant ce spui tu. Nu stiu, dar... Dar daca si ascultatul muzicii este ceva necesar? Ca o forma de exprimare a inteligentei, a sentimentelor, omul trebuie sa vada si sa picteze tablouri, cante si sa citeasca etc? De ce bisericile noastre sunt pictate si se canta in ele? Exista o parte a sufletului uman care are nevoie de aceste lucruri, chiar daca nu sunt fiziologice? Adica, si un animal are nevoi fiziologice...

2. Observa ca am dat si sexul cu nevasta ta in exemplele mele concrete. Sexul intre soti nu e oprit de Biserica, Biserica doar il restrange in anumite perioade, vreo 56 de zile pe an, parca, nu mai tin minte bine. Nici sexul nu e chiar o nevoie fiziologica; pentru animale este, insa omul se poate ridica deasupra trupului.

Is curios ce o sa raspunzi. La aceste intrebari nu am raspunsuri argumentate, doar mi-au venit in minte acum. Deci... muzica este o necesitate? La o prima impresie, eu cred ca da, repet, nu m-am gandit mult, doar mi-au venit aceste lucruri in minte. Putem discuta aceste lucruri din aceeasi perspectiva?

[andrei_im]

insasi actul Intruparii lui Hristos ne da raspuns pentru toate - Dumnezeu fiind a luat trup de om PENTRU A-L DESAVARSI. asta inseamna ca simturile omenesti nu trebuie sa le taiem, ci sa le indreptam spre bine, spre Dumnezeu. de aceea avem in Biserica tamaie care miroase frumos, icoane placute pentru ochi, muzica placuta pentru ureche, PENTRU CA TOATA FIINTA OMENEASCA, TRUP SI SUFLET, SA SLAVEASCA PE DUMNEZEU
trebuie sa ne dam seama ca nu orice lucru adresat simturilor le poate desavarsi pe acestea. nu orice tablou ne poate trimite cu gandul spre frumos, spre frumusetea Raiului, nu orice cantec ne poate incalzi inima pentru a-L slavi pe Dumnezeu cu mai multa ravna. de aceea suntem datori sa "deosebim duhurile", cum spune apostolul.
legat de relatiile trupesti dintre sot si sotie iti voi spune din ce am citit, caci nu sunt casatorit: actul trupesc de impreunare nu poate desavarsi nimic prin placerea pe care o aduce, ci prin RODUL lui - nasterea de prunci. placerea nu este un scop ce trebuie cautat, ci este o urmare a dragostei dintre soti. toate tehnicile "folositoare" pentru viata sexuala aparute astazi sunt tocmai rodul acestei cautari de placere. cauti asta, o gasesti undeva, dar dupa catva timp te plictisesti. vrei altceva, mai nou, mai altfel...
sa nu uitam ca modalitatea aceasta de a ne inmulti, pe care ne-a lasat-o Dumnezeu, este o urmare a caderii. Dumnezeu care a creat toate, putea sa ne dea si un alt mod de a ne inmulti, daca protoparintii nostri nu ar fi cazut in ispita. de aceea, unirea trupeasca dintre soti este binecuvantata de Biserica, dar nu este ceva care poate desavarsi CA ACT IN SINE. desi nu este o patima, modul in care se realizeaza este patimas. (sper sa nu se inteleaga gresit ce am spus). aceasta este una din urmarile caderii..

[moshu]

Ok, deci sa rezumam ce ai spus: Iisus ne-a oferit un model pentru noi, sa Il urmam, si sa ne desavarsim fiinta; putem sa ne dam seama ce desavarseste fiinta, "despartim duhurile". Apoi spui ceva frumos de dragostea dintre soti.

