Avortul- canon de pocainta

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de almaris

E de inteles cumva punctul de vedere al bisericii in acest domeniu, insa e o problema de constiinta a fiecaruia. E nevoie de echilibru si intr-un caz si in celalalt, altfel ajungem la extreme si nu e de dorit. Exista o grupare religioasa in cadrul careia nu este permisa nici o forma de contraceptie, nu-i mentionez numele aici, treaba lor, Dumnezeu sa-i ajute, si in care cele mai multe familii au un numar foarte mare de copii. Se merge cumva pe ideea ca relatia intima a fost lasata exclusiv pentru procreere, ceea ce nu poate fi adevarat. O extrema ar fi sa ai sotia insarcinata mai tot timpul cum se intampla in cazul multora din cei amintiti mai sus ori abstinenta totala. E clar ca o cale de mijloc este ideala in care relatia intima sa fie tinuta in toata cinstea, atat pentru bucuria cuplului casatorit, cat si pentru aducerea pe lume a rodului iubirii celor doi.

Curajoase femei, asta e clar...si oricum familiile numeroase sunt si frumoase, asta daca nu se cearta de la mancare...imi imaginez, ca asa armonia dispare!

[anna21]

Contraceptia nu poate fi justificata nici prin ideea ca s-ar aplica numa cazuri exceptionale; pentru ca de fapt cei interesati vor fi totdeauna convinsi ca se afla intr-un asemenea caz exceptional. Contraceptia ca mijloc de planning este o logica perfida si o adormire a constiintei, o iresponsabilizare, pentru ca refuzul conceperii pe motivul asigurarii unor conditii mai bune pentru copil se dovedeste un egoism feroce: oricate conditii s-ar asigura copilului, totdeauna pot veni altele mai bune si amanarea se poate justifica la nesfarsit. Si, de fapt, este usor de dovedit ca singura conditie esentiala pentru copil este angajamentul iubitor total, sacrificial al parintilor, restul fiind neesential.
Planningul este o inconsecventa, o dedublare, o inselare si o autoinselare a constiintei, pentru ca programeaza ceea ce este neprogramabil, iubirea, act prin excelenta spontan si unic. Prin aceasta programare se schimba, se degradeaza pretuirea absoluta a partenerului, care devine de fapt un obiect de placere, acesta fiind scopul si sensul esential al planningului, marturisit sau nu. Esenta iubirii este daruirea totala si deschiderea pana la implinirea deplina a finalitatii, care este procrearea. Se poate intelege ca in masura in care se exclude elementul si sensul ei esential, iubirea nu numai ca nu se finalizeaza ci chiar se denatureaza si se perverteste.
Esenta planningului se dovedeste a fi calculul egoist, in care copilul "devine un produs, nu mai este un dar, nu mai este rodul iubirii, nu mai este expresia gratuitatii daruirii". Acest lucru e dovedit de faptul ca aproape in toate menajele numarul copiilor este numarul care a fost consimtit. Daca cineva nu are mai mult de trei copii, aceasta este pentru ca nu a voit sa aiba patru. Planningul se dovedeste o contrazicere si o opozitie fata de sensul pozitiv al existentei; realitatea fundamentala si suprema a existentei fiind Absolutul ca Persoana, aceasta opozitie este de fapt dusmanie fata de Dumnezeu.


restul articolului:
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ial-72633.html