Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Fani eu ma uit in calendar, vad ca maine e post.. ma straduiesc sa tin minte asta (ca in general eu pacatuiesc cand uit.. ma duc dimineata in bucatarie, beau cafea cu lapte si cand o termin imi aduc aminte ca e zi de post! Si degeaba-mi dau cu palma in cap, ca laptele l-am baut. Cam asa merg lucrurile, deci sunt departe de un ideal de vietuire crestina).
Cu infranarea de la legaturi trupesti e mai simplu decat cu laptele in cafea.. cel putin acum. (sper sa nu ma osandesc singura si sa aflu cu adevarat ce este aia ispita! Sunt convinsa ca exista ispitire trupeasca adevarata, cu care eu nu m-am intalnit.. si cred ca nici tu. Dar refuz cat pot sa ma ispitesc singura! Sa cred ca infranarea este ceva relativ ar insemna sa ma ispitesc singura.)

Nu am tinut post exagerat nici in cazul mancarii.. la ora 12 sunt cu capul in frigider.. rar am rezistat pana la 14, niciodata pana la 15.
Dar asta nu inseamna ca am facut bine.. Data viitoare ma voi stradui mai mult.


Multumesc.

Anna, cred ca partial noi intelegem fiecare altceva cand scrie cealalta. Eu incerc sa nu scriu personal, ci in general, si fiecare sa isi aleaga ce i se potriveste. Eu nu stiu cat postesti tu si cum, din ce zici postesti mult, insa din ce incercam eu saz zic rezulta ca fiecare trebuie sa-si gaseasca masura, asa ca nu m-as incumeta sa zic 'prea mult'.
Stiu o persoana care postea excesiv pentru ea, si devenea iritabil si avea dureri de cap din cauza asta, si nu mai putea sa lucreze. El mi se pare ca exagera. Punea forma inaintea scopului. Pnetru alte persoane pe care le cunosc, un post la fel de aspru avea efecte bune si pentru ele poate acest fel de post nu era excesiv ci foarte bun.
De asemenea eu incerc sa nu scriu despre mine. Mi se pare un subiect foarte delicat si intim, acest post conjugal. Tu poate deduci anumite lucruri din ceea ce scriu insa nu as vrea sa intru in detalii.

Si cred ca discutiile pro si contra pe care le avem provin dintr-o divergenta de baza: felul cum intelegem regulile in crestinism si felul cum intelegem libertatea crestina.

Despre altele alta data.

[sophia]

@Anna21 - nu m-am referit in postarile mele la tine personal. Deci nu-ti mai face probleme, nu te-am criticat.
Am senzatia ca dimpotriva, aici in forum toti au tendinta sa critice si corecteze pe altii, fara insa a avea o baza, intrucat nu se stie nici daca ei insisi au dreptate, sau macar aplica pe pielea lor ceea ce predica.
Eu cand vorbesc despre ceva, sau am nelamuriri, ma raportez la mine insami, voi (Cristiboss, Anca etc.) evitati exemplul personal, evitati sa vorbiti despre modul in care faceti si reusiti voi anumite lucruri, dar va straduiti sa ne convingeti pe noi.

Am unele scurte rapsunsuri pentru voi toti:
1. In limba romana (dar si in altele) doua notiuni distincte pentru practic aceeasi actiune, in functie de modul in care o privesti/simti.
"a face sex" si "a face dragoste".
Eu le consider diferite. Prima este exclusiv carnala, a doua este plina de sentiment.
De aceea cand vorbesc despre relatii intre soti nu pot sa fac separatii: iubirea inseamna in acest caz multe la un loc, inclusiv relatie trupeasca
.
Casnicia asa fost lasata de la Dumnezeu, la fel ca si anatomia omului (animalelor si plantelor): sa aibe si relatii trupesti si sa se faca urmasi.
Casatoria nu a fost lasata a fi traita in forma de frate si sora si chiar am inteles din unele scripturi ca acest lucru este interzis.
De aceea eu nu accept in mare parte exemplele de sfinti sau persoane care traiesc in casnicie in paturi separate si frateste, fara se atinge.
Inteleg insa aici un un singur motiv: anticonceptional (adica abstinenta pentru a nu face copii peste numarul dorit/posibil).

