Minunile facute de Dzeu

[zoridezi]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Dupa vreo 10, 15 ani in care am fost departe de Dumnezeu, dupa ce am ramas singura din pricina ca am fost rea cu toti semenii mei, m-au cuprins foarte foarte multe ganduri rele. N-aveam liniste deloc. Gandurile erau atat de multe si atat de agresive ca nu-mi dadeau pace nici o clipa. Am trait cu ele cam o jumatate de an, 1 an, ajungand in crunta deznadejde. Nimic nu mai voiam, nimic nu mai observam, nu participam la nimic, nu tare puteam vorbi cu oamenii mare lucru ci numai si numai cu mintea in ganduri rele. Un fost prieten mi-a dat Acatistul Maicii Domnului, bucurie neasteptata. Il citeam de vreo 3, 4 ori pe zi cand veneau gandurile insuportabile. S-au linistit gandurile pe care nu le puteam suporta si si-au aratat adevarata fata - am inteles ca e diavol si nu om cel care ma chinuie (ajunsesem sa-l blestem pe cel pe care mi-l inchipuiam eu ca ma chinuie si sa-mi doresc moartea).
Intr-o zi, venind de la lucru, dupa opt ore de chin (caci erau permanente), am intrat intr-o Biserica care nu era in drumul obisnuit de venit acasa. Pentru prima data am plans si in Casa Lui, nu doar acasa. In Biserica aceea mi-am gasit duhovnicul si am invatat sa fiu om din nou.
Minunea? Dupa cate fapte rele am facut si credeti-ma pe toate le-am facut si inca cu ravna, Dumnezeu nu m-a lepadat. Minunea minunilor e dragostea Lui pentru noi.
Doamne ajuta! Doamne ajuta! Doamne ajuta

Frumos! Minuni din astea as vrea sa citesc
Cred ca adevaratele minuni sunt cele care are putere de transformare, nu cele care iti incanta privirea, auzul, simtirea.
Haideti sa va spun si eu cateva minuni: dupa toate netrebniciile mele, inca mai traiesc si Dumnezeu nu m-a parasit. Am o sanatate buna, un acoperis deasupra capului, mancare in farfurie, pot vedea cerul albastru si ma pot bucura de trilul pasarelelor. Pe cand altii nu pot vedea cerul albastru, nu pot auzi trilul pasarelelor si nu pot alerga in ploaie... nu e o minune simplul fapt ca noi ne-am nascut mai norocosi decat altii si ca in fiecare zi, Dumnezeu ne mai acorda cate o sansa?
Nu vreau sa va stric elanul, stiu ca sunt nesuferita zicandu-va toate acestea, dar la cata suferinta e in lume, ar trebui sa punem umarul la treaba si sa facem NOI minuni cu altii, nu sa asteptam cai verzi pe pereti si zane maselute cu bagheta in mana, implinindu-ne dorintele egoiste.
De asta ne tine Dumnezeu in viata, ca sa ii ajutam pe altii si sa facem o lume mai buna si nu ca sa ne convinga pe noi de existenta Lui.

Ma iertati daca v-am suparat... Toti sunteti minunati si meritati tot binele din lume, dar sa nu uitam de menirea noastra pe pamant si de datoria noastra ca si crestini.
Va doresc din tot sufletul, multe minuni duhovnicesti!