Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[AnaMariaManole]

am citit din intamplare mesajul scris de SOPHIA pe acest forum... Ca sa intelegeti mai bine ceea ce va voi spune, voi incepe asa: eu am absolvit fac. vara trecuta si apoi am venit la familia mea in italia; ei erau veniti in italia cu cativa ani inainte. religia mea este crestin ortodox de rasarit( pastratori ai calendarului iulian - pentru cei care nu stiu cine sunt cei pe stil vechi in romania);
cand parintii mei au venit in italia au fost gazduiti de un episcop italian, dar si el ortodox de stil vechi. Acest P.S. tine de Biserica greaca de stil vechi, care practica impartasirea deasa. P.S. a cunoscut si traditia Bisericilor romane si ruse, care nu au aceeasi traditie privind impartasirea deasa.
nelamurirea sophiei o aveam si noi, romanii din italia, si cum P.S. organizeaza sedinte de catehism in fiecare saptamana din cele 4 posturi, si nu numai, am avut ocazia sa vorbim pe larg despre accest subiect, avandu-l ca indrumator pe Sf. Nicodim Aghioritul, care a scris o carte care sustine impartasirea deasa, si pe seama careia s-a facut un sinod in grecia cu participarea si celorlalte Biserici (daca sunteti in romania si puteti face rost de cartile lui poate va lamuriti mai bine)
astfel am inteles urmatoarele:
- Sf. Impartasanie nu se ia pentru vrednicie, fiindca nimeni, fiind om nu e vrednic deplin vreodata cat traieste, ci se ia pentru a ne curata de pacate; si dupa cum a mai spus cineva pe acest forum, dupa cum mananci in fiecare zi ca sa cresti, asa si Sf. Impartasanie, luandu-se mai des, te ajuta sa cresti duhovniceste;
- deci, marturisirea care precede Sf. Impartasanie nu ea ne curateste de pacate ci: odata, duhovnicul vede daca nu cumva am savarsit acele pacate mari care ne exclud de la Sf. Impartasanie, adica de comuniunea cu Domnul Hristos - vi le voi scrie intr-un alt mesaj - ; apoi cuvantul marturisire vine din greaca si inseamna pocaire, adica constientizarea pacatului si intoarcerea ferma la a nu mai face asa ceva -il voi mai inrteba o data pe P.S. mai clar si va voi spune;
- Sf. Impartasanie are puterea de a arde pacatele mici, fare stiinta sau din neputinta, si doar Ea ne curata si hraneste sufletul; unii crestini zic : ei, macar sa apuc sa ma marturisesc si mi se mai usureaza din pacate, dar nu e deloc asa;
- in vremea Sfintiilor Parinti(care sunt considerati cei din epoca de aur a Bisericii: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile, etc), nic nu exista Marturisirea ca Taina in Biserica, ci doar in cazul pacatelor grave, amintite si care excludeau pe crestin din Biserica pana la indeplinirea canonului si era readmis;bineinteles ca erau povatuitori duhovnicesti;
- Modul de structura a Sf. liturghii are tocmai sccopul de a se "obtine " in final Sf. Impartasanie, si cantarile care le spune strana in final, atesta faptul ca, crestinii trebuie sa se impartaseasca;
- apoi si faptul ca preotii se impartasesc la fiecare Sf. Liturghie chiar daca e perioada de post sau de dulce, chiar daca nu sunt mai sfinti ca mirenii, dupa cum ssutin si ei;deci, nu exista deosebire;
- apoi daca cititi istoria Bisericii, veti vedea ca inca din timpul Sf. Ioan Gura de Aur, acesta se plangea de o impartasire rara, chiar foarte rara a credinciosilor si fara nici o pregatire. de exemplu intr-o sriere de-a sa ii certa fiindca crestinii obisnuiau sa se impartaseasca doar la Paste si al Boboteaza (cred ca pe atunci inca nu se sarbatorea Craciunul separat) si atunci fara nici o pregatire, de parca ar fi fost sarbataorea car-i sfintea iar nu Sf. Impartasanie; deci vedem ca rara impartasire nu este o traditie ci o slabire a ravnei credinciosilor, si poate ca totusi, cred eu(parere mea), ca sa se faca o anumita pregatire, s-au obligat credinciosii de a se impartasii in cele 4 posturi, ceea ce a dus la o traditie;
- in urma celor scrise, si ar fi mult mai multe de spus, eu si familia suntem de acord cu P.S. si urmeaza sa facem ca grecii, aici in italia cat stam;
stiu ca nu putem face o revolutie, dar incet incet poate se clarifica lucrurile;
eu am gasit o carte in biblioteca PS.-ului , scrisa in romana, de Sf. Nicodim Aghioritul, editia din 97 cred, cu privire la aceasta.
va recomand sa cautati carti despre Sf. Nicodim Aghioritul, si poate mi le recomandati si voi.
de asemenea am intalnit multi oameni care sunt de acord cu deasa impartasire. si sa nu credeti ca se va ajunge in mandrie, caci daca stii ca te impartasesti pentru nevrednicia ta, si O iei ca pe un medicament, te vei feri. si in adevar pentru asta ne-a fost data de Mantuitorul!
si cu privire la pregatirea dinainte, este de ajuns sa respecti randuielile bisericii privind postul in zilele de miercuri si vineri, unii si luni daca vor, si cele 4 posturi ,si fiind in legatura cu duhovnicul tau , stii ca nu esti oprit din cauza anumitor pacate mari.
sper ca in curand sa va mai dau alte informatii
Doamne ajuta!
Sarbatori fericite!