Observ ca ma criticati voi pe mine in detalii intime: incercati sa ma convingeti ca sunt patimasa dupa sex, ca nu pot trai fara el, ca voua asa va rezulta din dorinta mea de a duce o casnicie normala.
Nu este asa. Eu nu stiu la ce varsta v-ati casatorit voi si v-ati inceput viata sexuala.
In general se intampla devreme, chiar f.devreme, tocmai pentru ca primeaza dorinta de sex.
Ei la mine nu a fost asa. Am trait f.bine fara si pana m-am maritat. Si asta a fost la...40 ani.
Tocmai ca am fost f.aspra cu mine si am renuntat mult.M-am lasat in traiul dorit de Dumnezeu si mi-am primit soarta asa cum a fost. Si asta m-a costat inclusiv posibilitatea de a avea copii.

Si daca acum vreau sa am macar o casnicie normala, cred ca am dreptul si m i l-am castigat cu greu.
Iar casnicie normala doresc si pentru sotul meu. Ceea ce doresc eu aici nu este pentru mine neaparat, eu pot si fara cel mai adesea, ci doresc sa-i ofer sotului meu iubirea si respectul cuvenit. Nici macar nu-mi cere el asta, ci asa simt eu.
Noi n-am avut parte de multa fericire in viata si fiecare gest este important pentru noi.
Si am mai spus, noi avem niste probleme care situeaza in extrema care se opune desfraului si patimei si ce mai vreti voi.


Fiindca se vorbea aici despre modul de a tine o sarbatoare:
Pentru mine nu cana aceea de lapte bauta inseamna a respecta pe Dumnezeu.
Daca tin post, il tin asa cum se cuvine. In perioada de post, pentru impartasanie, tin o saptamana (trupeste si alimentar). Sufleteste il tin mai mult, aproape permanent.
In rest, tin vinerea pana seara dupa vecernie.

Iar sarbatoarea: pur si simplu viata cuminte si normala, dar in respect fata de credinta. Am calendatul pe perete. Cand este sarbatoare o tin: nu spal, nu cos, ma duc la biserica, aduc anafura (la Boboteaza si apa sfintita acasa), ii povestesc sotului ce a fost la biserica (predica, Evanghelie, etc.), ne facem un program linistut impreuna, ma rog la sfintii pe care ii serbam in ziua aceea.
Dar asta nu exclude: mancare normala si iubire fata de sot (si trupeste atunci cand se intampla).
La noi nu functioneaza sexul dupa plan din pacate (biologic nu este posibil): acum da si acum nu, la apasare pe buton. Si Dumnezeu stie asta.
Dar se pare ca asta este unul din lucrurile ne-intelese si neacceptate in credinta.

Eu nu cer nimic ne-curat, sau pacatos si condamn in credinta si canoane numai fortarea omului in anumite tipare cand biologic nu se poate.
Vad ca sunt oameni care nu pot intelege acest lucru, fiindca la ei este totul snur si mai fac si copii.
De ce nu se intampla la toti oamenii asa? Numai Dumnezeu stie.
Dar de ce sa obligi un om sa faca dragoste cand nu poate biologic si sa-l pui sa faca to cand nu poate biologic.

Asta este de fapt intrebarea mea de fapt in toate discutiile.
La fel si cu mancatul.
Dumnezeu nu ne-a facut la fel. De ce atunci sa fim in aceeasi oala si sa fim considerati murdari, pacatosi si mai stiu eu cum, pentru ca suntem si simtim altfel.
Eu asta ma stradui sa aflu.
Asa vrea Dumnnezeu? Nu cred. Asa spun acele sute de canoane facute de alti oameni, dupa simtirea si puterea lor.
Nici macar nu pot sa-i critic pe acestia, fiindca nu este vina lor. Ei asa au trait, simtit, putut. N-or fi avut sotii/soti, or fi fost frigizi, vegetarieni, f.sanatosi trupeste si sufleteste. Au fost altfel.

Este ca si cum voi care aveti copii cereti celor fara copii sa simta si sa inteleaga anumite senzatii pe care ei nu le pot trai: sarcina, nastere, alaptare, probleme cu copii.
Si invers: noi sa va cerem sa stiti cum este sa nu ai copii, sa nu poti avea copii mai precis.
Nu se poate pur si simplu.

