Casnicie pe cale de destramare

[MarinaAlca]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Daca certam certam cu dragoste nu cu cu tonul "toti barbatii sunt la fel - niste ratati".

Tu sti foarte bine ca e total aiurea sa pui in gura noastra vorbe pe care nu le-am rostit sau insinuat!
Eu personal nu am afirmat ca toti barbatii sunt la fel, Doamne fereste, cum ar putea fi? am cunoscut si unii barbati de exceptie, ca tati, ca soti.
Noi aici discutam derspre cazul de fata si altele asemenea lui.
Si nici macar in acest caz nu am folosit cuvantul ratat... si nici nu a fost insinuat!

În prealabil postat de FiulRisipitor

Daca toti dintre noi am privi lucrurile cu ochi buni, in final toate ar fi bune.

Fiule(risipitor) mi-au trebuit ceva ani de viata si de intamplari mai mult sau mai putin placute, ca sa renunt la naivitatea de a crede ca oamenii se schimba!!! Poate pentru o perioada, poate fortat, poate ca sa isi atinga scopurile, insa niciodata definitiv.Intelegi????
Asa ca ceea ce spui tu despre sotul care si-a vazut greseala si de acum inainte se va schimba, bla,bla, bla e praf in ochi... acest lucru nu il cred cu putinta... poate o vreme, ca sa o recastige, apoi, cand va fi ceva mai sigur pe el, va reveni la starea lui normala. Asta e viata,cred ca toti reactionam mai mult sau mai putin asa.....

În prealabil postat de FiulRisipitor

dar trebuie sa fim mai blanzi putin, si daca certam certam cu dragoste

Nu stau deloc prost la capitolul autocritica .... inainte de a face postarea, am analizat si barna din ochiul meu, de asta sa nu te indoiesti! Iar ceea ce ai citit, nu e duritate ci a spune lucrurilor pe nume, asa cum o fac si fata de propria-mi persoana... lui nu-i trebuiesc lingai si catelusi acum! Nu cred ca a venit pe acest forum ptr ca noi sa ii spunem ceea ce urechile lui ar fi mangaiate sa auda...
Tu crezi ca viata nu m-a taxat de fiecare data cand am gresit??? ohohohoh.. si inca cum!!!De multe ori m-a taxat poate inzecit, fata de greseala facuta. Si pentru ca nu imi invatasem lectia, am persistat in ignoranta, de fiecare data stiind ca "rasplata" nu se va lasa asteptata...Insa n-am stat sa imi plang in poala... E mult mai importanta atitudinea pe care o avem in fata unor astfel de intamplari... suntem capabili sa ne asumam responsabilitatea propriilor greseli??? propriilor ganduri si fapte??? Multumesc lui Dumnezeu ca m-a lasat sa privesc cu obiectivism si sa inteleg ca nu sunt victima, ci ca fiecare pana la urma suntem vinovati...vinovatii tristetii si singuratatii noastre.