Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[Danut7]

În prealabil postat de stereox

Daca tu ai un copil care alege sa-ti fure din casa pentru a-si cumpara droguri, apoi jefuieste oameni pe strada si intr-un final intra in puscarie, il lasi acolo si uiti de el? Nu-l vizitezi, nu-l astepti sa iasa ca sa il schimbi, sa-l ajuti sa-si traisca viata nu sa si-o arunce pe geam?

Dumnezeu ne iubeste infinit de mult, dar daca noi alegem sa gresim, ne pedepseste pentru eternitate in iad. Pai cum ne iubeste infinit? Nu suntem tot copii lui, asa nebuni sau drogati sau hoti, cum suntem? Tu poti sa-ti iubesti ca om un astfel de fiu, dar Dumnezeu, in infinitatea iubirii lui pentru noi, nu poate. E absurd!

Si nu ne arunca in inchisoare daca gresim. Ne arunca in iad, unde suntem torturati pentru eternitate. Tu stii ce inseamna tortura? Pe copilul tau drogat si hot l-ai putea lasa sa intre in inchisoare pentru 10 ani, dar l-ai lasa sa fie torturat incontinuu timp de 10 ani? Dar pentru eternitate?

Cum este Dumnezeu iubire?

Dumnezeu este si drept.Cand vine vorba de cercetarea din inchisoare din felul in care vorbesti, Biserica invata ca prin rugaciuni , fapte bune si milostenie,cei care au fost ai Bisericii si au murit neimpacati cu Dumnezeu , se pot impaca cu El si dupa moarte.Pentru ca Dumnezeu e bun si milos si pana la Judecata de Apoi mai este o sansa.Totusi Scriptura spune ca Dumnezeu este sfant, inca de trei ori, si nimic curat nu se poate apropria de El.Cand Moise a fost in muntele Horeb, ca sa primeasca tablitele Legii , muntele ardea de foc si cerul s-a intunecat, pentru ca Dumnezeu era acolo , si cei din poporul evreu nu au putut suporta vedenia si nici sa le vorbeasca Dumnezeu, din cauza necuratiei lor si nesfinteniei lor.Caci si porunca a fost de se va apropia de munte orice animal sa fie omorit cu pietre.Muntele acela reprezenta Imparatia lui Dumnezeu si Biserica celor sfinti si intai nascuti a caror nume sunt scrise in Ceruri, dupa cum zice Pavel in Evrei.Caci ei s-au inspaimantat de vedenie si de glasul lui Dumnezeu, si au zis "sa nu mai vorbeasca Dumnezeu cu noi" , din cauza lor, de aceia s-a si suit Moise singur in munte sa primeasca tablitele Legii.Dumnezeu a zis ca omul nu Il poate vedea pe Dumnezeu si sa traiasca, pentru ca Dumnezeu este sfant.Omul cazut in pacat, caci Adam cand era in comuniune cu Dumnezeu vorbea cu El , dar dupa ce a pacatuit a inceput sa se ascunda de El si sa se teama.Chiar si ingerii din ceruri, heruvimii isi acopera fata cu aripile lor si picioarele cu aripile lor in fata lui Dumnezeu.Atat de mare e sfintenia lui Dumnezeu si pentru cei care nu sunt curati ea nu poate fi cuprinsa.De aceia nu poate vedea omul necurat pe Dumnezeu si sa traiasca.Doar cel ce este curat, si curatit poate vedea sfintenia lui Dumnezeu asa cum este.Precum zice Scriptura "Fericiti cei cu inima curata ca aceia vor vedea pe Dumnezeu".Pentru cei necurati si neimpacati cu constiinta lor insusi prezenta lui Dumnezeu ii va chinui, cea pe care ei o urasc si o resping.Din cate am inteles eu acestea se vor intampla abia dupa Judecata de Apoi, cand Dumnezeu va fi peste toate si in toate, si cei ce il urasc si il resping vor fi pedepsiti insusi asa prin prezenta Lui.Pana atunci Imparatia Mortii si a Iadului este a Diavolului, insa Hristos are cheile "Iadului si a Mortii" , si poate elibera pe cine doreste.Tot asa nu putem noi zice cine ajunge in Rai sau mai rau sa ne apucam sa zicem cine ajunge in Iad.Doar Dumnezeu stie si mila Lui este peste toti oamenii ca toti sunt chipul Sau, iar El este iubitor,milostiv si drept.Este si drept sa nu uitam asta.