[Fani71]

AnaMariaManole, sunt imporesionata de faptul ca dai aceleasi argumente pe care le-am dat si eu mai sus sau in alte parti si care provin in parte de la parintele Alexandru Schmemann. Sunt impresionata, zic, pentru ca aveam alta idee despre vechii calendaristi ;-) De une se vede ca eram plina de prejudecati.
Eu nu zisesem aici de ce spunea sf Ioan Gura de Aur pentru ca mi-a fost teama sa nu ma puna iar Anca sa ii spun exact unde zice, si iar sa nu am timp sa caut in toata opera lui care este imensa ;-)
Dumnezeu sa te ajute in drumul tau!

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

Dar si aici apare acest platonism care s-a infiltrat: ca materia ar fi rea si indepartata de Dumnezeu din principiu, prin insasi fiinta ei. Si ca Dumnezeu ar astepta de la noi sa ne despartim de materie.
Asta nu este de fapt o idee crestina ci platonica.
Nu, Dumnezeu asteapta sa transfiguram materia.

In fine, nu mai stiu unde am auzit/citit, a fost demult, dar ce imi aduc eu aminte este ca cel care spunea asta, un teolog desigur, spunea ca nu dragostea fizica in sine este rea, ci ca trairea pe care o implica, poate fi prea egoista sau prea materiala pentru a fi compatibila cu sarbatoarea religioasa, care implica si o anumita sobrietate. In mod normal, in afara daca esti un hulpav nemaiauzit, mancarea de frupt nu este o traire interioara chiar asa de puternica. Dar probabil fiecare culplu trebuie sa se cunoasca pe sine insusi si sa evalueze daca intr-adevar intimitatea ii indeparteaza de Dumnezeu...

In fine, parerea mea cam neavizata, este ca depinde de persoana. Daca de tanar ai cunoscut sexualitatea intr-un mod gresit, sau egoist, sau intr-un mod care acum il consideri ilicit e greu sa nu asociezi sexul cu pacatul sau oricum cu o stare de pacatosenie generala, si sa fii convins ca de fapt tu intelegi, sau ai inteles sexualitatea in mod gresit, si ca de fapt sexualitatea implinita in casatorie nu este un lucru incompatibil cu o viata de crestin credincios.