[sophia]

@Miha-Anca:
Tu citezi asa:

"O casatorie care nu-si rastigneste in mod constant propriul egoism si multumire de sine, care nu "moare seisi", ca sa poata trece dincolo de sine, nu este o casatorie crestina."

Pai Dumnezeule, in care casnicie poti sa fii egoist?! Totul se face in doi, se fac compromisuri, sunt suferinte, renuntari. Nu mai este cam nimic pentru tine insuti exclusiv. Si mai ales daca suntem crestini este si mai greu.

Inca nu mi-ati raspuns voi la ceva: daca voi aveti chef si sotul nu poate, va simtiti bine? Sau invers, v-ati gandit cat de bine se simte?
Si cat de mult merge sa trageti de acest elastic?
Vi se pare iubire si respect, astfel de impuneri si fortari? Si includ aici si alimentatia.

În prealabil postat de sophia

@Miha-Anca:
Tu citezi asa:

"O casatorie care nu-si rastigneste in mod constant propriul egoism si multumire de sine, care nu "moare seisi", ca sa poata trece dincolo de sine, nu este o casatorie crestina."

Pai Dumnezeule, in care casnicie poti sa fii egoist?! Totul se face in doi, se fac compromisuri, sunt suferinte, renuntari. Nu mai este cam nimic pentru tine insuti exclusiv. Si mai ales daca suntem crestini este si mai greu.

Inca nu mi-ati raspuns voi la ceva: daca voi aveti chef si sotul nu poate, va simtiti bine? Sau invers, v-ati gandit cat de bine se simte?
Si cat de mult merge sa trageti de acest elastic?
Vi se pare iubire si respect, astfel de impuneri si fortari? Si includ aici si alimentatia.

"...dacă voi aveţi chef şi soţul nu poate,vă simţiţi bine?Sau invers v-aţi gândit cât de bine se simte?"

Tocmai la aceasta mă refeream când spuneam "să postim cu bucatele pe masă".
Când cei doi devin un singur trup şi sunt în acelaşi duh se îngăduie unul pe altul, dar dacă sunt robiţi acestei patimi (sexul) căsnicia se duce de râpă.
Dacă vom şti să ne abţinem pentru a face voia lui Dumnezeu (în posturi şi sărbători) lesne va fi să facem aceasta când unul din soţi ajunge la neputinţă.

[sophia]

@dorinastoica - sexul in cadrul casatoriei nu este o patima ci o parte a ei si o necesitate pentru a concepe copii.
Si am spus si repet: cat ramane pentru cei casatoriti (cei care vor si copii), dupa ce scadem posturi si sarbatori?
Cate zile in an?

Eu am mai cerut sfaturi in alt fir pentru felul in care se poate imbina credinta cu viata cotidiana (serviciu, alte obligatii) si casnicia si etc.. Cat dam intr-o parte si cat in alta, cat renuntam la noi si cat la credinta. Si nu s-au inghesuit raspunsurile.
Eu asta as vrea sa aflu in fond.
Acesta este si sensul acestui fir. Nu numai pentru post trupesc, sau mancare. Intru totul.
Citindu-va pe voi si pe par.Cleopa si altii ca dansul am ajuns sa ma simt pacatoasa numai pentru ca sunt om, femeie si m-am casatorit. Ca nu stiu cum sa le combin cu credinta sa fie toti multumiti.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Te rog, Fani, sa ne explici, mie in primul rand, ce intelegi prin transfigurarea materiei si cum se face acest lucru, ca mie termenii acestia inalti nu-mi spun nimic. M-am obisnuit cu vorba simpla si clara, care nu lasa loc de dubiu, a Patericelor.

