Ti-ai lasa sotia(-ul),copiii...pentru calugarie?

[sophia]

Mai intai ca eu stiam ca exista niste reguli stricte pentru a fi primit in manastire. Tot aici in forum am auzit asta.
Asa ca ar trebui sa va hotarati, sau sa vorbeasca unul care chiar stie aceste lucruri, pentru ca altfel ne jignim aici reciproc fara rost.
Eu stiam ca trebuie sa intri curat si necasatorit (cel putin la tinerete), dar mai sunt si cazuri de batrani(e) vaduvi(e) care se retraga la manastire. Nu cunosc in ce conditii se poate face asta.

In ceea ce priveste casatoria fara sex. Nu, eu nu sunt obsedata, dar daca ar fi dupa unii din voi, numai asa ar trebui sa fie casatoria in general. Am vazut aici atat de des cat de murdari si desfaranati sunt considerati cei casatoriti...mi-a ajuns.

Si a lasa sotul/sotia indiferent pentru ce, chiar pentru manastire, nu se refera numai la sex, ci in general. Pentru ca pleci de tot, il lasi singur, fara iubire, fara ingrijire, etc. Sexul este si el o forma a iubirii pana la urma (la oameni, la animale este numai ceva fizic). Asta este parerea mea, la altii poate o fi altfel.
Ca de la o anumita varsta esti mai potolit, poate, dar cred ca rareori, daca nu esti bolnav, chiar nu mai vrei sa dormi macar in pat cu sotia/sotul. Si asta eu n-as numi-o casnicie alba sau monahie.

Lareine - tocmai ca trebuie si sa fie interzis sa fie primiti la manastire, pentru ca altfel multi ar da fuga acolo, sa zicem in anumite momente (mai grele ale casniciei, sau mai stiu eu ce probleme) si gata...ar scapa.
Am mai spus: casatoria este in primul rand un juramant in fata lui Dumnezeu. Este mare pacat sa-l incalci.

Si mai este ceva: ce face cel ramas, mai ales daca are si copii, singur, cu un venit lipsa, cu probleme pe cap ramase (inclusiv familia celui plecat la manastire)? E usor sa spui: "pa draga, am plecat la manastire, descurca-te."
Exista totusi niste reguli pe lumea asta, care sunt respectate si in scripturi.

[lareine]

Sophia, tu aici te gasesti in eroare:

Lareine - tocmai ca trebuie si sa fie interzis sa fie primiti la manastire, pentru ca altfel multi ar da fuga acolo, sa zicem in anumite momente (mai grele ale casniciei, sau mai stiu eu ce probleme) si gata...ar scapa.
Am mai spus: casatoria este in primul rand un juramant in fata lui Dumnezeu. Este mare pacat sa-l incalci.

Cum sa fie interzis sa te duci la manastire?!?! ORICE ai fi facut inainte, daca te pocaiesti si spovedesti si te indrepti -- vei fi primit. Nu stiu unde ai auzit tu de regulile alea speciale, ca pana si dintre sfinti au fost, inainte de calugarie, desfranati sau vrajitori, si cu toate acestea, s-au pocait si s-au invrednicit sa ajunga Sfinti.
Si-apoi, de te duci, nu te tunde nimeni calugar imediat, ci dupa un timp mai lung sau mai scurt de vietuire in manastire, tocmai ca sa fie incercat si sa se lamureasca daca e doar o toana de moment sau o nazuinta sincera, existentiala.
Nu uita ca duhovnicii si staretii nu vor calugari pe nimeni doar pentru ca se da acela cu fundul de pamant de ravna, nimeni se face calugar SINGUR, PE SINE, doar pentru ca asa are CHEF si i s-a pus pata.

[iustin10]

Sophia pune urmatorul caz:
Cineva,un barbat,pleaca la manastire,dar era singurul care aducea venit in casa,si isi lasa sotia si copii pe drumuri.In acest caz si eu cred ca va fi sfatuit de parintele staret,sa isi termine treaba in viata mireana,sa mai astepte...
Sau,daca as fi in locul staretului,as pune toata manastirea sa munceasca in plus,sa asigure un venit femeii,ca sa se castige un suflet pentru Domnul.Caci si fapta aceluia e nefireasca (sau mare?),sa isi lase copilul fara sprijin.Dar la o asemenea fapta cred ca nci Dumnezeu nu ar sta indiferent ,si ar ajuta cumva aceea familie.
Macar sa existe un astfel de caz...