[Imogene]

În prealabil postat de Danut7

oamenii ca toti sunt chipul Sau, iar El este iubitor,milostiv si drept.Este si drept sa nu uitam asta.

Ce inseamna ca Dumnezeu este drept?

"Poate că e bine să ne aducem cât mai des aminte de cuvântul Sfântului Isaac Sirul: „Nu huliţi spunând că Dumnezeu e drept”!, cuvânt la prima vedere paradoxal şi scandalos, în fapt profund ortodox şi adevărat, şi neavând de ce ne sminti.

Căci dacă Dumnezeu ne va judeca numai după dreptate, suntem cu toţii pierduţi, nici unul nu va ieşi izbăvit dintr-o judecată exclusiv dreaptă şi contabilă[Psalm 129. 3-4: „De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?"; Psalm 142, 3: „Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta"]."

[Danut7]

În prealabil postat de Imogene

Ce inseamna ca Dumnezeu este drept?

"Poate că e bine să ne aducem cât mai des aminte de cuvântul Sfântului Isaac Sirul: „Nu huliţi spunând că Dumnezeu e drept”!, cuvânt la prima vedere paradoxal şi scandalos, în fapt profund ortodox şi adevărat, şi neavând de ce ne sminti.

Căci dacă Dumnezeu ne va judeca numai după dreptate, suntem cu toţii pierduţi, nici unul nu va ieşi izbăvit dintr-o judecată exclusiv dreaptă şi contabilă[Psalm 129. 3-4: „De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?"; Psalm 142, 3: „Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta"]."

Dumnezeu este si drept, da.Nu stii ce inseamna drept?

Nu cred ca este foarte revelant sa citezi in legatura cu subiectul acesta pe un parinte care credea in Apocatastasis, erezie condamnata de Biserica, care spune ca absolut toata lumea se va mantui in final.Ce poate sa zica unul care crede asa?

[Imogene]

Adica Nicolae Steinhardt? El il citeaza pe Isaac Sirul. Eu cred ca la intrebarea pusa de un ateu care stie de ce ce pune intrebarea respectiva mai bine citez din Steinhardt si Antonie Bloom. Daca esti interesat o sa postez mai tarziu viziunea lui Antonie Bloom (Mitropolitul Antonie al Surojului) cu privire la aceasta problema. Daca nu, o sa o postez oricum pentru stereox, desi e cam mult de scris. O mica parte o voi pune acum:

" E un subiect colosal! In doua cuvinte pot raspunde in felul urmator: certitudinea mantuirii tuturor nu o putem identifica cu o certitudine de credinta, in sensul ca in Sfanta Scriptura nu gasim o afirmatie clara, convingatoare referitor la acest lucru; poate fi insa o certitudinea a sperantei, caci, cunoscandu-L pe Dumnezeu asa cum Il cunoastem, avem dreptul de a nadajdui la orice. Este foarte succint, insa exprima suficient de exact ceea ce gandesc eu."

In legatura cu dreptatea lui Dumnezeu, marturisesc ca mai am de cugetat si studiat. Daca ar fi drept s-ar mantui doar sfintii. De asta te intrebam in ce sens este drept.