Pai, am vazut ca citesti si din sfaintii parinti mai greu de citit, nu numai din Pateric. Iti recomand, pentru cele ale omului, si Sfantul Macarie Egipteanul (are si pasaje ascetice, si pasaje pur teologice in care se explica multe lucruri despre cum este vazut omul in crestinism)

Transfigurarea materiei:

Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau, si in trup si in suflet. Trupul si sufletul erau la inceput unite, sufletul conducea. Omul era chemat sa uneasca in el lumea materiala (si natura in general) cu lumea spirituala. Aceasta unire, armonie a fost stricata prin cadere. Dupa cadere, omul 's-a alaturat dobitoacelor' sau 'a primit piei de animale' ca imbracaminte, ceea ce nu inseamna ca abia atunci a capatat trup asa cum au gandit unii gnostici, ci ca atunci trupul a capatat prea multa putere asupra sufletului, animalitatea conduce in loc sa conduca duhul. Asta spus pe scurt.
Hristos insa a venit, s-a facut om si a sfintit prin astanatura umana, reparand imaginea lui Dumnezeu care se 'stricase', oarecum, la cadere. Mai ales prin moarte si Inviere El reface armonia initiala. Insa ne ramane si noua sa o realizam prin propria vointa.
Transfigurarea materiei inseamna deci indumnezeirea ei, ceea ce Hristos a facut deja 'in samanta' cu noi noi sa realizam efectiv.
Materia este transfigurata, readusa la calitatea pe care o avea la creatie, si prin sfintele Taine.
Participand la viata Bisericii, un om chiar traind din lume, mancand, avand relatii sexuale, fiind chiar bolnav si murind etc, poate trai aceste lucruri in alt mod decat omul cazut, le traieste spre transfigurare si Invierea trupului.
Asta nu se realizeaza deodata ci incetul cu incetul.

Nu stiu daca este un raspuns clar la intrebarea ta (desi banuiesc ca stii deja bine ecaste lucruri) dar mai mult nu pot sa scriu acum.

În prealabil postat de sophia

@dorinastoica - sexul in cadrul casatoriei nu este o patima ci o parte a ei si o necesitate pentru a concepe copii.
Si am spus si repet: cat ramane pentru cei casatoriti (cei care vor si copii), dupa ce scadem posturi si sarbatori?
Cate zile in an?

Eu am mai cerut sfaturi in alt fir pentru felul in care se poate imbina credinta cu viata cotidiana (serviciu, alte obligatii) si casnicia si etc.. Cat dam intr-o parte si cat in alta, cat renuntam la noi si cat la credinta. Si nu s-au inghesuit raspunsurile.
Eu asta as vrea sa aflu in fond.
Acesta este si sensul acestui fir. Nu numai pentru post trupesc, sau mancare. Intru totul.
Citindu-va pe voi si pe par.Cleopa si altii ca dansul am ajuns sa ma simt pacatoasa numai pentru ca sunt om, femeie si m-am casatorit. Ca nu stiu cum sa le combin cu credinta sa fie toti multumiti.

Dragă Sofia - bucură-te de tot ce-ţi oferă viaţa şi anii pe care îi ai, căci în curând multe din cele pe care le ai nu vor mai fi.

Bucură-te chiar şi de faptul că nu ai copii căci aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine,ţine calea de mijloc aşa cum spunea şi Cristian şi nu te mai frământa atâta.

Chiar dacă puţini vor fi cei aleşi dacă toţi vom trăi decent şi cu frică de Dumnezeu aşa cum am văzut că trăieşti tu, va fi mult mai bine în lume.
Faptul că pui mereu întrebări şi nu dai aproape niciodată sfaturi mie personal mi se pare o dovadă de smerenie.
Faptul că nu eşti niciodată mulţumită cu cele pe care le lucrezi tot smerenie mi se pare.

Fiecare om este unic şi tot unic este felul în care se va mântui iar în faţa lui Dumnezeu nu mergem decât cu faptele noastre-bune sau rele.

[AnaMariaManole]

