Ti-ai lasa sotia(-ul),copiii...pentru calugarie?

[Fani71]

Este ceva ce nu inteleg: de ce se considera un lucru bun (cu invoirea sotului sau sotiei) sa pleci la manastire rupand castaoria, in schimb, sa rupi votul monahal ca sa pleci in lume si sa te castaoresti se considera un lucru de neiertat? (vezi discutia de pe alt topic)??
Ca doar monahismul si casatoria sunt cai diferite dar egale spre mantuire.

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

Este ceva ce nu inteleg: de ce se considera un lucru bun (cu invoirea sotului sau sotiei) sa pleci la manastire rupand castaoria, in schimb, sa rupi votul monahal ca sa pleci in lume si sa te castaoresti se considera un lucru de neiertat? (vezi discutia de pe alt topic)?? Ca doar monahismul si casatoria sunt cai diferite dar egale spre mantuire.

Bine spui, cum ca "monahismul si casatoria sunt cai diferite dar egale spre mantuire".

Precum in Taina Cununiei se intra cu acceptul celor doi, tot asa, in Monahism se intra cu acceptul omului si al lui Dumnezeu.

Vointa fiecaruia de a divorta nu este de ajuns pentru a intari si justifica divortul. Caci "ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta". Insa vointa fiecaruia de a pleca la manastire nu face decat sa adanceasca si mai mult unitatea lor duhovniceasca, renuntand la multe bucurii bune, pentru nevointa.

Iar a renunta la Voturile Monahale pentru cele din lume este o cadera, iar nu o urcare spre o tot mai mare nevointa sau unitate.

Iesirea din manastire este totuna cu divortul !

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

Bine spui, cum ca "monahismul si casatoria sunt cai diferite dar egale spre mantuire".

Precum in Taina Cununiei se intra cu acceptul celor doi, tot asa, in Monahism se intra cu acceptul omului si al lui Dumnezeu.

Vointa fiecaruia de a divorta nu este de ajuns pentru a intari si justifica divortul. Caci "ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta". Insa vointa fiecaruia de a pleca la manastire nu face decat sa adanceasca si mai mult unitatea lor duhovniceasca, renuntand la multe bucurii bune, pentru nevointa.

Iar a renunta la Voturile Monahale pentru cele din lume este o cadera, iar nu o urcare spre o tot mai mare nevointa sau unitate.

Iesirea din manastire este totuna cu divortul !

Asa cum spui tu, suna frumos si banuiesc ca ai dreptate. (Insa plecarea de la manastire este tratata mult mai rau ca divortul, din pacate)
Totusi, si casatoria este nevointa, de alt fel. Cei care nu sunt casatoriti isi inchipuie poate ca nu este decat bucurie sau ca este o cale a celor slabi.. ei bine nu, noi care suntem stim ca oamenii casatoriti sunt pusi mereu in fata propriilor slabiciuni si pacate, pt ca celalalt este ca o oglinda. Stiu ca sunt "obligati" sa lupte cu ele, altfel casatoria risca sa se destrame. Stiu ca, desi ne ajutam unul pe altul, ne purtam si poverile unul altuia. Stiu de toate responsabilitatile casatoriei.. pentru celalalt, pentru copii.
Dar sper sa nu sariti acum pe mine, este o problema personala a mea aceasta neintelegere a tratarii diferite, pana la urma, a vietii conjuale de cea monahala, este un fel de revolta a mea personala imopotriva unei anumite exagerari a monahismului.

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

Insa plecarea de la manastire este tratata mult mai rau ca divortul, din pacate.

Bine zici... din pacate !

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Este ceva ce nu inteleg: de ce se considera un lucru bun (cu invoirea sotului sau sotiei) sa pleci la manastire rupand castaoria, in schimb, sa rupi votul monahal ca sa pleci in lume si sa te castaoresti se considera un lucru de neiertat? (vezi discutia de pe alt topic)??
Ca doar monahismul si casatoria sunt cai diferite dar egale spre mantuire.

Daca e cu invoire si mai ales amandoi aleg aceasta cale, nu cred ca poate fi considerata un divort.
Pe de alta parte, ideea de calugar casatorit este cam ciudata, dar daca se respecta votul castitatii, e doar o problema formala.

Insa daca doar unul pleaca in manastire si il lasa pe celalalt in lume, este o mare problema, pentru ca daca celalalt pacatuieste cel care a plecat este responsabil pentru asta.

Ca sa nu mai vorbim ca divortul pe acest motiv (doar unul doreste sa plece in manastire, celalalt se recasatoreste) iarasi este o greseala.

