Feminismul-un rau necesar?

[Noesisaa]

Eu am scris ce am inteles eu din ceea ce ai scris tu. Posibil ca nu am inteles bine.
Mie mi se pare ca duci o viata destul de angajata crestineste. Cred ca te cam auto-flagelezi.

Intotdeauna am avut impresia, si imi place sa cred, ca oamenii cu adevarat credinciosi sunt fericiti, sau cel putin emana fericire. Cu tot cu problemele care sunt in lume si pacatele care le fac, fiindca pana la urma, Hristos a inviat, nu-i asa, si noi suntem crestini...deci avem motive de bucurie care trancend micimea si nedesarvarsirea noastra. Nu ma prea atrage crestinismul care e ancorat intr-un tragism continuu.

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Eu am scris ce am inteles eu din ceea ce ai scris tu. Posibil ca nu am inteles bine.
Mie mi se pare ca duci o viata destul de angajata crestineste. Cred ca te cam auto-flagelezi.

Intotdeauna am avut impresia, si imi place sa cred, ca oamenii cu adevarat credinciosi sunt fericiti, sau cel putin emana fericire. Cu tot cu problemele care sunt in lume si pacatele care le fac, fiindca pana la urma, Hristos a inviat, nu-i asa, si noi suntem crestini...deci avem motive de bucurie care trancend micimea si nedesarvarsirea noastra. Nu ma prea atrage crestinismul care e ancorat intr-un tragism continuu.

Da, Noesisa, oamenii credinciosi sunt mai senini deoarece sunt desprinsi de aceasta lume si ancorati intr-o alta realitate.
Dar cred ca eu nu sunt "destul de crestina".
Nu sunt deprimata, trista.. ce mai presupuneti din postarile mele. Ci doar nemultumita de nivelul meu de traire crestina, ceea ce este cu totul altceva. (Si nu de la viata familiala mi se trage.)
Si in viata reala sunt un om senin si cu simtul umorului, ca altfel nu as putea face fata rolului de mama a doi copii.. care acum vad ca-mi picteaza bufetul din bucatarie :))). (o mama carierista nu se poate bucura de simtul artistic al copiilor...)
Doar ca pe acest forum imi prezint o singura latura a mea.. de aceea deprim lumea.. imi pare rau.

[Diaaana]

Nu inteleg , nu vi se pare in regula ca o femeie sa fie de exemplu patroana unei companii de succes ? Vi se pare insa in regula sa stea doar in bucatarie ? Sincer asta am inteles din raspunsurile voastre si nu mi se pare in regula. :D parerea mea .

[Fani71]

În prealabil postat de Diaaana

Nu inteleg , nu vi se pare in regula ca o femeie sa fie de exemplu patroana unei companii de succes ? Vi se pare insa in regula sa stea doar in bucatarie ? Sincer asta am inteles din raspunsurile voastre si nu mi se pare in regula. :D parerea mea .

Poate unii, insa nu eu ;-)

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

Si in viata reala sunt un om senin si cu simtul umorului, ca altfel nu as putea face fata rolului de mama a doi copii.. care acum vad ca-mi picteaza bufetul din bucatarie :))). (o mama carierista nu se poate bucura de simtul artistic al copiilor...)

:D Cum sa nu, ai impresia ca mamele care au si o cariera sunt oarbe sau nu-si iubesc copiii? Eu am vazut mame casnice (in Romania) cu mai multi copiii care saracele erau asa de prinse cu treaba ca nu observau nimic dragalas la copiii lor, sau oricum, daca observau, nu erau prea impresionate. Totul depinde de felul de a fi a mamei, nu de ocupatie, sau de cat de mult sta acasa.

Stii ce-i ciudat? Eu animozitatea asta fata de femeile cu cariera nu am intalnit-o decat la americani protestanti si conservatori din America (am locuit putin intr-un stat mai spre sud). Sau la unii proaspat convertiti ortodocsi.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Cristina a inteles f bine mesajul meu, multumesc pentru clarificari. :).

Fiecare sot ar trebui sa se jertfeasca, desigur..

Dar consider ca este foarte foarte gresit sa cautam scuze pt purtarea noastra in ceea ce face cel de langa noi.
Este o ispita.. nu vede nimeni asta? Este o ispita sa crezi ca daca cel de langa tine nu se comporta ca un crestin, tu ai dreptul sa te abati de la indatoriri familiale. Nu ma refer la cazuri extreme - dar si acelea trebuie dezbatute cu duhovnicul.
Nu am gasit nicaieri sa scrie ca femeia trebuie sa se supuna "daca".. (daca el este atent, afectuos, duce gunoiul si spala copiii). Exista limite ale ascultarii, dar acelea sunt trasate tot de credinta, nu de bunul plac (ex. ascultarea poruncilor lui Hristos sunt mai presus de ascultarea de sot, desigur).
Trebuie sa privim in primul rand catre noi cu ochiul critic.. si catre ceilalti cu dragoste. Nu invers.
Casatoria este o cruce, da. Trebuie sa o purtam. Macar sa incercam sa o purtam inainte de a ne plange ca este grea! Multi o leapada fara a incerca macar sa o poarte! Nu mi se pare firesc. Nu este chiar atat de grea, ca o purtam cu Hristos, nu singuri.
Viata mea nu este exemplu pentru altii, nu stiu cum s-a ajuns la discutarea ei. :). Ba inca sunt contramodel.. da, nu sunt un model pt ca inca sunt crestina mai mult cu numele. Model sunt sfintele crestine casatorite.