ciao!
ma bucur ca sunteti de acord si sunteti si voi informati despre aceste lucruri.
mai am de punctat unele chestii, cum ar fi:
- a zis unul dintre voi ca rolul principal al preotului este de a evangheliza, de a propovadui, pe langa savarsirea Sf. Liturghii, si odata cu inmultirea crestinilor si devenirea crestinismului ca religie de stat, incepand cu Sf. Constantin cel Mare, a inceput sa nu se mai puna accent pe aceasta fara vointa rea cred, si incet incet poate s-au nascut unele asa-numitele traditii si obiceiuri "de la babe citire", si fiindca dincauza multimii crestinilor, nu se mai putea tine o relatie asa stransa cu duhovnicul, fiecare "stiind" cand e vrednic si cand nu,; si sincer, cateodata noi cand facem o greseala credem ca cinestie ce-am facut, pe cand duhovnicul ne spune ca nu e asa grav; de aceea o slaba legatura cu duhovnicul nu e buna;
- cat am stat in romania, nici prin cap nu mi-a trecut ca alti crestini, in comu iune cu noi(greci, rusii din diaspora cred) fac altfel; nu mi se parea ciudat ca preotul zicea" cu frica, cu dragoste, cu credinta sa va apropiati" si oamenii doar faceau un pas inainte, ca si cum asta presupunea aceaesta chemare minunata, si apoi strana canta multumire pentru ca ne-am impartasit, cand nimeni nu facea asta - e ridicol!!!!!
- apoi la noi nici copiii mici pana in 7 ani nu se impartasesc in fiecare Sf. Liturghie, ci de cand se impartasesc pt 1 oara si pana la 7 ani, se comunica din ce in ce mai rar; daca nu se marturisesc pana la 7 ani, inseamna ca nu sunt considerati cu pacat, atunci dece sunt privati de aceasta HRANA??
- apoi, nici la Paste, cand se citeste omilia Sf. Ioan Gura de Aur, cred, cand sutn chemati toti , absolut, chiar daca nu au postit , nu s-au marturisit sau altele, spre comunicare, nu se impartasesste toata lumea; iarasi o contradictie ridicola!!!!
- intradevar, asa cum din ce in ce aceasta practica a slabit in mai multi ani, asa cu ajutorul lui Dumnezeu, se va restaura;
- apoi, odata ce romanii cunt in comuniune cu grecii, inseamna ca admit si ca, credinciosii sa seimpartaseasca des- asta teoretic - dar practic, ai nostri, romanii, nu sunt de acord cu asa ceva!! atunci cum se paote asa ceva??? frati doar in unele si in altele nu?
- apoi: noi am crescut cu ac easta traditie in romania, f. bine, si daca am vazut ca altii, care marturisesc ca si noi, fac altfel, nu ne puenm un semn de intrebare?si e bine sa ceercetam, ar fi bien cu ajutorul unuia mai invatat;
- si la noi se zice ca te impartaseti ca esti vrednic (ai postit, te-ai marturisit), esti curat si gata de impartasit, de parca noi ne impartasim ca sa primim o recompensa pentru eforturi!!! GRESIT! Sf. Impartasanie sde ia pentru a ne curati, nevrednici fiind, si pentru a spori, caci Mantuitorul S-a jertfit pentru pacatosi, nu pentru drepti, ca ei nu au nevoie de vindecare; si cum toti suntem oameni, deci pacatosi, inseamna ca avem nevoie cat mai des;
- bineinteles ca impartasirea deasa nu presupune obligatoriu la fiecare Sf. Liturghie, ci cat mai des posibil, dar ar fi preferabil la fiecare Sf. Liturghie; caci asta e scopul insasi al Sf. Liturghii, de a obtine Trupul si Sangele Mantuitorului - pentru cine?: pentru noi!
- si inca ceva, cum sunt multi din noi, plecati in strainatate, si nu poate ajunge la o biserica romaneasca, cu traditia asta, si se are nevoie de un duhovnic, certo!,apartinand de o Biserica in comuniune cu romanii,(greci, rusi di diaspora),ia sfaturi de la el, dar nu urmeaza si traditia Bisericii de care apartine, ca si cum ce fac ei nu e corect sau interzis( Impartasirea deasa); pai atunci unde mai este relatia de comuniune dintre biserici? daca sunt Biserici surori nu presupune ca accepta toate ale lor? daca ar fi asa, nici nu ar mai fi aceasta plemica!!!!! Atunci de ce sunt priviti ca si eretici romanii care urmeaza acestor biserici?
sunt niste intrebari deocamdata fara niste raspunsuri clare, dar se vor lamuri curand
cert este ca faptul ca grecii au pastrat aceasta traditie, deloc condamnabila, se datoreaza Sf. Nicodim, pe care il recunosc toti crestinii!
despre cum a lucrat acest Sfant va voi spune poate in curand, pt ca acum nu stiu toate, decat in linii mari!
Doamne ajuta!

daca sunt dintre voi care stau in italia, as vrea sa stiu si eu! grazie

[Fani71]

În prealabil postat de dorinastoica14

[i]Când cei doi devin un singur trup şi sunt în acelaşi duh se îngăduie unul pe altul, dar dacă sunt robiţi acestei patimi (sexul) căsnicia se duce de râpă.
Dacă vom şti să ne abţinem pentru a face voia lui Dumnezeu (în posturi şi sărbători) lesne va fi să facem aceasta când unul din soţi ajunge la neputinţă.

