TRIODUL - Perioada pocaintei!

[Solveig]

Nici eu nu stiu daca o sa pot ajunge anul asta. Cine poate, sa mearga, e o slujba deosebita. Toti credinciosii stau in genunchi la lumina lumanarilor si se canta canonul, preotii apoi strana si credinciosii, iar preotii si tot asa. E destul de lunga, dar merita, sufletul se umple de pace, e si un sentiment puternic de comuniune cu ceilalti oameni...
Este slujba de dupa masa, la ora Vecerniei cred.
Cel mai bine sa mergeti cu canonul tiparit, se gaseste pe la pangare si librarii ortodoxe.

[glykys]

Iata textul canonului - http://www.nistea.com/canonul_mare.htm

Buna idee, Solveig, o sa imi cumpar de la librarie textul. Multumesc. Deci este cam ca la denii.. Iustin, la mine la biserica, slujba canonului va incepe la ora 5, deci este exact la ceasul vecerniei. Probabil ca sunt biserici la care se incepe si de la 4 sau de la 6. Sper sa nu am cursuri la ora aia si sa pot ajunge si eu. Doamne ajuta! Mare pomana ti-ai facut cu noi, Cristi!

[vali99]

Canonul SF Andrei Criteanul este poate cea mai frumoasa rugaciune de pocainta, unde ni se aminteste de faptele bune ale unor drepti din VT, fapte de care noi suntem departe, de cainta altora care au gresit dar ne sint date si exemple ale pacatosilor ce nu s-au pocait....este scris intr-un fel inconfundabil si zdrobitor dar datator de nadejde...Este o foarte buna intoducere pt Postul Mare care este exclusiv un post de pocainta

[iustin10]

4. Daca postiti pentru certuri si judecati si-l bateti cu pumnii pe cel obidit,de ce-Mi aduceti Mie postul, asa cum o faceti astazi,ca vocea voastra sa se auda strigand?

5. Nu postul acesta l-am ales Eu,nici o astfel de zi in care omul sa-si necajeasca sufletul;
chiar daca-ti vei indoi gatul ca un carlig si chiar daca ai pune sub tine sac si cenusa,
nici chiar asa nu puteti pretinde ca postul vostru e primit.

6. Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul;ci tu dezleaga orice legatura a nedreptatii,
dezleaga nodurile cu silnicie innodate,lasa-i liberi pe cei striviti in legaturi si rupe toate inscrisurile cu socoteli nedrepte.

7. Frange painea pentru cel flamand si adu-i in casa ta pe saracii fara adapost;daca vezi pe cineva gol, imbraca-l si nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine.

8. Atunci lumina ta se va deschide ca o dimineata si sanatatea ta curand va rasari
si dreptatea ta iti va merge inainte si slava lui Dumnezeu te va inconjura.

9. Atunci vei striga si Dumnezeu te va auzi, si'n timp ce tu inca graiesti, El va zice:
"Iata, Eu sunt aici". Daca tu te lepezi de ceea ce te tine legat si de mana ta cea hrapareata
si de cuvantul cartitor,
10. daca din inima ii vei da paine celui flamand si daca vei multumi sufletul necajit,atunci lumina ta va straluci in intuneric si intunericul tau va fi precum amiaza;

11. si Dumnezeul tau va fi cu tine pururea,iar tu te vei satura dupa cum iti pofteste sufletul
si oasele tale se vor ingrasa si vor fi ca o gradina bine adapata si ca un izvor a carui apa nu scade; si oasele tale ca iarba vor odrasli si se vor ingrasa si neamurile neamurilor vor mosteni.


ISAIA 58

[georgeval]

„Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.“
Adam a pierdut raiul datorita neinfranarii. Postul ca forma de jertfa ne va ajuta sa calatorim spre Inviere spre redobandirea raiului.
Tot astazi la slujba Vecerniei se obisnuieste a se cere iertare de la fratii cei prezenti la slujba. Iertarea este dovada renuntarii la pornirile noastre egoiste si recunoasterea valorii persoanei fata de carea am gresit.

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

„Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.“
Adam a pierdut raiul datorita neinfranarii. Postul ca forma de jertfa ne va ajuta sa calatorim spre Inviere spre redobandirea raiului.
Tot astazi la slujba Vecerniei se obisnuieste a se cere iertare de la fratii cei prezenti la slujba. Iertarea este dovada renuntarii la pornirile noastre egoiste si recunoasterea valorii persoanei fata de carea am gresit.

Nici gram de smerenie nu vom dobandi fara a reusi sa calcam in picioare Mandria si mai ales de a ne cufunda cu totul in iubire si iertare !

[iustin10]

Nu definitia iertarii e greu de stabilit ,ci practicarea ei.
Cand cineva te raneste,primul impuls e sa il pui la punct.Aici intervine lupta cu sine,pentru a te abtine sa raspunzi la fel. Trebuie sa ierti,sa acoperi,ca si cum nu ai observa, sa'treci peste' .Dar mandria nu te lasa. De aceea iertarea daca nu o practici,e teorie pura.
La fel cum e si cu postul.
Ambele impun o lupta cu tine insuti.Ambele impun lepadarea de sine.Si ambele pleaca din inima.