Spuneti ca eu caut suferinta.. Nu este adevarat!
Incerc doar sa fiu realista. De aceea am dat date statistice. Majoritatea oamenilor pe aceasta planeta sufera. Si nu putin, nu din umiliri si lipsa de respect. Oamenii mor de foame, din boli, din abuzuri, avorturi..
Si eu sa am pretentia ca merit sa fiu fericita? De ce? Cu ce sunt mai speciala decat restul? Cu ce sunt mai buna decat copilasii care mor de foame prin nu's ce colt de lume.. ca sa cred ca merit ceva? Mi s-au dat foarte multe cu un singur scop: sa-mi lucrez mantuirea! Mie si familiei mele.
(nu vreau sa par ipocrita.. nu sunt o nefericita. Dar cred ca trebuie sa fim recunoscatori pt toate.. bune SI RELE ca in folosul nostru sunt date. Dumnezeu nu este un sadic. Daca noi suntem invatati sa cautam fericirea cu orice pret aici, sa credem ca o meritam, sau ca am merita ceva, orice.. vom plange dincolo).

Bine, Anna, te-am inteles eu gresit.
Si daca (cum inca mi se pare) din mesajele tale se degaja si o atitudine cam dolorista poate asta este din cauza ca, cum ai spus tu, prezinti numai o fateta a lucrurilor, pt ca asta se potriveste in discutie (cum spuneam mai sus, discutiile duc la polarizari).

In ceea ce priveste fericirea, si eu cred ca Dumnezeu vrea sa fim fericiti, daca este posibil, si in viata de familie, sa fim iubiti si sa avem impliniri de multe feluri. Daca nu ar fi asa, nu ar mai fi rugaciunile de la cununie cu viata in pace si armonie, copii frumosi (da, asa se spune: frumosi! deci ceva lumesc, pana la urma, nu?) binecuvantari materiale (ca sa fie ei indestulati si sa poata da si la altii). Deci fericirea este si ea un scop in viata, chiar daca este subordaonata mantuirii (unirii cu Dumnezeu).
Deci, daca o femeie nu este fericita din cauza ca sotul ei nu o ajuta, nu o sustine, nu o respecta, este egoist etc etc (deci nu numai situatiii extreme cu batai si viol), cred ca nu este gresit daca incearca sa remedieze situatia si altfel decat prin supunere si acceptare. Sigur, depinde de la caz la caz cum anume, si reprosurile nefarsite nu ducprobabil la nimic. Insa poate incerca sa il facasa inteleaga pe sot ca nu se poarta cum ar trebui. Mie asa mi se pare. Altfel, cuplul devine 'unilateral'. Se spune ca lipsa comunicarii distruge cuplul, nu? Daca nu ii dai celuilalt sa inteleaga ca iti calca dragostea in picioare (sau in fine, ca.. sau ca...), mi se pare ca nu este un lucru bun.

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

:D Cum sa nu, ai impresia ca mamele care au si o cariera sunt oarbe sau nu-si iubesc copiii? Eu am vazut mame casnice (in Romania) cu mai multi copiii care saracele erau asa de prinse cu treaba ca nu observau nimic dragalas la copiii lor, sau oricum, daca observau, nu erau prea impresionate. Totul depinde de felul de a fi a mamei, nu de ocupatie, sau de cat de mult sta acasa.

Stii ce-i ciudat? Eu animozitatea asta fata de femeile cu cariera nu am intalnit-o decat la americani protestanti si conservatori din America (am locuit putin intr-un stat mai spre sud). Sau la unii proaspat convertiti ortodocsi.

Da, totul depinde de echilibrul din viata ta.
Mama a lucrat intotdeauna (desi a facut si sacrificii in cariera) si totusi noua nu ne-a lipsit niciodata afectiunea si atentia. Nu numai pt ca era mereu cineva din familie cu noi, ci si pentru ca stia sa foloseasca timpul pe care il avea la maximum si calitatea prezentei era foarte buna. De exemplu, vara, dimineata, foarte devreme, ne ducea sa luam micul dejun in parc inainte sa plece la lucru. Nu o sa uit niciodata acele diminete. Seara ne citea inainte sa ne culcam. Parintii nu ne lasau niciodata singuri seara. Etc.

[maria-luisa]

În prealabil postat de cristina2012

As vrea sa dau un raspuns si problemei adusa in discutie de initiatoarea topicului.


Eu cred ca feminismul este o reactie la anormalitatea cu care a fost privita femeia de-a lungul timpului. Un exemplu de astfel de gandire avem in primul raspuns:

Din fericire, stim ca acesta este un mod eronat de a privi femeia si, ca sa anulam raspunsul eronat al erorii, este suficient sa anulam eroarea. Iata cum:

Daca toti ar gandi ca asa, nici nu ar exista o astfel de discutie acum..

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

.. care acum vad ca-mi picteaza bufetul din bucatarie :))).

Lasa-l ca oricum nu-i al tau. Cind va mutati din apartament oricum il vor zugravi din nou deci nu conteaza.

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Lasa-l ca oricum nu-i al tau. Cind va mutati din apartament oricum il vor zugravi din nou deci nu conteaza.

Te roade rau, nu-i asa?
(am timp de pantofi.. da-mi adresa ta de mail si-ti trimit poze de pantofi cu numele tau pe ei sa nu zici ca i-am luat de pe net.. si copie dupa licenta de medic a sotului in USA - are chiar doua, drept de practica in doua state. si cartea mea de munca.. si tot ce vrei... numai sa te calmezi.
Nu poti intelege ca unii oameni nu mint, nu?)

Dar daca pe tine te face fericit sa crezi ca dorm sub un pod.. poti crede si asta.. linisteste-ti invidia, ca ai intrecut orice masura.

(daca ma mai sacai o sa te intreb de acei "30 ani studiu biblic si patristic" dupa cum te-ai laudat ca ai invatat.. sau de icoanele acelea ciudate de care ai povestit.. sau alte lucruri cu totul iesite din comun care le imprastii pe aici)