[sophia]

@Noesisaa, Fani - si eu spun la fel.
Nu putem sa punem pe toti in aceeasi oala.
Depinde de fiecare persoana si cuplu cum traieste si intelege sexualitatea.
Sexualitatea indeplinita normal, intre anumite limite, nu este, nu poate fi incompatibila cu un bun crestinism si cu impartasania.
Sunt oameni care intr-adevar se destrabaleaza, sau au probleme medicale (nimfomanie, perversiuni,etc.) si sunt altii care sunt mai degraba in extrema cealalta (f.timizi in ale sexului).
Si care din axestia trebuie sa se infraneze? Pai inseamna ca ultimii nu mai fac sex de loc, daca ii mai si infranam, (si nici copii).
Scuzati-ma dar nu mi se pare corect sa fim in aceeasi oala.
Eu zic ca exista motive intemeiate pentru care un cuplu nu trebuie obligat sa se infraneze de la relatii trupesti si sa poata sa se si impartaseasca.
Si inca ceva: intr-un cuplu casatorit (dar si in multe altele) sexul este forma de dragoste este combinat cu ea si un rezultat al ei. Nu e vorba deci nici de egosim, nici de fantazii nesanatoase si nici de animalism/sex carnal.
Haideti sa nu exageram si sa intelegem relatiile de iubire intr-o casnicie,a sa cum trebuie si este firesc, fara chestii de science fiction.

Fiindca ma tot trimiteti unii din voi mereu la canoane si reguli le-am luat la rand. Exista multe feluri pe un site.
Si unele sunt deja schimbate azi, sau sunt asa de neclare.
De ex. voi ce intelegeti prin acest canon:

http://canoaneortodoxe.net/can_apost.html

Pct.66 - postul de duminica si sambata. "daca vreun cler s-ar afla postind in zi de sambata sau duminica (afara numai de una), sa se cateriseasca, iar de ar fi laic sa se afuriseasca.

Eu n-am inteles nimic. Cum este pana la urma, pentru ca toata lumea spune sambata si duminica dupa liturghie sa fie post.
Este inclus si postul trupesc sau nu?
Si ce inseamna : "afara numai de una".

Uite astea sunt vechile formulari si noi trebuie sa le pricepem.

[sophia]

@GeorgeS - stiu, am citit si te inteleg. Mi se pare cumplit de greu si pentru preot si pentru preoteasa a combina credinta si renuntarea multa la sot/sotie. Mi se pare si exagerat. S-a dat dezlegare in ortodoxie sa se casatoreasca preotii, pai atunci sa-i lase sa-si traiasca totusi casnicia cum se cuvine.

A nu se intelege din mesajele mele ca sunt nebuna/lacoma dupa sex si nu pot concepe renuntarea.Suntem amandoi cam in extrema cealalta si mi-e teama ca va avea de suferit pana la urma casnicia daca am renunta de tot din motive de...postul meu. Si asa...copil n-a fost sa fie.

În prealabil postat de Fani71

AnaMariaManole, sunt imporesionata de faptul ca dai aceleasi argumente pe care le-am dat si eu mai sus sau in alte parti si care provin in parte de la parintele Alexandru Schmemann. Sunt impresionata, zic, pentru ca aveam alta idee despre vechii calendaristi ;-) De une se vede ca eram plina de prejudecati.
Eu nu zisesem aici de ce spunea sf Ioan Gura de Aur pentru ca mi-a fost teama sa nu ma puna iar Anca sa ii spun exact unde zice, si iar sa nu am timp sa caut in toata opera lui care este imensa ;-)
Dumnezeu sa te ajute in drumul tau!

Fani, dar eu intreb de citat doar atunci cand stilul citatului nu se potriveste cu stilul de scris al autorului, asa ca te rog sa ma intelegi si pe mine de ce am cerut exact sursa...

