Cand vom muri?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Deci si Sfantul Ioan Gura de Aur face distinctie intre Rai si Imparatia Cerurilor! Interesant.

Şi într-un Acatist cunoscut şi vechi se spune: "Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, întru Care cei blânzi vor moşteni pământul ; iar cei săraci cu Duhul se vor învrednici de Împărăţia cerului"

[Marius22]

Dumnezeu a randuit, potrivit intelepciunii sale de necuprins, ca cei mai multi dintre noi sa nu aflam clipa mortii noastre sau a celor de langa noi. Asta, probabil, pentru ca se intampla ca in viata sa-i acordam mortii prea putina importanta. Pentru faptul ca suntem prea legati de lumea aceasta, moartea ni se pare infricosatoare. Toti ne dorim o viata cat mai lunga. Cati dintre noi, putem afirma, odata cu Sfantul Apostol Pavel, ca moartea ne este castig?

Vietile sfintilor insa, dau marturie despre numeroase situatii cand Dumnezeu a ingaduit sfintilor Sai, sa-si cunoasca vremea mutarii la cele vesnice. Ei, care din aceasta viata s-au insotit zi de zi, poate clipa de clipa, cu moartea, cu gandul la moarte.

Prin urmare, clipa mortii dupa trup, o descopera Dumnezeu numai celor care din timpul vietii acesteia au murit pacatului.

[vsovivi]

Mă gândeam aiurea că precis s-a supărat cineva pe aici și mi-am amintit că defapt Buna Murire este Calea duhovnicească... parcă așa am citit la păr.prooroc Arsenie Boca, Trâmbița nr.3 în cărțulia Treptele Rugăciunii găsită pe undeva pe net... și mă gândeam să-i urez ceva... dar mi-am amintit că tocmai nu demult am vrut să-i zic altcuiva „moarte bună” înainte de a adormi ca un fel de îndemn asemenea cu „somn ușor vise plăcute, puricii sau îngerii să te sărute” dar mă găndeam să nu pară o urare cinică umplută de bucuria răzbunării că dacă Doamne ferește dimineața nu se mai trezește... așa că mi-am zis mie... „moarte bună” rămânând ca altora să urez aia cu „somn ușor vise plăcute... sărute”

Deci Calea este defapt Buna Murire! așa cum au călugării primită porunca sărăciei, a fecioriei, a ascultării, de la maimari că asta este defapt Buna Murire... pentru cine o primește în numele Domnului.

dar să nu uităm că și iubirea de dușmani e poruncă! dar cine sunt dușmanii tăi? păi zice Hristos pe undeva că dușmanii tăi sunt casnicii tăi... dar binecuvântare și pace prin rostirea Domnului capătă numai cei ce nu mai păcătuiesc... căci ei au ascultat pe Tatăl, iar Tatăl este întru Iisus Hristos, întru Cuvântul lui Dumnezeu și Hristos întru Tatăl.

dar nicio poruncă nu se ține ca să fi tu slăvit de oameni căci aceștia își iau plata lor, și-o iau, ci ascultând în taină tu să aștepți ca acela să dea slavă lui Dumnezeu, dacă tot mai faci câte ceva mile umile în numele Lui.

[costel]

În prealabil postat de Marius22

Prin urmare, clipa mortii dupa trup, o descopera Dumnezeu numai celor care din timpul vietii acesteia au murit pacatului.

Noi spunem ca important ar fi sa ne descopere noua celor ce nu am pus inceput bun vietii, cand vom muri, ca macar in momentul apropierii de moarte sa ne schimbam. Si cand colo, Dumnezeu o vesteste celor care au vietuit potrivit voii Sale. Iubirea naste altfel decat eram noi invatati sa se nasca lucrurile.

[Daniel777]