[8NihilSineDeo9]

in cazul celor singuri la parinti, care vor sa se calugareasca, credeti ca ar trebui sa reprezinte un impediment durerea parintilor de a-si "pierde" unicul copil ??

[sophia]

@NihilSineDeo - eu as spune ca si in acest caz este greu si este durere.
Si la recrutarea pentru armata exista acest criteriu, din cate stiu eu - nu au voie sa ia in armata fii unici la parinti, considerati capul si intretinatorul familiei.
In general, asa din cate am auzit eu, monahii provin din familii mai numeroase si cu greutati materiale. Copii de oraseni mai bogati si singuri la parinti nu prea se duc la manastire... Au alte ispite mai mari.

In general, ceea ce am uitat sa spun mai sus, eu cred asa: credinta adevarata (cea mai mare) este aceea de a fi bun crestin acolo unde te afli, pe drumul pe care te indreapta Dumnezeu, fie acela familie, profesie, sau manastire.

[8NihilSineDeo9]

În prealabil postat de sophia

@NihilSineDeo - eu as spune ca si in acest caz este greu si este durere.
...
In general, asa din cate am auzit eu, monahii provin din familii mai numeroase si cu greutati materiale.

asa sa fie ??

[vali99]

În prealabil postat de 8NihilSineDeo9

in cazul celor singuri la parinti, care vor sa se calugareasca, credeti ca ar trebui sa reprezinte un impediment durerea parintilor de a-si "pierde" unicul copil ??

Nu, nu e un impediment - aceasta se vede din vietile sfintilor.Cititi la Sf Xenia (24 ianuarie), Sf Alexie, Sf Ioan Colibasul, etc..As adauga si SF Parascheva dar ea mai avea un frate.. Oricum plata acestor parinti e mult mai mare ca acelora care au mai multi copii, caci ei ii aduc lui Dumnezeu jertfa ca Avraam singurul lui fiu - Isaac....Fericit este pintecele care a nascut un monah care se mintuieste!
Legat de ce spune Sofia ca monahii provin din medii sarace - nimic mai neadevarat!! SUnt multi monahi fosti directori de firme, medici, ingineri, etc - unii chiar f titrati si din familii instarite - un exemplu sunt chiar cei trei Sfinti Ierarhi de azi - Vasile, Grigorie si Ioan - care proveneau din familii f bogate si erau f invatati

Uitati insa un lucru - monahismul nu e numai alta cale, este prin excelenta o cale de pocainta..de aceea oricine poate deveni monah, chiar si cel mai mare tilhar, cum a fost Sf Moise Arapul. Calugarul care nu se duce la manastire pentru pocainta, sa-si plinga pacatele, acela nu se mintuieste...de aceea la incputul monahismului, cel ce vroia sa se faca monah, se ducea cu hainele pregatite la un parinte imbunatatit din pustie care-l imbraca si-l trimetea apoi sa se nevoiasca..

[8NihilSineDeo9]

În prealabil postat de vali99

Nu, nu e un impediment .. Oricum plata acestor parinti e mult mai mare ca acelora care au mai multi copii, caci ei ii aduc lui Dumnezeu jertfa ca Avraam singurul lui fiu - Isaac....Fericit este pintecele care a nascut un monah care se mintuieste!

aici apare problema care consta in felul in care parintii, ramasi fara unicul copil, privesc intrarea acestuia in monahism. cei lipsiti de credinta puternica vor privi acest act ca pe o parasire si chiar pot acuza Divinitatea de "tragicul" eveniment - ' de ce Doamne mi l-ai luat ? pentru el traiesc '
.. e un pic riscant, desi rugaciunea, stim bine..face minuni!

[vali99]

În prealabil postat de 8NihilSineDeo9

aici apare problema care consta in felul in care parintii, ramasi fara unicul copil, privesc intrarea acestuia in monahism. cei lipsiti de credinta puternica vor privi acest act ca pe o parasire si chiar pot acuza Divinitatea de "tragicul" eveniment - ' de ce Doamne mi l-ai luat ? pentru el traiesc '
.. e un pic riscant, desi rugaciunea, stim bine..face minuni!

Da, asta e prima lor reactie dar majoritatea in timp se mai schimba, majoritatea se apropie si ei de biserica si minastire. Am intilnit parinti de monahi care ziceau "acum fiul meu posteste, si eu sa maninc de dulce? el se scoala noaptea sa se roage si eu sa dorm?" - frumos zicea p iustin "durerea mamei si nevointa monahului se impletesc si formeaza impreuna o coloana a infinitului care urca pina la cer"