Acest raspuns este o compilare din mai multi autori; o redau pentru ca a atins multe puncte "vulnerabile":

- ...imi vin in minte cuvintele Sf. Vasile cel Mare, care deplange faptul ca, in vremea lui (372), credinciosii se impartaseau numai de patru ori pe saptamana, pe care-l reproduc: "Caci este bine si folositor este a se impartasi in fiecare zi, caci Insusi Iisus zice:’Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica’.(In. 6:54). Dar noi ne impartasim numai de patru ori pe saptamana: Duminica, Miercurea, Vinerea si Sambata si in alte zile cand se face pomenirea vreunui sfant". (Epistola catre Chesarie

- Vremurile apostolice si patristice, din punct de vedere al credintei si al viziunii asupra sacrului, sunt din pacate apuse pentru marea masa a ,,crestinilor" de astazi.

- Cu toate ca sunt absolut convins ca una din marile probleme ale Bisericii este neîmpărtăşirea, trebuie sa fim inţelepti si echilibrati pentru ca altfel ajungem in situatii care devin neziditoare. Atunci când persoane care nu se impartaseau decat o data pe an sunt invitate sa se impartaseasca mai des si nu se poate asigura o pregatire responsabila, riscam sa pierdem constiinta impartasirii cu Trupul si Sangele Mantuitorului. Ceea ce s-a degradat in secole de-a randul nu se poate reface decat cu intelepciune si smerenie. Tocmai de aceea lucrurile trebuie sa fie intelese intai de teologi si de preoti. Daca preotii, calugării si teologii ar ajunge la o constiinţă a nevoii impărtăşirii, cu timpul ar transmite această conştiinţă intr-un mod credibil si credinciosilor. Dacă Împărtăşirea deasă devine o modă, decredibilizăm împărtăşania. Din acest motiv, cred că împărtăşania trebuie primită în strănsă legătură cu duhovnicul. Atunci când vom avea duhovnici care vor pricepe toate acestea Împărtăşania ve fi reaşezată la locul ei, în centrul vieţii fiecărui creştin.

]- Ceea ce este esenţial când vine vorba de Împărtăşanie este modul în care Îl întâmpinăm noi pe Hristos când ni Se oferă spre împărtăşire. În I Corinteni capitolul 11 găsim scris că omul trebuie să se cerceteze pe sine şi aşa să se apropie de trupul şi sângele Domnului ! Iar în Taina Sf. Spovedanii tocmai această lucrare se realizează: cercetarea lăuntrică a creştinului pentru a-l putea întâmpina pe Hristos având casa sufletului curată.

- Aşadar, cu toate că nu există un canon care să condiţioneze cele două Taine reciproc, nu cred că Tradiţia Bisericii a greşit atunci când a aşezat Spovedania ca act premergător primirii Sf. Împărtăşanii.Iar deasa împărtăşanie va avea rod bogat numai cu binecuvântarea duhovnicului, căci ascultarea de duhovnic face minuni, dar prea puţin mai suntem dispuşi astăzi să ascultăm cu dăruire totală faţă de duhovnic lipsindu-ne astfel de multe foloase spirituale.

- Importanta e staruinta intr-o impartasanie constanta.

- Împărtăşania nu se primeşte nici rar nici des", ea trebuie să se primească atunci când credinciosul simte nevoia de a-L primi pe Hristos, după o pregătire prin spovedanie şi dezlegare prealabilă de la duhovnic.Cred că cei cu o viaţă curată pot să se împărtăşească mai des fără spovedanie, doar cu binecuvântarea duhovnicului, considerându-se că acesta îl cunoaşte foarte bine pe credincios. Totuşi o spovedanie periodică trebuie să se facă.
Am auzit de anumiţi credincioşi care se împărtăşeau aproape în fiecare dimineaţă înainte de a merge la muncă. Nu cred că este prea bună această practică, pentru că poate duce în cele din urmă la obişnuinţă sau indiferenţă, ori ştim că împărtăşania trebuie luată cu frică şi cu cutremur, după cum rezultă din rugăciunea de dinainte care trebuie rostită în gând: "Iată mă apropii de Sfânta Împărtăşanie./Şi-mpărtăşindu-mă, Doamne, SĂ NU MĂ ARZI;/Ci, curăţeştemă de toată întinarea." Cred că pentru cei râvnitori, o împărtăşanie săptămânală este mai potrivită decât una zilnică...Să nu uităm că potrivnicul ne împinge la extreme, pe unii poate la o împărtăşire prea deasă care duce la o anumită formă de inconştienţă a ceea ce primesc; iar pe cei mai mulţi la o împrtăşire prea rară, neputând dobândi astfel armele necesare în lupta cu potrivnicul, în cele din urmă, putându-se ajunge la abandonarea acestei taine prin care avem putinţa sigură de a deveni purtători de Hristos sau Hristofori.
http://dreptcanonic.amforum.net/forum.htm