[Danut7]

În prealabil postat de Imogene

Adica Nicolae Steinhardt? El il citeaza pe Isaac Sirul. Eu cred ca la intrebarea pusa de un ateu care stie de ce ce pune intrebarea respectiva mai bine citez din Steinhardt si Antonie Bloom. Daca esti interesat o sa postez mai tarziu viziunea lui Antonie Bloom (Mitropolitul Antonie al Surojului) cu privire la aceasta problema. Daca nu, o sa o postez oricum pentru stereox, desi e cam mult de scris. O mica parte o voi pune acum:

" E un subiect colosal! In doua cuvinte pot raspunde in felul urmator: certitudinea mantuirii tuturor nu o putem identifica cu o certitudine de credinta, in sensul ca in Sfanta Scriptura nu gasim o afirmatie clara, convingatoare referitor la acest lucru; poate fi insa o certitudinea a sperantei, caci, cunoscandu-L pe Dumnezeu asa cum Il cunoastem, avem dreptul de a nadajdui la orice. Este foarte succint, insa exprima suficient de exact ceea ce gandesc eu."

In legatura cu dreptatea lui Dumnezeu, marturisesc ca mai am de cugetat si studiat. Daca ar fi drept s-ar mantui doar sfintii. De asta te intrebam in ce sens este drept.

Nu putem noi stii daca Dumnezeu va alege sa mantuiasca intr-un final al finalurilor toate fiintele, este la latitudinea Sa.

Nici sfintii nu ar fi meritat sa se mantuie.Pentru ca nu exista om fara de pacat.Asa ca nimeni nu merita sa se mantuie.Insa cum s-a aratat dreptatea lui Dumnezeu?Dreptatea lui Dumnezeu s-a aratat prin aceasta ca Hristos a murit pentru noi.Uite marele si minunatul lucru ca Dumnezeu in cel mai mare gest de iubire si mila a facut si un gest al dreptatii sale si in concordanta cu adevarul Sau.Caci Iisus Hristos a murit pentru toate pacatele, pentru pacatele intregii lumi pentru ca noi prin El sa dobandim dreptatea lui Dumnezeu.Asa ca acum in Sangele Sau noi toti ne-am apropiat si ne putem curati si prin El s-a revarsat mila imensa a lui Dumnezeu peste intreg neamul omenesc.Caci Dumnezeu A judecat pe Hristos si pe Sine pentru pacatele intregii lumi , a tuturor veacurilor.Noi toti ne-am impacat cu Dumnezeu prin Iisus Hristos.Si dupa cum si Scriptura zice : "Dumnezeu era in Hristos impacand lumea cu Sine Insusi." Deci Dumnezeu nu este nicidecum nedrept, iar dreptatea este una dintre virtutiile si calitatile Sale, iar la judecata nu va lasa dreptatea la o parte, si nici nu o va neglija.Dumnezeu este desavarsit si in desavarsirea Sa , nu putea sa faca acest mare act al Mantuirii intrand in conflict cu Sine Insusi.Acest act s-a realizat in Dragostea, Mila , Adevarul si Dreptatea Sa.Si intru acestea toate va avea loc si Judecata Sa, dar neintrand in conflict unele cu altele.

2Corinteni 5:21 Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.

[AlinB]

- Şi tu crezi în viaţa de după naştere?


- Desigur. După naştere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.



- Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?


- Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură.



- Ce tâmpenie! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical. Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.


- Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit aici.



- Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, în întuneric.



- Eu nu ştiu exact, cum va fi, dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.


- Pe mama? Tu crezi în mamă? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?



- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.



- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există.



- Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru.
Ştii… eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!

[bodyandsoul]

În prealabil postat de AlinB

- Şi tu crezi în viaţa de după naştere?


- Desigur. După naştere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.



- Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?


- Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură.



- Ce tâmpenie! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical. Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.


- Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit aici.



- Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, în întuneric.



- Eu nu ştiu exact, cum va fi, dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.


- Pe mama? Tu crezi în mamă? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?



- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.



- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există.



- Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru.
Ştii… eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!

Sa luam aminte!

În prealabil postat de AlinB

- Şi tu crezi în viaţa de după naştere?


- Desigur. După naştere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.



- Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?


- Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură.



- Ce tâmpenie! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical. Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.


- Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit aici.



- Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, în întuneric.



- Eu nu ştiu exact, cum va fi, dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.


- Pe mama? Tu crezi în mamă? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?



- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.



- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există.



- Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru.
Ştii… eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!

