barfa, parere, judecata?

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Cum sa fie asa ceva adevarat??? eu nu cred ca oamenii isi mascheaza propriile temeri sau isi vad reflexia defectelor lor in ceilalti atunci cand se exprima in legatura cu ceva negativ ( nu stiu ce stii tu, dar eu una nu cred asa ceva...asta ar insemna ca oamenii in general nu se cunosc, nu stiu cum sunt vazuti si perceputi ), cand de fapt poate chiar nu au temeri de acest gen si dezaproba exact ceea ce nu ii caracterizeaza de fapt, exact ceea ce e incompatibil cu ei...simplu!

In rest sunt de acord cu tine....

Cunosc si eu un tip.. asta le tot reprosa prietenelor lui: ca sunt proaste. Si pe acest criteriu le schimba. Dar ele nu erau asa, unele erau si cu doua facultati..Problema era a lui, clar.
Pana cand am gasit situatia descrisa intr-o carte de psihologie.. exact cu acuzarea prostiei.

In plus, am mai descris situatia cu sotul meu care ma innebunea de cap: nu stii engleza, nu stii engleza. Asa o fi, dar cumva ma descurc in sua. Prin semne, desigur.
(El a avut acest "handicap" al limbii cand a dat examenele de specialitate in sua.. parte din examen era interviu cu pacienti, unii cu accent hispanic sau mai stiu eu ce.. examenul l-a trecut lejer, dar cred ca a avut multe cosmaruri pe tema asta inainte de examen. Acum imi reproseaza ca nu am invatat spaniola. De ce oare? o fi avand legatura cu faptul ca limba spaniola este un avantaj in cautarea unui nou job, iar el abia o intelege?)

Mai am si alte exemple.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Cunosc si eu un tip.. asta le tot reprosa prietenelor lui: ca sunt proaste. Si pe acest criteriu le schimba. Dar ele nu erau asa, unele erau si cu doua facultati..Problema era a lui, clar.
Pana cand am gasit situatia descrisa intr-o carte de psihologie.. exact cu acuzarea prostiei.

In plus, am mai descris situatia cu sotul meu care ma innebunea de cap: nu stii engleza, nu stii engleza. Asa o fi, dar cumva ma descurc in sua. Prin semne, desigur.
(El a avut acest "handicap" al limbii cand a dat examenele de specialitate in sua.. parte din examen era interviu cu pacienti, unii cu accent hispanic sau mai stiu eu ce.. examenul l-a trecut lejer, dar cred ca a avut multe cosmaruri pe tema asta inainte de examen. Acum imi reproseaza ca nu am invatat spaniola. De ce oare? o fi avand legatura cu faptul ca limba spaniola este un avantaj in cautarea unui nou job, iar el abia o intelege?)

Mai am si alte exemple.

Dar eu as spune ca e mai mult e o strategie de intimidare/depersonalizare ...in sensul ca persoana nu vede neaparat defectul respectiv in persoana careia ii reproseaza acest lucru, dar incearca sa i-l induca mai mult si constant. E un soi de invidie ceva " De ce sa fie celalalt mai cu mot, ia sa-l desfiintez un pic...sa nu mai stie ce e cu el!!!!" daaaar in opinia mea acest lucru se poate intampla cred cu precadere in randul celor influentabili, pentru ca indiferent de ce iti spune cineva, poti si dinstinge intre intentie si realitate...zic si eu!

[anaana71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

daaaar in opinia mea acest lucru se poate intampla cred cu precadere in randul celor influentabili, pentru ca indiferent de ce iti spune cineva, poti si dinstinge intre intentie si realitate...zic si eu!

iti spun ca multi distingem, ca realitatea e intentie.... multi nu acceptam sa ni se spuna o parere defavorabila de la altcineva, decat daca vine de la o persoana pe care noi respectam f mult, dar si asa inghitim in sec si ni se micsoreaza ochii de oftica

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anaana71

iti spun ca multi distingem, ca realitatea e intentie.... multi nu acceptam sa ni se spuna o parere defavorabila de la altcineva, decat daca vine de la o persoana pe care noi respectam f mult, dar si asa inghitim in sec si ni se micsoreaza ochii de oftica

Si tensiunea creste usor...

Dar oricum... la viata mea am acceptat si opinii, si sfaturi, si critici...nu e bai, dar asa cum ai spus si tu, in general de la persoane pe care le respect foarte mult, in rest mai putin....

[anaana71]

sper sa ierti o femeie ramolita ca mine. am mai citit odata povestea, abia acum mi s-au deschis ochii mai mult imi atrasese atentia chestia cu dusmanii.
dar tot e greu sa faci ce face Sfantul. noi avem ideea asta fixa ca suntem "datori" sa-i luminam pe altii

[zaharia_2009]

În prealabil postat de anaana71

iti spun ca multi distingem, ca realitatea e intentie.... multi nu acceptam sa ni se spuna o parere defavorabila de la altcineva, decat daca vine de la o persoana pe care noi respectam f mult, dar si asa inghitim in sec si ni se micsoreaza ochii de oftica