În prealabil postat de sophia

@georges - stiu, am citit si te inteleg. Mi se pare cumplit de greu si pentru preot si pentru preoteasa a combina credinta si renuntarea multa la sot/sotie. Mi se pare si exagerat. S-a dat dezlegare in ortodoxie sa se casatoreasca preotii, pai atunci sa-i lase sa-si traiasca totusi casnicia cum se cuvine.

A nu se intelege din mesajele mele ca sunt nebuna/lacoma dupa sex si nu pot concepe renuntarea.suntem amandoi cam in extrema cealalta si mi-e teama ca va avea de suferit pana la urma casnicia daca am renunta de tot din motive de...postul meu. Si asa...copil n-a fost sa fie.

se spune, ca de ce ti-e teama nu scapi! Deci teama nu-si are rostul.

[sophia]

În prealabil postat de Miha-anca

A
- Importanta e staruinta intr-o impartasanie constanta.

- Împărtăşania nu se primeşte nici rar nici des", ea trebuie să se primească atunci când credinciosul simte nevoia de a-L primi pe Hristos, după o pregătire prin spovedanie şi dezlegare prealabilă de la duhovnic.Cred că cei cu o viaţă curată pot să se împărtăşească mai des fără spovedanie, doar cu binecuvântarea duhovnicului, considerându-se că acesta îl cunoaşte foarte bine pe credincios. Totuşi o spovedanie periodică trebuie să se facă.
Am auzit de anumiţi credincioşi care se împărtăşeau aproape în fiecare dimineaţă înainte de a merge la muncă. Nu cred că este prea bună această practică, pentru că poate duce în cele din urmă la obişnuinţă sau indiferenţă, ori ştim că împărtăşania trebuie luată cu frică şi cu cutremur, după cum rezultă din rugăciunea de dinainte care trebuie rostită în gând: "Iată mă apropii de Sfânta Împărtăşanie./Şi-mpărtăşindu-mă, Doamne, SĂ NU MĂ ARZI;/Ci, curăţeştemă de toată întinarea." Cred că pentru cei râvnitori, o împărtăşanie săptămânală este mai potrivită decât una zilnică...
Să nu uităm că potrivnicul ne împinge la extreme, pe unii poate la o împărtăşire prea deasă care duce la o anumită formă de inconştienţă a ceea ce primesc; iar pe cei mai mulţi la o împrtăşire prea rară, neputând dobândi astfel armele necesare în lupta cu potrivnicul, în cele din urmă, putându-se ajunge la abandonarea acestei taine prin care avem putinţa sigură de a deveni purtători de Hristos sau Hristofori.
[/SIZE][/font][/SIZE][/font][SIZE=4][SIZE=4]http://dreptcanonic.amforum.net/forum.htm
[/SIZE][/SIZE]

Exact asta ma chinui sa va explic si eu de nu stiu cand. Sa nu duca impartasania prea deasa la indiferenta si obisnuinta, dar nici extrem cealalta sa nu fie (sa oprim prin reguli absurde oamenii sa se impartaseasca atunci cand simt).
Eu spun asa: nu zilnic, nu saptamanal (ambele duc la obisnunta si indiferenta), ci atunci cand simti ca esti pregatit din toate punctele de vedere pentru asta, fie ca e perioada de post, sau nu (si fara posturi lungi).