Eu sunt de acord ca Iisus - ca om - nu a avut niciun pacat si a fost cu totul desavarsit; filozofic, deci teoretic, tot as putea sa scriu tone de hartie despre relatia mea cu El, despre incercarea de a-L imita, dar daca as avea o mica doza de pragmatism, deci sa fiu practic, as putea sa spun foarte simplu si corect ca eu nu o sa Il ajung, chiar daca asta incalca tocmai tona aceea de teorie. Pentru Iisus - ca Dumnezeu - cred ca a fost destul de usor sa cunoasca duhurile; pentru el toata lumea s-ar fi impartit in rau si bine, in iubire de semeni si rezistenta la Satan. Insa, pot sa fiu si eu asa? Pot sa fiu atat de... nu stiu cum, incat lumea sa mi se para in alb si negru, in rau si bine? Eu sunt de parere ca... nu. Pentru un om, dat fiind ca este om, si nu dumnezeu, atotputernic, lumea este perceputa mai mult ca o scala gradata de culori gri, de la negru (si nici ala curat) pana la celalalt capat, alb, dar nici ala un alb pur. Cred ca aceasta scala gradata difera de la om la om (vb de oameni obisnuiti ca mine si ca tine). Pentru ca unui fumator, care fumeaza (tocmai mi-am adus de-aminte de topicul "preotul fumator" - exemplu concret cum unii oameni nefumatori judeca si exagereaza pacatul celor fumatori - adica sunt subiectivi) i se pare acest pacat mai mic, mai ales ca il face zilnic, decat unuia care nu fumeaza, si a tras o singura data din tigara, la un chef. Adica, orice om e subiectiv in felul sau, astfel incat se pare ca prostituata se inchina Dumnezeului prostituatelor, hotul isi are Dumnezeul sau, al hotilor, fumatorul etc. Nu exista doi oameni obisnuiti care sa perceapa lumea la fel de gradata; toti sunt... unici. Am vb despre oameni obisnuiti; de oamenii speciali ma refeream la sfinti, pustnici, calugari, oameni sporiti etc, care au ajuns la un anumit consens orizontal, ce e rau e rau, ce e bine e bine; ei nu mai sunt asa de subiectivi. Ei au un singur Dumnezeu, caci Il cunosc mai bine decat prostituata, hotul si fumatorul, care cred ca ii iarta. Practic, gradatia lor, a popilor, care contine probabil cele mai putine nuante de gri, este aceeasi; insa rar ajunge cate unul chiar la o 2 culori: negru si alb, rar ajunge cineva chiar sa desparta duhurile cu adevarat: acela e rau, acela e bun, si poate ca nu tot timpul, ci doar are niste perioade extaziatice spirituale. Totul este relativ; nu exista absolut, aici, pe pamantul acesta muritor, noi suntem doar o incercare de apropiere spre absolut. Nici chiar oamenii speciali de mai sus, au si ei momente cand incearca sa desparta duhurile, si se impotmolesc si spun: nu stiu daca e bine sau rau; e neutru. E undeva la mijloc.

Deci, daca ai inteles ceea ce voiam sa spun mai sus, care e parerea mea personala, subiectiva, cred ca intelegi ca eu nu cred doar in rau si bine, in negru si alb. Eu cred ca pe langa asta mai sunt si alte lucruri netru, lucruri care exista acolo, nu sunt o piedica pentru mantuire, dar nici ispita. Sunt doar acolo. Eu cand ascult muzica, tocmai am ascultat alternativul asta: http://www.youtube.com/watch?v=pmej-clcqA4&NR=1 (sa nu imi spui ca ti se pare satanic ). Faptul ca nu m-a ajutat spre mantuire, dar nici nu m-a coborat sa fac ceva rau... nu cred ca am gresit, nu sunt dependent de aceasta melodie; imi face doar placere sa ascult si atat. Ma binedispun. Tu poti sa despartesti duhurile? Eu nu. Dar ma mahnesc cand vad atata comunism in capul unor smintiti care spun: cafeaua rau, ceaiul rau, televizor spala creierul, calculatorul dependenta, rockul rau, petrecerea rau, iesirea in oras rau, femeie/barbat rau, moda rau, gluma rau... Acesti nefericiti nu ajung sa guste bucurie, o stare de pace a sufletului; ci isi creeaza o lume utopica care-i canoneste cu imputari, un comportament utopic, in care se inchid si raman seriosi, darzi, mahniti, iar cand pe cineva care chiar se bucura de un lucru anume, cum ar fi o melodie, automat il critica din invidie: vei ajunge in iad.

