Pana la urma ce spunem la spovedanie?

[sophia]

Anna21 - am dat acel exemplu cu alegerea intre familie si credinta, pentru ca eu asa ma simt cand ma puneti voi sa-mi depasesc niste limite ale mele umane. Este un exemplu pur teoretic.
Cum voua asta vi s-ar parea absurd si imposibil de indeplinit, asa si mie unele lucruri pe care le vehiculati aici.

Cum sa scrie oamenii aici (nu numai mie)?
Cu respect si intelegere. Eu cred ca nu v-am atacat niciodata personal aici (decat cand m-ati provocat peste masura) si nu v-am pus sub semnul intrebarii credinta vreun moment, legat de anumite limite ale voastre. Nu v-am cerut sa faceti niste lucruri imposibile pentru voi, ca " asa spune credinta, la Apostoli sau mai nu stiu unde".
V-am luat asa cum sunteti fiecare. Voi m-ati facut si ma faceti in toate felurile.
Discutam pe diverse teme aici. Nu suntem (eu cel putin nu) aici ca sa facem munca de convingere sau misionarism.
Am mai spus asta de atatea ori. Aici in forum suntem ca sa discutam intre noi si sa ne spunem parerea asupra unor chestiuni, sau sa ne lamurim ceva.
Fiecare are dreptul sa aibe opinia lui, indiferent ca e buna sau rea.
De ce sa fortam/impunem opinii?
Eu nu v-am spus niciodata: trebuie sa faci asa, ca asa scrie la "nu stiu unde", altfel nu esti crestin si ajungi in iad.
Voi asa faceti cu mine, cu Fani, cu Noesisaa si cu altii.

Uite si acum Anna21: spui ca i-ar lua preotului meu o jumatate de zi sa ma spovedeasca daca imi pune intrebari. Dar de unde stii tu cate pacate am eu? Poate ca termina intr-o jumatate de ora, sau intr-o zi.
Si sa stii ca unii preoti fac asa. Eu am intalnit si asa mi-a fost buna spovedania.