Dupa parerea mea lucrurile discutate pina aici sunt fanteziste si evita realitatea sau adevarul crud . Se procedeaza astfel din cauza educatiei pe care o avem .
Unii frati/surori spun ca nu poti emite o parere(critica)despre cineva decit daca este de fata . Dar sansa de a avea de fata pe acel cineva (cineva raportat la discutia respectiva) este mai rara si implicit ar trebui atunci sa tacem ceea ce defapt este cu adevarat un mare cistig . A sti sa taci este o mare virtute. Dar aceasta virtute este din ce in ce mai rara. Chiar si in lumea monahala tacerea a devenit o raritate. Astazi, din ce in ce mai mult calugarii ies la discutii, la prelegeri, la activitati sociale ,la a se face cunoscuti si de alte multe feluri de activitati si incep sa lase tacerea de o parte tocmai pt. ca ingnorind-o nu-i mai cunoaste valoarea.
Problema, din punctul meu de vedere, nu este ca nu-l putem vorbi pe ,,X" in lipsa pt. ca cica am birfi, ci ,ca noi avem de regula un caracter prost finisat, dual sau ,,N'-al prin care il apreciem in lipsa pe X in diferite feluri in functie de interlocutori iar in fata lui insasi doar il elogiem . Asa este ,,osul" de om impersonal, impostor , imatur emotional si social, omul ,,descurcaret" si ,,versat", ''rabdator si iertator'' in orice situatie. Dar in acest caz reiese la suprafata prostul caracter al nostru . A nu-i spune cuiva in fata, ca din punctele tale de vedere, are un caracter prost ,mizer , meschin si absolut detestabil nu ii face cinste lui, aceluia, ci te baga pe tine insusi intro stare de ridicol si penibil de nedescris . Nu discut situatia caracterelor alese pt. ca este de prisos.
Dupa mine, fara a avea parerea ca se birfeste vreun pic , il poti caracteriza si aprecia pe un frate la justa lui valoare (rea, buna, ambigua, etc) atit in prezenta lui cit si in lipsa dar mentinindu-ti constanta opinia indiferent de cine te asculta dar mai ales spunindu-i-o transant in fata direct persoanei incriminate . Daca ondulezi in pareri si te dai dupa interes si alte meschinarii atunci da, esti birfitor . A marturisi adevarul in orice situatie, acelasi si la fel nu insemneaza sa fi birfitor !
Asa ca frate draga, daca pt. mine esti om distins si educat o sa afli cit de curind asta chiar de la mine, dara daca esti nesimtit, intrigant, indaratnic, si cu mai multe fete ... tot de la mine o sa o afli, ca sa nu auzi deformari de la a saptea gura . De ce esti tu asa de rau caracterizat ...pai deja nu mai este treaba mea ce fapte si ce vorbe mestesugesti tu . Eu iti spun cine esti iar ce faci tu ...este doar treaba ta !

[eugenserban]

În prealabil postat de zaharia_2009

Eu iti spun cine esti ...!

Cu adevarat? Credeam ca Altcineva are rolul asta....

Nici eu nu stiu cum e bine. Cred ca nu e bine sa te pronunti asupra altor persoane, mai ales in lipsa lor, insa in fata lor, cand vezi pe cineva ca greseste, ca a facut un lucru rau, dar totodata stii ca nu esti tu in masura nici sa masori greseala lui, nici sa fii ascultat, ce faci? Ii spui? Pana unde putem fi sinceri?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Nici eu nu stiu cum e bine. Cred ca nu e bine sa te pronunti asupra altor persoane, mai ales in lipsa lor, insa in fata lor, cand vezi pe cineva ca greseste, ca a facut un lucru rau, dar totodata stii ca nu esti tu in masura nici sa masori greseala lui, nici sa fii ascultat, ce faci? Ii spui? Pana unde putem fi sinceri?

Pana unde considera fiecare ca e foarte sincer si ferm obiectiv...iar din experienta mea, nu strica...ba chiar e foarte indicata! Orice greseala poate fi masurata, pentru ca o greseala nu e ceva abstract sau care variaza foarte mult in functie de mentalitatea fiecaruia...exista indicii clare asupra ei!

Mi s-a intamplat sa ma intalnesc in timp ce ma plimbam cu un fost prieten...cu alti doi teologi, colegi...insa pe unul il stiam chiar numai din vedere. Ei asta micu' si cu gura mare...folosea "in loc de virgula", un anumit cuvant foarte urat si vulgar, pe care cred ca nimeni nu il suporta( cel putin asa ar fi normal )...si stau eu asa cateva secunde, poluarea fonica intensa, si crestea...si il intreb " Scuze, tu esti student la teologie?"...si baiatul nu numai ca s-a prins, dar a incetat sa nu mai vorbeasca astfel...siiiii nimeni nu s-a suparat, eu cu el m-am mai intalnit ulterior...si deci sunt destul de sigura ca nu am halucinatii auditive sau conceptii despre greseala abstracte!!!!

Eu imi mentin opinia, reactia potrivita la locul/situatia potrivita!!!!!!...asta insemnand in egala masura: tacere, smerenie, observatie...ce se potriveste!!!

[AndruscaCIM]

Si totusi nu inteleg exact, chiar nu trebuie sa spui nimic...atata timp cat esti in lume ( specific, deci nu ai chilia ta si mai auzi ce a facut cutare frate in celalalt colt al Manastirii, dar deja stii ca el are o baza si ca greseste dar isi si revine...cel mai probabil tot singur) nu trebuie sa ai o pozitie, o atitudine cat de cat, sa se vada ce e cu tine, ca esti de acord cu ceva si cu altceva nu??

Nu se pot incadra totusi unele observatii foarte obiective in categoria, reactia potrivita la locul potrivit?