[sophia]

Nu mi se pare nici normal, nici crestin si nici corect sa lasi familia si sa mergi la manastire, mai ales daca ai copii.
In primul rand ca ai niste responsabilitati fata de familie si un ai facut un juramant in fata lui Dumnezeu de a nu te desparti.
Apoi pentru ca este o lipsa de respect fata de ceilalti monahi ce au trait o viata in castitate.
In al treilea rand pentru ca nu poti sa mergi pe doua cai in acelasi timp.
Nici Dumnezeu nu cere asa ceva.
Asemenea problema am avut cand am citit ca Iisus i-a cerut lui Petru sa-si parasesaca familia si sa-l urmeze.

Mi se pare ca aceasta stare/decizie nu se poate obtine pe parcurs: am fost casatorit si am trait lumeste si brusc am duhul monahiei in mine.
Sigur ca in tinerete este greu sa alegi una din cai fara a le cunoaste (pe amandoua), dar sa te duci dupa zeci ani de casnicie la manastire?
Si nu cred ca se face de comun acord. Nici o femeie nu ar putea accepta asa ceva (fara suferinta). Sa ramana singura si abandonata.
Esste la fel de grav poate ca si a fugi de la manastire ca sate casatoresti. Si nu stiu cum ca drumul, acesta (invers) este interzis si pacat. Dar pacat sa-ti lasi sotia/sotul si chiar copiii, nu este?

Este ca si cum cineva este homosexual si totusi se casatoreste, pentru ca peste ani sa-si dea seama ca a gresit drumul si se hotaraste sa lase familia.
Este un soc pentru toata lumea asa ceva.

Nici casnicia alba (deci fara sex) nu este ceva normal si chiar am citit ca este interzis asa ceva (s-o faci in mod voit).

Mi se pare o lipsa de respect si fata de taina casatoriei si fata de manastire sa-ti lasi sotul sexual, sau sa traiesti casatorit si in manastire.

Ah, inteleg in schimb altceva: cineva care este vaduv, in varsta, sa se retraga la manastire.

Dar parca era o cerinta (verificata) la intrarea in monahie sa nu fii casatorit si chiar sa fii virgin. Nu mai este?

[caliyo]

Nu exista o cerinta sa fii necasatorit si virgin cand intri in manastire, ci din momentul in care intri in manastire sa duci o viata de castitate , ascultare si saracie de buna voie. Cand intri pe poarta manastirii, lasi tot ce a fost in viata ta in urma, ,,mori ´´pentru viata de pana atunci si te,,nasti´´ pentru noua viata. De aceea la calugarie se pune un nou nume.

[lareine]

În prealabil postat de sophia

Nu mi se pare nici normal, nici crestin si nici corect sa lasi familia si sa mergi la manastire, mai ales daca ai copii.
In primul rand ca ai niste responsabilitati fata de familie si un ai facut un juramant in fata lui Dumnezeu de a nu te desparti.
Apoi pentru ca este o lipsa de respect fata de ceilalti monahi ce au trait o viata in castitate.
In al treilea rand pentru ca nu poti sa mergi pe doua cai in acelasi timp.
Nici Dumnezeu nu cere asa ceva.
Asemenea problema am avut cand am citit ca Iisus i-a cerut lui Petru sa-si parasesaca familia si sa-l urmeze.

Mi se pare ca aceasta stare/decizie nu se poate obtine pe parcurs: am fost casatorit si am trait lumeste si brusc am duhul monahiei in mine.
Sigur ca in tinerete este greu sa alegi una din cai fara a le cunoaste (pe amandoua), dar sa te duci dupa zeci ani de casnicie la manastire?
Si nu cred ca se face de comun acord. Nici o femeie nu ar putea accepta asa ceva (fara suferinta). Sa ramana singura si abandonata.
Esste la fel de grav poate ca si a fugi de la manastire ca sate casatoresti. Si nu stiu cum ca drumul, acesta (invers) este interzis si pacat. Dar pacat sa-ti lasi sotia/sotul si chiar copiii, nu este?

Este ca si cum cineva este homosexual si totusi se casatoreste, pentru ca peste ani sa-si dea seama ca a gresit drumul si se hotaraste sa lase familia.
Este un soc pentru toata lumea asa ceva.

Nici casnicia alba (deci fara sex) nu este ceva normal si chiar am citit ca este interzis asa ceva (s-o faci in mod voit).

Mi se pare o lipsa de respect si fata de taina casatoriei si fata de manastire sa-ti lasi sotul sexual, sau sa traiesti casatorit si in manastire.

Ah, inteleg in schimb altceva: cineva care este vaduv, in varsta, sa se retraga la manastire.

Dar parca era o cerinta (verificata) la intrarea in monahie sa nu fii casatorit si chiar sa fii virgin. Nu mai este?