Draguta analogie problema e urmatoarea, ce va face sa credeti ca voi aveti drepturi exclusive la viata de dupa moarte? Eu unul cred in suflet si viata dupa moarte, dar Dzeu, Biblia si orice religii mi se par niste aberatii. Problema nu e ca exista sau nu viata dupa moarte, problema e ca voi va declarati cunoscatorii acestui fenomen cand defapt sunteti la fel de mult in intuneric ca orice alta religie sau ca si ateii. Faza e ca ateii pur si simplu zic ori ca nu stiu ori ca nu exista si nu impun nimica prin cunostinta asta. Voi imediat impuneti un still de viata si gandeire ce face viata miserabila pentru multi oameni iar scuza voastra e ca o sa fie mai bine dupa maorte, vedeti asta ca motivul principal pentru o viata umpluta de chin fara rost.

Deci mai buna analogie ar fi daca embrionul credincios sar chinui in toate existenta sa, si si-ar impune limite absurde, cand embrionul necredincious oricum nu crede si nui pasa, deci isi traieste liber existenta, si cand are loc nasterea, oricum sunt amandoi egali si na-re nici unul avantaj asupra celuilalt. Problema e ca cel credincios a venit pe lume acrit, chinuit si-si da seama ca sia petrecut toata existenta de dinainte pierzandusi timpul cu cele mai absurde lucruri.

Iar restul problemelor tipice, se aplica oricarei religii si descrierea lui Dzeu na-re nimic deaface cu tiranul din biblie ci e pur si simplu o personificare a tot cei bine in mintea credinciosului.

[Imogene]

În prealabil postat de Danut7

Nu putem noi stii daca Dumnezeu va alege sa mantuiasca intr-un final al finalurilor toate fiintele, este la latitudinea Sa.

Nici sfintii nu ar fi meritat sa se mantuie.Pentru ca nu exista om fara de pacat.Asa ca nimeni nu merita sa se mantuie.Insa cum s-a aratat dreptatea lui Dumnezeu?Dreptatea lui Dumnezeu s-a aratat prin aceasta ca Hristos a murit pentru noi.Uite marele si minunatul lucru ca Dumnezeu in cel mai mare gest de iubire si mila a facut si un gest al dreptatii sale si in concordanta cu adevarul Sau.Caci Iisus Hristos a murit pentru toate pacatele, pentru pacatele intregii lumi pentru ca noi prin El sa dobandim dreptatea lui Dumnezeu.Asa ca acum in Sangele Sau noi toti ne-am apropiat si ne putem curati si prin El s-a revarsat mila imensa a lui Dumnezeu peste intreg neamul omenesc.Caci Dumnezeu A judecat pe Hristos si pe Sine pentru pacatele intregii lumi , a tuturor veacurilor.Noi toti ne-am impacat cu Dumnezeu prin Iisus Hristos.Si dupa cum si Scriptura zice : "Dumnezeu era in Hristos impacand lumea cu Sine Insusi." Deci Dumnezeu nu este nicidecum nedrept, iar dreptatea este una dintre virtutiile si calitatile Sale, iar la judecata nu va lasa dreptatea la o parte, si nici nu o va neglija.Dumnezeu este desavarsit si in desavarsirea Sa , nu putea sa faca acest mare act al Mantuirii intrand in conflict cu Sine Insusi.Acest act s-a realizat in Dragostea, Mila , Adevarul si Dreptatea Sa.Si intru acestea toate va avea loc si Judecata Sa, dar neintrand in conflict unele cu altele.

2Corinteni 5:21 Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.

