![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
![]() Biserica este o institutie prin excelenta conservatoare... de aia a si rezistat 2000 de ani, de altfel. orice inovatie in Biserica era, in vremurile timpurii, poate si acum, o erezie. daca se grabea sa accepte in fiecare epoca toate noutatile aparute, in loc sa lupte, uneori cu atata inversunare impotriva lor, nu ne-am mai fi numit noi acum crestini ortodocsi. Degeaba receptivitatea la nou, un preot nu are nevoie sa schimbe textele, de capul lui..
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Biserica ar trebui sa fie conservatoare acolo unde trebuie, in dogma si liturghie, si sa fie si inteleapta in a adapta ceea ce trebuie. Frumusetile limbii sa se pastreze, insa sa se dea la o parte arhaismele inutile, care departeaza doar oamenii si fac din Biserica un muzeu. Sigur, se inceaca asta, dupa cum se vede din ce citezi mai sus este greu sa multumesti pe toata lumea. Porbabil cei care sunt pusi sa o faca incearca sa impace si capra si varza dar amandoua ies nemultumite. Sau nu au talent. Nu ziceam sa schimbam noi, sigur. Oricum episcopii hotarasc asta mai intai. Dar daca ar fi sa vorbim aici numai de ceea ce putem noi schimba..
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu in cateva arhaisme tine credinta ortodoxa. Si daca tine, atnci e grav!!
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#7
|
||||
|
||||
![]()
"Ține dreptarul cuvintelor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, cu credința și iubirea care e în Hristos"( Timotei ) , iar "legea este dreptarul cunoștinței și al adevărului" ( Ap. Pavel ) .
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#8
|
|||
|
|||
![]()
Corect ! . . .
|
#9
|
||||
|
||||
![]()
Problema mentinerii exprimarii arhaice nu tine de un traditionalism sterp, nici macar de farmecul cuvintelor vechi, caci asta ar duce intr-un fantezism lipsit de continut. Problema e mult mai adanca, tine de schimbarile de mentalitate produse de-a lungul istoriei, care de cele mai multe ori au fost schimbari in rau. Nu cred ca exageram daca spunem asta.
Tine de aceste schimbari pentru ca fiecare epoca a avut limbajul ei, a avut paleta ei de cuvinte. Exprimarea lingvistica a fost dintotdeauna produsul mentalitatii unei societati. Daca ne uitam la ce inseamna aceasta schimbare in rau, care nu inseamna decat inmultirea pacatului, ne ajuta foarte mult gandirea parintelui Rafail Noica, care mereu a vazut pacatul ca o deformare, o schimbare, o alterare a sensurilor date de Dumnezeu. Mai simplu spus - o societate majoritar pacatoasa, departata de Biserica, nu poate trimite mintea, folosind cuvintele proprii, atat de aproape de sensurile tainice ale credintei asa cum reuseste limbajul Sfintilor Parinti, limbaj nascut in primul rand dintr-o vietuire curata. Invatatura a venit mereu "la pachet" cu vietuirea, chiar daca acest lucru nu se vede intotdeauna. Un om care traieste in pacate si in patimi nu poate naste, de la sine, decat o filosofie bolnava, o filosofie care ii raspunde lui, pe limba lui. De cealalta parte, vietuirea curata a sfintilor a nascut o invatatura plina de continut, o invatatura dumnezeiasca. Toata lumea stie ca Nietzsche a fost un om nebun (la propriu), iar filosofia lui, oricat de "bine" ar suna urechilor moderne, este una bolnava. El spunea ca "Dumnezeu a murit!" si pana la urma, avea dreptate - Dumnezeu murise in el. Doar daca intelegem ca de la trairea interioara a omului izvorasc toate, inclusiv limbajul, exprimarea, doar asa putem intelege de ce limbajul asa zis "arhaic" din Biserica este limbajul care ne poate descoperi tainele mantuirii. "Limbajul acesta arhaic este invechit, nu se mai foloseste astazi in vorbirea curenta, si nu face decat sa starneasca nedumerirea, indepartand oamenii de Biserica." Un parinte cu mult har din