„ Biserica Ortodoxă ştie nu numai că sufletul omului este nemuritor, dar ştie cum are loc moartea, cum să te pregăteşti în mod corespunzător pentru moarte şi ce se întâmplă după moarte. Cred că ar trebui să începem cu modul de pregătire pentru moarte. Noi toţi ştim că vom muri-probabil mâine. Şi este important să avem un loc unde să mergem, să avem o casă dincolo de mormânt. Această casă o construim cu faptele noastre bune. Prin pomană, noi mutăm dincolo comori. Când suntem prieteni cu oamenii, atunci când le vorbim despre rugăciune şi, mai mult, atunci când îi atragem spre Ortodoxie, vom avea oameni care vor fi apărătorii noştri pe acest drum. Desigur, fiecare lucru trebuie făcut în numele lui Hristos, altfel nu va avea valoare. Trebuie să încercăm să facem în aşa fel încât apropiaţii să ne ajute atunci când murim. Este foarte important ca rudele noastre să invite preotul înainte de moarte. Pentru că se întâmplă destul de des să moară oamenii, iar rudele nu invită preotul să-i spovedească şi să-i împărtăşească, şi oamenii pleacă în veşnicie fără pregătire. Din această cauză, eu recomand să se includă în testament următoarea clauză: „În cazul în care moştenitorii, înainte de moarte, nu aduc preotul, nu vor primi nici o moştenire.”
Şi atunci când moare un om, el se întâlneşte cu îngerii. Îngerii lui Dumnezeu îl ajută, dar demonii îl atacă şi îl intimidează. Acum două săptămâni am asistat un muribund şi am văzut cum îl atacau demonii. Aceasta nu este glumă, este adevăr. Numai credinţa ortodoxă şi puterea cinstitei cruci şi în special Sfânta Împărtăşanie îl pot ajuta pe acest om. De aceea, dacă după moarte te atacă demonii, închină-te şi spune: „Doamne Iisuse, ajută-mă!”, mai ales rugaţi-vă Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Ea protejează împotriva demonilor foarte repede. Apoi, după moarte, urcaţi-vă în cer, nu vă faceţi griji pentru pământ, mergeţi cât mai repede la Dumnezeu, atunci demonii nu vă vor ataca. Demonii îi reţin pe aceia care sunt ataşaţi de pământ, care se gândesc prea mult la cele pământeşti. Însă, dacă persoana toată viaţa a mers spre Dumnezeu, ea nici nu va observa aceste atacuri. Dar nu uitaţi că demonii vă vor înşela cu ajutorul păcatului mândriei. La fel ca pe Macarie cel Mare,căruia, atunci când se ridica demonii îi ziceau: „Ai câştigat! Ai câştigat!” Dar el le răspundea: „Nu încă”, şi numai atunci când a intrat pe porţile Raiului, el a spus: „Acum am căştigat cu puterea lui Iisus Hristos.” La fel şi noi trebuie să ne pregătim din timp şi să ne punem în gând să nu ne lăudăm şi să nu fim prinşi acolo. Când veţi ajunge în Rai- iar eu vreau ca toţi ascultătorii noştri să ajungă în Rai- mergeţi la iubiţii sfinţi. De aceea, încă de pe pământ împrieteniţi-vă cu ei, cu Sfântul Sava, cu Sfânta Parascheva, cu Sfântul Nicolae- în acest caz, ei toţi vă vor întâlni, probabil, chiar şi după moarte. Şi apoi, când vă veţi închina lui Dumnezeu, Domnul vă va trimite să vedeţi iadul, deoarece noi de multe ori credem că păcatul este dulce şi plăcut, dar Domnul spune: uitaţi-vă cum se termină el. Din această cauză, Biserica se roagă pentru oameni timp de 40 de zile după moarte. Pentru că în această perioadă are loc ultima încercare a sufletului. Cei apropiaţi pot ajuta şi cu pomana, şi cu citirea Psalmilor- eu cred că toţi ascultătorii noştri ştiu acest lucru, dar repetarea nu strică niciodată. Unele dintre rudele noastre procedează greşit: ei cheltuie prea mulţi bani cu înmormântarea, cu pomenirea, dar ar fi mult mai bine dacă aceşti bani ar fi împărţiţi la săraci, şi aceştia s-ar ruga pentru noi. Desigur, pentru noi se vor ruga mai ales aceia pe care i-am adus la Ortodoxie. De exemplu, acei foşti musulmani, romano-catolici, protestanţi care au devenit ortodocşi datorită vouă- toţi se vor ruga pentru voi. Şi îngerii pe aripi ne vor ridica spre cer. Ţineţi minte că viaţa este şcoala, iar Raiul universitatea. Iar viaţa adevărată va începe după Judecata de Apoi. De aceea eu sper că noi vom fi bine pregătiţi, pentru a trăi veşnic în bucurie”.

Parintele martir Daniel Sasoev

[cristiboss56]

" Ce este moartea " de Arhimandrit Paulin Lecca ( 1914-1996 ) , aparuta pentru prima data la Editura Romania Crestina in 1997 s-a epuizat foarte repede , dar a fost reeditata si se pare ca exista in continuare pe piata :http://www.editurachristiana.ro/inde...anei&Itemid=95

[Rodica50]

Pe moment ma incearca tristetea pentru o persoana neasemuit de draga mie, de neinlocuit, ingerul pazitor al vietii mele pentru care cred ca am facut foarte putin, aproape nimic ...e trist nu cand plecam noi, cand ne pleaca cei dragi...si ma intreb ce pot sa fac?Simt o apasare in suflet, un mare regret, o durere si un repros pentru tot restul zilelor mele! De ce???!!!

[glykys]

În prealabil postat de Rodica50

Pe moment ma incearca tristetea pentru o persoana neasemuit de draga mie, de neinlocuit, ingerul pazitor al vietii mele pentru care cred ca am facut foarte putin, aproape nimic ...e trist nu cand plecam noi, cand ne pleaca cei dragi...si ma intreb ce pot sa fac?Simt o apasare in suflet, un mare regret, o durere si un repros pentru tot restul zilelor mele! De ce???!!!

Poemnire la Sfanta Liturghie, milostenie, rugaciune si ... iertare. Uneori, suntem foarte egoisti... poate ca lui ii e bine acolo unde este si va vegheaza in continuare.