"Mai exista un sir intreg de idei ce tin mai mult de meditatia asupra subiectului decat de text si de nedumeririle pe care le provoaca textul. Sa luam imaginea judecatii infricosatoare dupa cum ne-o descrie Apostolul Pavel ( e adevarat, nu una generala, ci luata din diferite locuri ale epistolelor sale). Va fi Judecata, iar Judecator va fi Hristos - va fi insa aceasta judecata asemanatoare cu o judecata normala, echitabila? In orice tara normala exista o instanta legislativa, care elaboreaza legi in baza unei oarecare dreptati, posibil, a unei dreptati doar dintr-un anume punct de vedere, insa, oricum, in baza unor principii; apoi este judecatorul, care nu este implicat in emiterea legilor si nu poate schimba aceasta lege, ci doar sa o aplice; este acuzatorul, este avocatul si este acuzatul. Iar acum sa ne gandim daca are acest cliseu ceva in comun cu imaginea noastra despre Judecata lui Dumnezeu? Legiuitorul este Dumnezeu, judecatorul-iarasi Dumnezeu. Avocatul nostru este Hristos, si daca e sa judece intregul neam omenesc, atunci si unul dintre inculpati va fi Fiul Omului, Iisus din Nazaret...Cum vi se pare aceasta imagine? Desigur, Pavel nici nu s-a gandit vreodata sa ne infatiseze Judecata in aceasta ordine, insa daca tot vrem sa vorbim despre justitie in forma omeneasca, iata, avem justitie: cine pe cine va judeca la aceasta judecata, cine pe cine va condamna? Cine a facut legea?

Si inca: esenta Imparatiei lui Dumnezeu este dragostea; esenta imparatiei intunricului-ura, lipsa dragostei. Imaginati-va, asadar, Imparatia lui Dumnezeu in care au intrat albisorii, iar negrisorii au ramas afara - oi si capre sa le zicem. Cum le va fi oare oilor in Imparatia lui Dumnezeu? Cand judecam teoretic: "oi si capre"-nu prea ne facem emotii, intrucat nu am fost niciodata nici oaie, nici capra. Dar daca e sa ne imaginam real: pe tine, te-au lasat, bunaoara, sa intri in Imparatie , iar pe sotul tau, pe mama ta sau pe sora ta i-au repartizat in imparatia intunericului-cum iti va fi oare tie in Imparatia lui Dumnezeu? Sa iesim din aceasta incurcatura cum a facut-o Toma din Aquino (zicand ca acolo vom intelege ca Dumnezeu e drept si ca tot ce face este cu dreptate) nu este posibil, nu este suficient pentru ca eu voi spune, poate, ca Dumnezeu este dreptate in toate, insa sufletul mi se frange totusi. Iar daca nu se frange , inseamna ca dragostea din mine nu e chiar atat de multa din moment ce pot sa uit de ai mei, de cei mai apropiati, de cei ce au fost sangele si trupul vietii mele, doar pe motiv ca am nimerit in rai. Daca e sa ne imaginam asta (stiti, eu gandesc foarte primitiv, ati remarcat deja, probabil): in centru se va situa Dumnezeu, Care este dragoste, care i-a creat pe toti din dragoste, Care spune la sfarsitul cartii lui Iona: Iata, tu plangi pentru un vrej ce a crescut intr-o noapte, Iar Eu sa nu plang pentru un oras intreg pe care Insumi l-am creat?-in mijloc va sta Dumnezeu Care este Dragostea desavarsita, care se va gandi nemangaiat la cei ce au ramas in afara. Apoi urmeaza, in cercuri concentrice, oameni cu dragoste tot mai putina. Acestia vor fi tot mai calmi. Se pare ca cei mai linistiti vor fi cei din margine. Acestia vor privi peste umar si vor exclama bucurosi:"Slava Domnului, nu sunt acolo! (la fel ca si oamenii care se grabesc sa prinda autobuzul si nu au ramas jos.) Acestia sunt unicii, dupa parerea mea, carora le este "bine". Iertati-ma, aceasta este o teologie proasta, insa acesta este modul in care vad eu lucrurile."

