este un pacat sa emigrezi?

[lacrimi]

În prealabil postat de bmadalin

Nu numai de ai mei. Si nu numai eu. Si eu si sotia de toti.
Imi aduc aminte inainte de a ma insura ca am luat cina cu viitorii mei socri.
A fost acolo si fratele meu. Ma rog, ei stiau ca urmeaza sa ma casatoresc cu fata lor.

Si din vorba in vorba le-a zis fratele meu: ca eu sunt cu un picior deja plecat, Boston scrie pe noi. Nu pot sa uit cum le-a ramas mancarea in gura. Si s-a lasat o pauza grea...
Apoi a trecut timpul, din comoditate am tot amanat... Ei zic toti, faceti cum e mai bine pentru voi... Dar acum de curand am facut o vacanta de aprox 3 sapt plecati. Pai nu suna mama sotiei plangand ca o doare inima ca suntem asa departe? I-am si invatat cu vizite dese. Da' deh...

Si d-aia zic ca e usor asa ca sa fie bine pt noi, sa nu fie rau, dar in spatele nostru ce lasam?
Daca noi am fi parinti? Ei se simt parasiti?

Daca pe mama sotiei tale o doare inima cand sunteti plecati, nu o doare decat din egoism. Iar daca ea, care e mama si ar trebui sa se gandeasca numai la binele fetei, se gandeste mai mult la binele ei, eu cred ca nici nu poate fi numita mama (imi cer scuze, daca jignesc pe cineva). Cred ca atunci cand ai un copil (si mai ales fata) trebuie sa constietizezi din timp ca va veni vremea cand va pleca departe.
Dumnezeu ne da un sot/o sotie, tocmai ca sa nu fim singuri. Copiii ii nastem si-i crestem, dupa ce se casatoresc, istoria o ia de la capat. De ce s-ar simti parasiti?
Chiar ar trebui deschis un topic pe subiectul egoismului