Pana la urma ce spunem la spovedanie?

În prealabil postat de glykys

Mirela, eu am parinte duhovnic de vreun an si un pic. Pana atunci ma spovedeam unde nimeream si spovedania dura 2 minute. Am parinte cu studii inalte in strainatate si cu niste ani de slujire acolo (deci nu un calugar de care vad ca se face haz pe acest topic; a propos, cine o fi oare etalonul ortodoxiei, noi, astia caldiceii, care facem haz de toate sau calugarii - unii dintre ei, nu zic toti - care duc o viata sfanta)! Si stii ce mi-a spus de prima data? La mine nu merge oricum: te apuci sa imi tii toate posturile, incerci sa vii la biserica cu fusta si batic in cap si mi-a pus in brate indreptarul de spovedanie al parintelui Cleopa,care are mai mult de 193 de puncte. Recunosc, m-am dus la el pentru ca l-am vazut om luminat, cu carte, cu studii in strainatate si am fost impresionata. Nu e cum spuneti voi, cei din strainatate (si va cred!) ca sunt unii din preotii de acolo, adica nu face nici un fel de concesie, cunoaste foarte bine canoanele, tine traditia (inclusiv cea cu neintratul in biserica in anumite zile din luna!), nu e liberal in gandire si nu are niciun fel de idee novatoare in privinta asta. In consecinta, ce sa fac, ma tin si eu de duhovnic. Cand ma duc la spovedanie, imi trec pe o lista mai intai ce am eu pe suflet, apoi consult si indreptarul de spovedanie... si sunt sigura ca am mult mai multe pacate decat ce se scrie acolo!

si marturisirea ta mi-a fost de folos, glykys, drept ptr care iti multumesc.

treaba asta cu strainatatea sa stii ca nu este prea relevanta. se intampla cam aceleasi lucruri peste tot, sunt preoti si preoti, duhovnici si duhovnici, unii mai flexibili, mai simplisti, altii mai duri, unii merg la esenta si nu la litera cartii, samd.

sa nu fiu inteleasa gresit. nu sunt impotriva indreptarelor de spovedanie, nu zic ca ele nu trebuie consultate, macar din cand in cand, si mai ales in primii pasi de viata duhovniceasca. dar poate ar fi bine daca ar mai fi revizuite, cu dreapta socoteala, si aduse in spiritul vremurilor pe care le traim, noi cei care trebuie sa le folosim. apropo, oare daca statul excesiv pe net ar fi trecut pe lista cu pacate, cum ne-am mai descurca?