Mitropolitul Antonie Al Surojului - Despre credinta si indoiala

[Danut7]

În prealabil postat de Imogene

"Mai exista un sir intreg de idei ce tin mai mult de meditatia asupra subiectului decat de text si de nedumeririle pe care le provoaca textul. Sa luam imaginea judecatii infricosatoare dupa cum ne-o descrie Apostolul Pavel ( e adevarat, nu una generala, ci luata din diferite locuri ale epistolelor sale). Va fi Judecata, iar Judecator va fi Hristos - va fi insa aceasta judecata asemanatoare cu o judecata normala, echitabila? In orice tara normala exista o instanta legislativa, care elaboreaza legi in baza unei oarecare dreptati, posibil, a unei dreptati doar dintr-un anume punct de vedere, insa, oricum, in baza unor principii; apoi este judecatorul, care nu este implicat in emiterea legilor si nu poate schimba aceasta lege, ci doar sa o aplice; este acuzatorul, este avocatul si este acuzatul. Iar acum sa ne gandim daca are acest cliseu ceva in comun cu imaginea noastra despre Judecata lui Dumnezeu? Legiuitorul este Dumnezeu, judecatorul-iarasi Dumnezeu. Avocatul nostru este Hristos, si daca e sa judece intregul neam omenesc, atunci si unul dintre inculpati va fi Fiul Omului, Iisus din Nazaret...Cum vi se pare aceasta imagine? Desigur, Pavel nici nu s-a gandit vreodata sa ne infatiseze Judecata in aceasta ordine, insa daca tot vrem sa vorbim despre justitie in forma omeneasca, iata, avem justitie: cine pe cine va judeca la aceasta judecata, cine pe cine va condamna? Cine a facut legea?

Si inca: esenta Imparatiei lui Dumnezeu este dragostea; esenta imparatiei intunricului-ura, lipsa dragostei. Imaginati-va, asadar, Imparatia lui Dumnezeu in care au intrat albisorii, iar negrisorii au ramas afara - oi si capre sa le zicem. Cum le va fi oare oilor in Imparatia lui Dumnezeu? Cand judecam teoretic: "oi si capre"-nu prea ne facem emotii, intrucat nu am fost niciodata nici oaie, nici capra. Dar daca e sa ne imaginam real: pe tine, te-au lasat, bunaoara, sa intri in Imparatie , iar pe sotul tau, pe mama ta sau pe sora ta i-au repartizat in imparatia intunericului-cum iti va fi oare tie in Imparatia lui Dumnezeu? Sa iesim din aceasta incurcatura cum a facut-o Toma din Aquino (zicand ca acolo vom intelege ca Dumnezeu e drept si ca tot ce face este cu dreptate) nu este posibil, nu este suficient pentru ca eu voi spune, poate, ca Dumnezeu este dreptate in toate, insa sufletul mi se frange totusi. Iar daca nu se frange , inseamna ca dragostea din mine nu e chiar atat de multa din moment ce pot sa uit de ai mei, de cei mai apropiati, de cei ce au fost sangele si trupul vietii mele, doar pe motiv ca am nimerit in rai. Daca e sa ne imaginam asta (stiti, eu gandesc foarte primitiv, ati remarcat deja, probabil): in centru se va situa Dumnezeu, Care este dragoste, care i-a creat pe toti din dragoste, Care spune la sfarsitul cartii lui Iona: Iata, tu plangi pentru un vrej ce a crescut intr-o noapte, Iar Eu sa nu plang pentru un oras intreg pe care Insumi l-am creat?-in mijloc va sta Dumnezeu Care este Dragostea desavarsita, care se va gandi nemangaiat la cei ce au ramas in afara. Apoi urmeaza, in cercuri concentrice, oameni cu dragoste tot mai putina. Acestia vor fi tot mai calmi. Se pare ca cei mai linistiti vor fi cei din margine. Acestia vor privi peste umar si vor exclama bucurosi:"Slava Domnului, nu sunt acolo! (la fel ca si oamenii care se grabesc sa prinda autobuzul si nu au ramas jos.) Acestia sunt unicii, dupa parerea mea, carora le este "bine". Iertati-ma, aceasta este o teologie proasta, insa acesta este modul in care vad eu lucrurile."

Mitropolitul Antonie Al Surojului - Despre credinta si indoiala

Si care va sa zica : Care ar trebuie sa fie invatatura sau concluzia acestui citat?