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Nu putem sa punem pe toti in aceeasi oala.
Depinde de fiecare persoana si cuplu cum traieste si intelege sexualitatea.
Sexualitatea indeplinita normal, intre anumite limite, nu este, nu poate fi incompatibila cu un bun crestinism si cu impartasania.
Sunt oameni care intr-adevar se destrabaleaza, sau au probleme medicale (nimfomanie, perversiuni,etc.) si sunt altii care sunt mai degraba in extrema cealalta (f.timizi in ale sexului).
Si care din axestia trebuie sa se infraneze? Pai inseamna ca ultimii nu mai fac sex de loc, daca ii mai si infranam, (si nici copii).
Scuzati-ma dar nu mi se pare corect sa fim in aceeasi oala.
Eu zic ca exista motive intemeiate pentru care un cuplu nu trebuie obligat sa se infraneze de la relatii trupesti si sa poata sa se si impartaseasca.
Si inca ceva: intr-un cuplu casatorit (dar si in multe altele) sexul este forma de dragoste este combinat cu ea si un rezultat al ei. Nu e vorba deci nici de egosim, nici de fantazii nesanatoase si nici de animalism/sex carnal.
Haideti sa nu exageram si sa intelegem relatiile de iubire intr-o casnicie,a sa cum trebuie si este firesc, fara chestii de science fiction.

Fiindca ma tot trimiteti unii din voi mereu la canoane si reguli le-am luat la rand. Exista multe feluri pe un site.
Si unele sunt deja schimbate azi, sau sunt asa de neclare.
De ex. voi ce intelegeti prin acest canon:

http://canoaneortodoxe.net/can_apost.html

Pct.66 - postul de duminica si sambata. "daca vreun cler s-ar afla postind in zi de sambata sau duminica (afara numai de una), sa se cateriseasca, iar de ar fi laic sa se afuriseasca.

Eu n-am inteles nimic. Cum este pana la urma, pentru ca toata lumea spune sambata si duminica dupa liturghie sa fie post.
Este inclus si postul trupesc sau nu?
Si ce inseamna : "afara numai de una".

Uite astea sunt vechile formulari si noi trebuie sa le pricepem.

Sophia, nu stiu daca sa ma amuz sau ma simt jignita (ca dai a intelege ca relatiile trupesti cunoscute de mine ar fi necurate, anormale, perverse.. din moment ce eu nu m-as apropia de Sf. Impartasanie fara post.)
(sau sa plang? poate asta ar fi atitudinea potrivita)
Cred ca au fost suficiente explicatii despre ce si de ce etc...

Mie mi se pare fenomenal cum sunt unii oameni cu ochii inchisi: nu pot renunta la relatii sexuale, dar sustin ca nu sunt patimasi!
Pai nu asta este patima?
Asta este o patima = imposibilitatea la a renunta la relatii sexuale. Desi nu este o renuntare definitiva, ci doar pe o perioada limitata si cu scopul de a te curati de patima care nu te lasa sa te desprinzi de realtii trupesti..
Si ca sa fiu mai exacta, nu imposibilitatea de a renunta este grava, ca poate este omeneasca.. ci ORBIREA. Ca deformati invatatura bisericii despre infranare pt a servi propriilor scopuri.

Nu stiu de ce va imaginati ca pacatul vine intr-o cutie pe care scrie "atentie! Pacat. Utilizarea lui va avea consecinte grave".
Nu.
Ispita este ambalata in roz cu fundita, tot ce trebuie. (Vine sub masca lucrului bun si de dorit, ca de-aia se numeste ispita.)

Cu relatiile trupesti, mie lucrurile mi se par f simple. Este vorba de mine! Aaaa, ca zic ca-mi iubesc sotul si "ma daruiesc" lui, cum va exprimati aici. In final nu e vorba tot de teama mea ca voi displace sotului??? Adica e vorba tot de mine.
(Ca am mai spus si repet: daca mi-as iubi sotul m-as ruga zi si noapte pt el. Asta ar fi logic sa faci pentru cel ce-l iubesti: sa-i vrei mantuirea, nu? Nu sa-i oferi sex in zi de sarbatoare).