Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Marius22

Subiectul deschis de Dorin este unul extrem de profund si delicat. Daca Sfantul Ioan Gura de Aur, indrazneste sa spuna despre Hristos ca "Si-a luat de sotie o desfranata", referindu-se la firea umana asumata, nu o face in mod intamplator. Isi asuma cele spuse. El cunoaste prea bine, pe de-o parte starea firii umane cazute, iar pe de alta, lucrarea lui Hristos.

Hristos se smereste si isi asuma din dragoste pentru noi, firea umana, pentru a o ridica si a o insanatosi. Dar, in Hristos, firea umana nu a ramas o desfranata deoarece El i-a redat stralucirea si chipul de odinioara, de inainte de pacat.

In ceea ce ne priveste, oricare dintre noi ne ingrozim, la eventualitatea de a avea o sotie sau un sot desfranati. Noi, cei dusi la biserica, "tinem la eticheta", ii evitam, la drept vorbind, "pe vamesi si pacatosi". Nu prea avem partasie cu ei. Ne este mai usor sa-i judecam, sa ramanem numai la trecutul lor, fara a cauta insa spre ce pot fi, spre ce pot ei deveni. Vorbim, prin urmare, nu numai de o lipsa a smereniei, ci si de lipsa dragostei si a nadejdii.

Multi am "incremenit duhovniceste". Nu mai credem in schimbarea noastra si a celor de langa noi pentru ca sensul indemnului "sa te faci tuturor toate" ne este strain. De multe ori, nu ne mai asumam cele ale nostre, cu atat mai putin, ne mai asumam cele ale altcuiva.

Pai sincer nu stau sa ma gandesc la eticheta neaparat, desi ma gandesc ca se cam face o confuzie...poti iubi toti oamenii, ii poti intelege, poti sa fii umarul pe care sa planga, cuvantul care sa le faca bine, sau bucata de paine care sa le aline foamea...insa aici vorbim de acea singura persoana cu care te-ai casatori, cu care ai putea merge pe acelasi drum ( cel putin pentru inceput ar trebui sa existe aceasta dorinta sau posibilitate).

Ne casatorim cu cine credem noi, aici nu are nimeni ce sa eticheteze sau sa judece, iubirea nu poate fi evaluata de nimeni in afara de fiecare in parte.

Pana la urma fiecare iubeste pe cine s-a nimerit sa iubeasca, si isi asuma dragostea pe care o simte!

Eu da, sincer spun ca nu m-as fi mariat cu un motocicilist, niciodataaa...nici cu un dependent de droguri, nici cu un rocker, nici cu un clubber, nici cu un gigolo, nici cu un peste...dar nu pentru ca le-as fi evaluat starea duhovniceasca sau pentru ca nu i-as fi putut iubi ( la urma urmei nu am de unde sa mai stiu in acest moment), ci doar pentru ca nu exista compatibilitate, nu am fi avut puncte comune...nu am fi impartasit acelasi stil de viata si aceeasi viziune asupra vietii in general!

In momentul in care se formeaza un cuplu, pot sa ramana fiecare cu pasiunile lui foarte bine...dar daca acel tabiet, activitate dauneaza pur si simplu ideii de cuplu...de viitoare familie crestina, acela nu poate fi cuplu..cel putin pana nu ajung amandoi sa tina cont de mentalitatea celuilalt si de suferinta lui, sau sa imprumute ceva din ce are celalalt bun in el...daca e cazul!

Adulterul, desfraul...nu e compatibil cu ideea de cuplu-familie, si practic asta conduce la ideea ca iubirea nu e deplina si nici reciproca...ori dorinta de a intemeia o familie nu e normal sa vina numai din partea unuia din cei doi, ea trebuie practic sa reliefeze dorinta celor doi de a deveni un trup, un drum...un urcus....macar la inceput, si imperios necesar in momentul in care se pune problema casatoriei!!!