Citat:
În prealabil postat de maria-luisa
care ar fi acele directii, daca nu sunt indiscreta? eu stiu ca un copil se bucura de tot ce exista. isi pune intrebari si crede in povesti frumoase, care pana la urma ajung sa fie parte din el, din structura lui. Cuvantul frumos adresat apei, o modeleaza frumos. Sunt studii facute asupra apei care confirma asta, iar omul e in proportie destul de mare, apa. gresesc? :)
|
Sint nenumarate, chiar tu ai spus ca trebuie sa te bucuri de tot ce
exista 
Pentru mine (si) stiinta e o joaca. Ceva mai complicata, o joaca pentru maturi, dar o joaca. Totul e sa ii stii regulile si sa ai rabdare sa asezi piesele de puzzle cap la cap. Stiu ca marea majoritate nu poate intelege asa ceva, nu e o problema.
Nu inseamna ca daca stii de ce e cerul albastru, de ce se formeaza un curcubeu, aceste fenomene sint mai putin frumoase; din contra, te minunezi cum o simpla lege matematica poate naste atit de multe si diverse.
Nu imi place sa stric visele copiilor (ma straduiesc in cazul alor mei, cel mare avind 9 ani, si fac tot posibilul sa mai creada in mosu), si nu imi face placere sa va stric visele. O fac numai pentru ca consider ca lumea reala e mult mai frumoasa si mai interesanta.
De exemplu, in cazul apei modelate, desi si mie mi-ar place sa fie asa, eventual sa existe ceva ca in Avatar, unde toate fiintele comunica, nu pot sa nu iti spun nu s-au facut studii care sa confirme ca apa are memorie sau ca reactioneaza intr-un mod special la cuvinte. Asta nu o face mai nefolositoare omului.