[Daniel777]

Cuvânt în prima săptămână a Postului Mare

Sf. Ioan Maximovici

Toate slujbele Marelui Post sunt reunite de gândul pregătirii pentru Sfintele Paşti, ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat. De ce ne pregătim astfel? Ce înseamnă Pastele? Pastele înseamnă gustarea bucuriei raiului. În ce constă această bucurie? În a-L vedea pe Dumnezeu şi slava Sa! Biserica iubeşte slava lui Dumnezeu. Când sărbătoreşte Biruinţa Ortodoxiei, Biserica săvârşeşte această prăznuire în ziua repunerii în drepturi a cinstirii icoanelor.

Icoana ne aminteşte de Hristos-Dumnezeul-Om pe pământ. Icoanele sfinţilor ne amintesc de toţi cei care L-au urmat pe Hristos, care i-au fost credincioşi şi devotaţi, care au ars de iubire pentru El. Cinstirea sfintelor icoane este cinstirea slavei lui Dumnezeu: cine se bucură de slava lui Dumnezeu şi de tot ce aminteşte de ea în viaţa aceasta, acela se va bucura şi în veacul viitor. Cine în viaţa aceasta a năzuit spre Dumnezeu, acela va alerga cu bucurie la El, când la Judecata de Apoi va auzi cuvântul: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”.

Toţi cei ce nu ştiu să se bucure de slava lui Dumnezeu, cei cărora lumea lui Dumnezeu şi legile ei îi nemulţumesc, cei ce iubesc întunericul sau semiîntunericul, cei ce nu iubesc lumina, aceia nu vor veni la chemarea: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”. Aceia se vor da la o parte indignaţi, nemulţumiţi, invidioşi şi mânioşi pe cei blânzi şi smeriţi, care vor merge spre lumină, mânioşi pe Dumnezeu însuşi, pe Care îl vor învinui pentru starea în care se află; mânioşi pe ei înşişi, însă fără a voi să-şi recunoască vinovăţia. Această stare este tocmai chinul cel adevărat.

Începutul iadului este aici, pe pământ. De asemeni, şi raiul începe în inima omului, încă din viaţa pământească. Încă de aici ni se întâmplă să ne atingem de cele dumnezeieşti, în ziua Luminoasei învieri şi când ne împărtăşim cu vrednicie. Trebuie să ne pregătim pentru spovedanie.

Trebuie să scoatem afară toată molima, căci de vom lăsa chiar o parte, va începe să facă puroi. Trebuie să ne rugăm pentru pocăinţă şi pentru bucuria curăţirii, pentru ca o rază de lumină să se atingă de sufletul nostru şi el să îndrăgească lumina. Trebuie să ne rugăm ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat, ca să gustăm astfel cât de puţin din bucuria împărăţiei Cereşti.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Nu definitia iertarii e greu de stabilit ,ci practicarea ei.
Cand cineva te raneste,primul impuls e sa il pui la punct.Aici intervine lupta cu sine,pentru a te abtine sa raspunzi la fel. Trebuie sa ierti,sa acoperi,ca si cum nu ai observa, sa'treci peste' .Dar mandria nu te lasa. De aceea iertarea daca nu o practici,e teorie pura.
La fel cum e si cu postul.
Ambele impun o lupta cu tine insuti.Ambele impun lepadarea de sine.Si ambele pleaca din inima.

Nu stiu daca ai avut ocazia sa intri pe acest forum in urma cu trei ani, si mai bine , sa citesti postarile fratelui si prietenului meu Iosif , dar iti voi aduce cateva farame de gand bun si nu numai . . . Primul pas spre iubirea de Dumnezeu este un act de cunoastere . Nu poti iubi in adevar pe cineva pe care nu-l cunosti . Alminteri repeti o experienta dureroasa a multor persoane care au " iubit " o imagine falsa a unei persoane, gandind ca iubirea nu trebuie sa fie lucida . Faptul ca Dumnezeu doreste mai intai sa fie cunoscut este o dovada de seriozitate . El nu vrea sa ne angajeze intr-o iubire oarba , intr-un joc bazat pe aparente . Iubirea adevarata se naste inlauntul nostru . De aceea tocmai in adancul nostru ne da Dumnezeu intalnire pentru a-l cunoaste . Aici Dumnezeu Se descopera nu ca o forta impersonala , ca o simpla putere supranaturala ci , ca Persoana cu care putem comunica, pe care o putem cunoaste si iubi . Cunoasterea lui Dumnezeu este direct proportional legata de cunoastera de sine . Cu cat il cunoastem mai mul pe Dumnezeu , cu atat ne cunoastem mai bine si pe noi insine . Cunoasterea de sine trebuie sa fie urmata mai apoi de efortul de eliberare de sub stapanirea oricarei patimi, neputinte pentru ca astfel sa putem dobandi libertatea launtrica a inimii care sa-L poata primi curat pe Dumnezeu . Care este imaginea mea in lumina cuvantului lui Dumnezeu ? Ce pot afla eu despre mine din Invataturile Bisericii ? Ce trebuie sa fac ca sa pot ajunge la adevarata valoare pe care Dumnezeu a sadit-o in mine ? Iata cateva intrebari cu care omul porni pe drumul cunoasterii crestine . Pe acest drum rugaciunea si indrumare duhovniceasca sunt conditii esentiale pentru reusita .Reusita : cunoasterea lui Dumnezeu si a sinelui si inceputul celei mai frumoase experiente existentiale . Nu putem vorbi , draga Iustin , nici de IUBIRE si nici de IERTARE , pana cand nu vom reusi sa-L cunoastem cu adevarat pe DUMNEZEU !