Sophia tu lucrurile astea le vezi doar in functie de propriile tale proiectii temeri si idei de ce ar fi 'corect'.
Daca ai chemare, te poti duce la manastire oricand, si dupa O MIE de ani de pacate, si respectul pentru ceilalti monahi casti nu are nici o importanta aici, toti fratii ar trebui sa se bucure cand un altul li se alatura, murind fostei sale vieti, ba cu atat mai mare mi se pare minunea cand unul care s-a bucurat si balacit in toate ale acestei lumi, e intors de Dumnezeu spre virtuti.

Mi se pare ca tu reduci totul la sex. Acum suntem tineri si ne vine greu sa credem, insa exista in lume mireni care traiesc o casatorie "alba" si pentru asta se vor incununa, daca o fac de comun acord, pentru ca si apostolul Pavel scria ca se pot lasa deoparte relatiile sexuale pentru post si rugaciune, de comun acord. Dar cat TIMP dureaza aceasta asceza, asta nu a mai spus, deci fiecaruia dupa puterile, chemarea si ravna sa. Ca nu este "normal", pai, probabil ca nu o fi, e suprafiresc intr-adevar insa doar pentru ca nu suntem noi in stare sa atingem asemenea trairi nu inseamna ca acestea sunt interzise.

Respectul fata de taina casatoriei nu consta in a avea relatii sexuale :D Acestea ne sunt lasate firesc, dar taina Cununiei le sfinteste, nu relatiile sexuale sfintesc casatoria.

E si casatoria cruce, dar nu cred ca un om care e cu adevarat credincios si stie ce este aceea dreapta masura, o sa fuga la manastire cu una cu doua, ca sa "scape" sau pentru a avea o "viata usoara". O sa se roage, o sa discute cu duhovnicul sau, o sa vada cat timp persista chemarea aceasta, daca nu o fi cumva o ispita din cele de-a dreapta, un sentimentalism de doua zile, o capitulare in fata problemelor lumesti. Nu gata, mi-a venit sa ma calugaresc, adio, am plecat.

[iustin10]

Cred ca in intrebarea 'Ti-ai lasa familia pentru calugarie?' ,mai greu este nu daca ai voie sau e bine sa o faci,ci daca poti.
Caci Iisus este mai presus ca familia ,dupa cum Insusi zice: "Cine va lasa mama sau sotie...pentru Mine,va primi inzecit in Imparatia Cerurilor"
Despartirea de familie pentru calugarie se poate face in 2 feluri: cu impotrivirea familiei ,sau de comun acord.
Ambele sunt grele si inaltatoare.E greu sa lupti impotriva celor dragi,in primu caz ,si e frumos sa ajungi la atata armonie si respect in al 2 lea caz.

Oricand e de preferat manastirea,oricata dragoste sau chin ar exista in familie, dar chiar puteti sa lasati totul?Aceasta mi se pare mie provocarea.

[bodo1222]

Cata dragoste de Dumnezeu ai in inima draga iustin10....esti printre singurii care au dat un raspuns simplu....felicitari...iara Lareine,deasemenea a inteles measjul...Costel... e cu semnul intrebarii la sfarsitul subiectului acestui thread...deci nu a venit nimeni si nici nu o sa vina sa zica ca si-a lasat familia pantru manastire...si nu mi se pare o mandrie...ci putini cred ca ar face lucrul acestsa...putini au asemenea dragoste pentru Dumnezeu...Calyo are dreptate...nu exista cerinte la intrarea in manastire...sophia,esti dezinformata:
1.nu se merge pe 2 cai,alegi ori continui ca satorit,ori manastirea...e o singura cale
2.''am fost casatorit si am trait lumeste si brusc am duhul monahiei in mine.''...cine a zis ca brusc?citeste intrebarea inca o data
3.''Nici o femeie nu ar putea accepta asa ceva (fara suferinta). Sa ramana singura si abandonata.''-sunt perfect de acord cu tine..dar nu a spus nimeni ca sa lase familia la un colt de strada si sa plece la manastire...ar insemna sa nu ai suflet...si oricum intram in contradictie cu '''cine nu lasa pe mama/....''
4.''Nici casnicia alba (deci fara sex) nu este ceva normal si chiar am citit ca este interzis asa ceva (s-o faci in mod voit''...probabil ai citit vreun document de pe vremea comunistilor(ateilor)....binecuvantata este casatoria alba...si cred ca tre sa ai multa credinta sa poti face asta...
5.Am uitat ce e mai important:''Apoi pentru ca este o lipsa de respect fata de ceilalti monahi ce au trait o viata in castitate''...Acum mi-am dat seama ca tu ai spus lucrurile astea doar din propiul tau punct de vedere...dara daca te apuci sa citesti din vietile sfintilor,din vietile monahilor si ale calugarilor vei descoperi ,spre surpriza ta ca o mare parte dintre ei,au avut o viata la fel de normala ca a noastra,nu s-au dus feciori la manastiri si pacatosi la fel ca noi mai mult sau mai putin..

Doamne ajuta la toti!