Tocmai azi am trecut printr-o aventura foarte deprimanta pentru mine. Parca m-ar fi lovit cineva in cap, parca as fi aflat de moartea unei persoane dragi mie. Am intrat in magazin de birotice cu cumnatul meu ca sa incarcam un cartus de imprimanta. Eu am ramas langa vanzatoare, in timp ce un angajat incarca cartusul. Cumnatul meu a trecut interesat de toate articolele din magazin. Cand am iesit, am intrat in masina si am pornit spre casa. Pe drum, cumnatul meu mi-a aratat un stick nou, in valoare de 68 de lei si m-a intrebat daca e bun. Eu am stiut ce a facut si doar mi-a scapat un "haaai no, Danee". Am fost destul de mahnit, insa nu am vrut sa ii arat, ca sa nu il mahnesc sau sa il smintesc si pe el. Am tacut un timp si apoi am incercat sa il iau nu chiar asa de brutal, foarte scurt si foarte detasat, cu prostii despre "respectul de tine" etc, apoi, cu greu am scos de la mine si argumentul "Dumnezeu", pentru ca el merge la biserica de fiecare data cand poate. "Mi-a spus ca Dumnezeu ma iarta, ca si eu am iertat destul". Eu stiu prin multe ce a trecut; cum l-am scos afara din casa taica-so, cum a plans inainte de casatorie fata de mama mea, ca era un golan si stie asta, ca trebuie sa se schimbe etc Cum a plans la casatoria lui... Il stiu pe un om sensibil, nu un om rau, ci doar un om care incearca sa fie rau, sa se schimbe odata cu ceilalalti oameni profitori si rai. Insa nu cred ca va ajunge rau. Si iarasi am tacut si i-am dat pace, desi recunosteam greseala ce a facut-o spunand asta. Ba chiar am avut un impuls de a-i spune:"corect!" insa mi-a venit repede mintea la cap, caci nu puteam sa il incurajez. Si asa s-a terminat. I-am dat pace. Stie Domnul ce va face cu el, nu e treaba mea sa il judec, si, de bunaseama ca nu e treaba mea sa ii amaresc sufletul. Eu ma rog lui Dumnezeu sa il ierte. Probabil mai incolo voi mai incerca sa vb cu el, mai ales ca acesta intamplare nu e singura. Probabil ca ii voi spune ca noi acum avem alta viata... el e casatorit, deci aproape ca are familie, avem amandoi servicii onorabile, stabile, care ne permit sa traim decent, nu merita sa ne mustre constiinta pentru ce? Niste gainarii. Niste prostii. Mai bine ma simt liber si usor, decat pentru o bucata de mai stiu eu ce sa imi amaresc tot sufletul. Daca ar fi fost alta situatie, probabil ca i-as fi dat dreptate. Probabil ca daca nu as fi avut unde sa lucram, acum am fi cu ditamai pistoalele in maini (tocmai am scris pe un topic ca nu sunt de acord cu stilul Robin Hood, sa iei de la altii care au si sa dai la cei saraci - pentru ca furtul tot ramane furt si nu se poate justifica). Dar daca ar fi alta situatie, decat cea actuala... Poate ca da. Poate ca acum l-as fi nenorocit pe ticalosul care a profitat de bunavointa mea si nu mi-a platit chiria, iar eu am pierdut 600 de lei din banii mei. Poate ca i-as fi incendiat masina si batut pe cel care mi-a furat bratara de argint, etc. Dar cum am spus, am destule lucruri care sa imi permita traiul fara pacate, si ceea ce imi mai ramane si revine e sa dau lauda Domnului pentru asta.

Cat despre ce ai spus despre dragoste, sunt doar informatii, nu un raspuns. Problema e de ce nu ne putem ruga cand facem sex? Pentru sexul e blestemat? Vine de la dracul? Din cate imi amintesc eu, cand Domnul i-a scos pe primii oameni din rai, Evei a blastamat-o ceva de genul: "in durere vei naste copii", insa nu a specificat nimic de sex. Deci, sexul e urmarea blestemului lui Dumnezeu, pentru ca oamenii sa se poate inmulti? Faptul ca e un lucru patimas, dar totusi, dat de Dumnezeu, e pacat? De ce e binecuvantat de Biserica?

[moshu]

Desi nu imi place autorul, uite ce spune Danion de cei la care le-am spus eu "nefericiti" in postul de mai sus:

[SIZE=3]

[SIZE=3]E uşor să spunem vorbe mari, fără acoperire. E uşor să negăm bucuriile lumii acesteia fără a pune ceva în loc. Nu rareori întâlnim “cerberi” creştini care contestă tot ce ţine de prezent, tot ce ţine de lumea în care trăim, şi care au sufletele mai pustii decât ale celor pe care îi ameninţă cu înfricoşătoare chinuri ale veacului. Aceşti falşi profeţi contemporani fac rău Bisericii pentru că prezintă credinţa creştină ca pe o utopie, ca pe o filosofie care încearcă să răstoarne celelalte sisteme de gândire numai pentru a-şi afirma o superioritate pe care nu este în stare să o demonstreze.[/SIZE]
[SIZE=3]Vom face încă două-trei observaţii despre trăsăturile acestor profeţi de ocazie tocmai pentru că ei, sau mai bine zis înaintaşii lor, sunt în mare măsu­­ră vinovaţi de declinul spiritual al lumii în care trăim. Aceşti “creştini aleşi” nu înţeleg că Hristos a venit în lume pentru a modela vieţi, pentru a le arăta oamenilor calea spre cer şi pentru a-i ajuta să mear­gă pe această cale: ei vor ca toată lumea să ţină cont de sfaturile lor, şi confundând aceste sfaturi izvorâte mai mult din propria înţelepciune decât din Evanghelie (chiar dacă sunt îmbrăcate în poleială evanghelică) cu înţelepciunea supremă, încearcă să fie inchizitori care convertesc cu sabia cuvântului o lume apostată.[/SIZE]
[SIZE=3]Ei vorbesc despre bucuria pe care o aduce Hristos, dar nu cunosc această bucurie. Ei vorbesc despre pacea pe care o dăruieşte Hristos, dar sunt plini de tulburare. Ei vorbesc despre iubirea vrăjmaşilor, dar se mânie pe oricine nu vrea să le acorde o importanţă deosebită. Cuvintele lor sunt lipsite de putere. Cuvintele lor nu conving. Ei nu fac altceva decât să nască în minţile celorlalţi teama de credinţa creştină: “A fi creştin înseamnă: unu- să nu faci asta; doi- să nu faci nici asta şi nici asta; ...” şi tot aşa până când lista faptelor interzise depăşeşte imaginaţia unui om normal. Dacă i-am ruga pe aceşti profeţi să ne spună părerea lor despre cum trebuie petrecut Crăciunul, nu ar trebui să ne mire dacă ne-ar înmâna o broşură plină de fraze lungi şi plictisitoare[/SIZE]