Cred ca ai mare dreptate. Eu el spun asta elevilor in legatura cu relatiile sexuale inainte de casatorie, cu oricine, ca sa 'se distreze'. Multi baieti au aceasta ideea, ca de, sunt tineri si trebuie sa profite, cand s-or casatori vor fi insa fideli sotiei (pe care evident o vor feioara - este vorba aici de baieti din medii crestine orientale, armeni, arameeni de exemplu). Ce vor face ei, daca nu au fost in stare sa se abtina inainte o vreme, cand sotia va fi bolnava sau lehuza? Cum vor rezista cel putin 40 de zile dupa nastere? Cum vor invata sa o respecte, sa respecte si dorinta ei? Etc
Si postul conjugal are si acest sens, sa invatam sa daruim celuilalt, nu sa cerem de la el ca avem nevoie, sa invatam sa ne abtinem cand dragostea ne-o cere. Cu toate acestea sunt de acord.

Insa revin - stiu ca va bat pe toti la cap dar mi se pare important: 1) una e postul alta e sarbatoarea - a cere post in zile de sarbatoare dovedeste ca ceva e putred in Danemarca cu conceptia noastra despre sexualitate 2) postul este bun dar nu trebuie vazuit ca o lege si este adaptabil la cuplu; sexualitatea este un domeniu foarte personal, foarte greu de pus in tipare 3) (subpunct la 2) sunt situatii ca cele descrise de Sophia, in care cei doi deja tin alt post, cel al bolii, al varstei, al diverselor stresuri si neputinte; ei deja se infraneaza din aceste cauze si nu au o viata sexuala foarte abundenta - in acest caz, mie mi se pare ca a le mai impune si reguli stricte de post este un nonsens.

[Fani71]