[/SIZE]

[andrei_im]

e destul de riscanta absolutizarea aceasta a ideei ca noi nu ne putem desavarsi, ca nu Il putem lua pe Hristos intru totul ca model. NU are nimic de-a face cu o supozitie viitoare, daca ne vom desavarsi sau nu. A te gandi prea mult la asta e ca si cum ai lua o pauza de la drumul mantuire. Noi crestinii credem in URGENTA CLIPEI. La Dumnezeu exista un prezent continuu, in vesnicie. Aceasta are ecou si spre noi, tocmai in aceasta lupta din fiecare clipa. Nu inseamna ca trebuie sa ne rupem de trecut si sa nu ne gandim la viitor. Este strict legat de mantuire, de clipa pocaintei. Eu acum sunt un pacatos, acum trebuie sa ma rog, sa lupt SI SA AM SFINTENIA IN FATA OCHILOR CA MODEL. Daca eu voi ajunge acolo intr-o zi nu stiu, dar nici nu am de ce sa contemplu in mod PUR RATIONAL aceasta. Sa ne luptam cu pacatul de ACUM. Si pacatul sa nu-l comparam la scara cu altii. Eu fac aia da uite la criminalu ala cum omoara oameni. NU! Cineva l-a intrebat odata pe parintele Cleopa care e cel mai mare pacat - mandria, desfranarea, lenea, etc. si parintele i-a raspuns in stilul caracteristic: BA! Cel mai mare pacat e ala pe care il ai tu!
Legat de deosebirea duhurilor - daca nu o putem face acum desavarsit inseamna ca nu trebuie sa o incercam deloc? Inseamna sa aruncam toata stradania la gunoi pentru ca noi ACUM suntem niste patimasi?
Ai spus asa: "Totul este relativ; nu exista absolut, aici, pe pamantul acesta muritor, noi suntem doar o incercare de apropiere spre absolut.". Mai citeste de 1000 de ori ce ai scris. Si gandeste-te bine. Aici pe pamant exista pacatul, exista domnia stapanitorului acestei lumi, DAR NOI TREBUIE SA ADUCEM HARUL LUI DUMNEZEU SI AICI. asta este o invatatura ORTODOXA de capatai! Intruparea lui Hristos a adus si DESAVARSIREA FIRII. E acelasi lucru cu ideea de desavarsire ca scop. Nu o avem, DAR O PUTEM AVEA, si spre asta tindem. Daca nu am putea avea acest scop, atunci care ar fi altul???
Legat de relatiile trupesti - Parintele Staniloae era odata in tren cu un prieten teolog. iar in fata loi erau doi tineri care se tineau in brate. Si acel teolog i-a atras atentia parintelui ce diferenta enorma era intre discutia pe care o purtau ei si gestul acelor tineri. Iar Parintele Staniloae i-a raspuns: "SE ROAGA SI EI IN FELUL LOR". In Scriptura ni se spune "rugati-va neincetat". este o porunca! numai monahii pot face asta? numai prin rugaciunea inimii ne putem ruga neincetat? oare nu orice fapta bineplacuta inaintea lui Dumnezeu este intr-un fel o rugaciune? nu indraznesc sa duc aceasta idee pana la relatia trupeasca. dar cred ca atata timp cat este rodul dragostei si nu al patimii, al perversitatii, nu avem de ce sa ne facem griji ca este pacat.
Spui - "Faptul ca e un lucru patimas, dar totusi, dat de Dumnezeu, e pacat? De ce e binecuvantat de Biserica?". In postarea trecuta am spus ca este un lucru patimas dar nu un pacat. Urmarile caderii se pot vedea peste tot in jurul nostru. Mai usor de explicat este la copii - cred ca ai vazut copii care pot parea foarte rautaciosi, care isi dau cate una peste cap unul altuia, chiar aud cateodata: "ce rai poti fi si copiii". acestea nu pot fi pacate pentru care vor fi judecati, ci sunt actiuni care poarta pecetea caderii.