În prealabil postat de AnaMariaManole

ciao!
ma bucur ca sunteti de acord si sunteti si voi informati despre aceste lucruri.
mai am de punctat unele chestii, cum ar fi:
- a zis unul dintre voi ca rolul principal al preotului este de a evangheliza, de a propovadui, pe langa savarsirea Sf. Liturghii, si odata cu inmultirea crestinilor si devenirea crestinismului ca religie de stat, incepand cu Sf. Constantin cel Mare, a inceput sa nu se mai puna accent pe aceasta fara vointa rea cred, si incet incet poate s-au nascut unele asa-numitele traditii si obiceiuri "de la babe citire", si fiindca dincauza multimii crestinilor, nu se mai putea tine o relatie asa stransa cu duhovnicul, fiecare "stiind" cand e vrednic si cand nu,; si sincer, cateodata noi cand facem o greseala credem ca cinestie ce-am facut, pe cand duhovnicul ne spune ca nu e asa grav; de aceea o slaba legatura cu duhovnicul nu e buna;
- cat am stat in romania, nici prin cap nu mi-a trecut ca alti crestini, in comu iune cu noi(greci, rusii din diaspora cred) fac altfel; nu mi se parea ciudat ca preotul zicea" cu frica, cu dragoste, cu credinta sa va apropiati" si oamenii doar faceau un pas inainte, ca si cum asta presupunea aceaesta chemare minunata, si apoi strana canta multumire pentru ca ne-am impartasit, cand nimeni nu facea asta - e ridicol!!!!!
- apoi la noi nici copiii mici pana in 7 ani nu se impartasesc in fiecare Sf. Liturghie, ci de cand se impartasesc pt 1 oara si pana la 7 ani, se comunica din ce in ce mai rar; daca nu se marturisesc pana la 7 ani, inseamna ca nu sunt considerati cu pacat, atunci dece sunt privati de aceasta HRANA??
- apoi, nici la Paste, cand se citeste omilia Sf. Ioan Gura de Aur, cred, cand sutn chemati toti , absolut, chiar daca nu au postit , nu s-au marturisit sau altele, spre comunicare, nu se impartasesste toata lumea; iarasi o contradictie ridicola!!!!
- intradevar, asa cum din ce in ce aceasta practica a slabit in mai multi ani, asa cu ajutorul lui Dumnezeu, se va restaura;
- apoi, odata ce romanii cunt in comuniune cu grecii, inseamna ca admit si ca, credinciosii sa seimpartaseasca des- asta teoretic - dar practic, ai nostri, romanii, nu sunt de acord cu asa ceva!! atunci cum se paote asa ceva??? frati doar in unele si in altele nu?
- apoi: noi am crescut cu ac easta traditie in romania, f. bine, si daca am vazut ca altii, care marturisesc ca si noi, fac altfel, nu ne puenm un semn de intrebare?si e bine sa ceercetam, ar fi bien cu ajutorul unuia mai invatat;
- si la noi se zice ca te impartaseti ca esti vrednic (ai postit, te-ai marturisit), esti curat si gata de impartasit, de parca noi ne impartasim ca sa primim o recompensa pentru eforturi!!! GRESIT! Sf. Impartasanie sde ia pentru a ne curati, nevrednici fiind, si pentru a spori, caci Mantuitorul S-a jertfit pentru pacatosi, nu pentru drepti, ca ei nu au nevoie de vindecare; si cum toti suntem oameni, deci pacatosi, inseamna ca avem nevoie cat mai des;
- bineinteles ca impartasirea deasa nu presupune obligatoriu la fiecare Sf. Liturghie, ci cat mai des posibil, dar ar fi preferabil la fiecare Sf. Liturghie; caci asta e scopul insasi al Sf. Liturghii, de a obtine Trupul si Sangele Mantuitorului - pentru cine?: pentru noi!
- si inca ceva, cum sunt multi din noi, plecati in strainatate, si nu poate ajunge la o biserica romaneasca, cu traditia asta, si se are nevoie de un duhovnic, certo!,apartinand de o Biserica in comuniune cu romanii,(greci, rusi di diaspora),ia sfaturi de la el, dar nu urmeaza si traditia Bisericii de care apartine, ca si cum ce fac ei nu e corect sau interzis( Impartasirea deasa); pai atunci unde mai este relatia de comuniune dintre biserici? daca sunt Biserici surori nu presupune ca accepta toate ale lor? daca ar fi asa, nici nu ar mai fi aceasta plemica!!!!! Atunci de ce sunt priviti ca si eretici romanii care urmeaza acestor biserici?
sunt niste intrebari deocamdata fara niste raspunsuri clare, dar se vor lamuri curand
cert este ca faptul ca grecii au pastrat aceasta traditie, deloc condamnabila, se datoreaza Sf. Nicodim, pe care il recunosc toti crestinii!
despre cum a lucrat acest Sfant va voi spune poate in curand, pt ca acum nu stiu toate, decat in linii mari!
Doamne ajuta!

daca sunt dintre voi care stau in italia, as vrea sa stiu si eu! grazie

Da, bune argumente!
O mica precizare: faptul ca exista traditii locale diferite nu intineaza unitatea Bisericii. Intotdeauna au existat traditii diferite si la inceput nimeni nu sera deranjat de asta, desi diferentele erau mai mari. Insa bineinteles, ar trebui ca o biserica locala sa respecte traditia alteia, sa nu o denigreze ca fiind neortodoxa sau eretica sau laxista, fara sa stea sa judece.
De asemenea eu am invatat ca in ortodoxie se respecta hotararea parintelui duhovnic. Daca cinea se duce la o biserica spunand ca parintele lui duhovnic i-a dat binecuvantare sa se impartaseasca, preotul de acolo ar trebui sa accepte fara sa mai cerceteze sau fara a il mai puna pe credincios sa se spovedeasca din nou. Eu insa am patit (la biserici care tin de sarbi dar ar fi putut fi in alta parte) sa mi se ceara sa ma spovedesc inainte de impartasanie chiar daca am zis ca m-am spovedit la parintele meu. Asta mi se pare o incalcare a comuniunii dintre ortodocsi si o lipsa de respect atat pentru celalalt duhovnic cat si pentru credincios.