Bucuresti, povestea odata ca a fost invitat de ghidul unei excursii sa viziteze si discoteca orasului, pentru a atrage si tinerii de acolo la credinta. Raspunsul sfintiei sale este edificator pentru discutia noatra - "Noi nu vrem sa ducem Evanghelia in discoteca, ci vrem sa aducem discoteca la Evanghelie!" Intr-adevar, este putin socanta diferenta dintre limbajul folosit in Biserica si limbajul folosit in vorbirea curenta in societatea de zi cu zi. Insa aceasta prapastie nu face decat sa ne trimita cu gandul la o cauza mult mai adanca, mult mai veche - imensa prapastie dintre invatatura Bisericii si viata bolnava a societatii de azi. Din fericire, nu este o prapastie de netrecut pentru cei care cauta odihna adevarata. "Biserica ar trebui sa vorbeasca pe limba omului modern, pentru a-l castiga. Omul modern nu mai este atras de arhaismele acestea..." - NORMAL CA NU MAI ESTE ATRAS, pentru ca "arhaismul" este INSUSI HRISTOS, pentru societatea moderna. Numele acestui thread ar trebui schimbat din "de ce arhaic?" in "de ce Hristos?". Cand esti afundat in pacat pana la brau, sau chiar mai mult, cum il mai poti auzi pe Hristos? cum Ii mai poti simti lucrarea? cum ti se mai pot parea atragatoare cuvintele lasate de Sfintii in care a stralucit pur si simplu lucrarea lui Hristos, daca pe tine te atrag mai mult strigatele disperate ale stapanitorului lumii acesteia?? Ar trebui sa mai invatam si din Vechiul Testament - de ce au ridicat evreii un vitel de aur si s-au inchinat lui? Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron și i-a zis: „Scoală și ne fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a întâmplat”. Iar Aaron le-a zis: „Scoateți cerceii de aur din urechile femeilor voastre, ale feciorilor voștri și ale fetelor voastre și-i aduceți la mine”. Atunci tot poporul a scos cerceii cei de aur din urechile alor săi și i-a adus la Aaron. Luându-i din mâinile lor, i-a turnat în tipar și a făcut din ei un vițel turnat și l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: „Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului!” De ce un vitel, totusi? Pentru ca neamul acesta ajunsese atat de afundat in pacate si in patimi, iar chipul lui Dumnezeu din el era atat de deformat, incat ajunsesera sa-L vada CA PE UN VITEL. Pacatul nu te poate face sa-l vezi pe Dumnezeu, iti poate arata cel mult un vitel. Asta s-ar intampla si cu un limbaj nascut din viata pacatoasa, folosit in Biserica - tot un vitel ne-ar arata. Asta in cel mai bun caz... Limbajul "arhaic" nu este bun pentru ca asa zice x sau y, sau "pentru ca asa ne obliga preotii". Nici o prescriptie nu vine fara sens, la Hristos. Limbajul "arhaic" este bun pentru ca este vorbirea Sfintilor, este nascut dintr-o viata sfanta. Nimic nu este exclus - daca vom ajunge sa avem o vietuire mai inalta decat cea a Sfantului Ioan Gura de Aur, atunci desigur, vom avea tot dreptul sa modificam textul Sfintei Liturghii. Aveti grija, totusi, sa nu schimbati CUVINTE INGERESTI: Potrivit predaniei Bisericii, un pustnic și ucenicul său viețuiau într-o chilie din Sfântul Munte. Într-o sâmbătă noaptea, pustnicul a plecat în Karies ca să participe la Privegherea de toată noaptea. I-a spus ucenicului să țină singur slujba. În acea seară, un monah care s-a prezentat cu numele de Gavriil a sosit la chilie și cei doi au început Privegherea împreună. În timpul cântării a noua din Canon, când au început să cânte Imnul Născătoarei de Dumnezeu, "Mărește, sufletul meu, pe Domnul", ucenicul a cântat partea "Pe cea mai cinstită decât heruvimii" (așa cum este rânduiala Utreniei până astăzi); la sfârșit, monahul oaspete l-a cântat încă o dată, dar adăugând însă la început "Vrednic este cu adevărat…". În timp ce acesta cânta, icoana a început să strălucească de Lumina Necreată. Când ucenicul i-a cerut oaspetelui să-i scrie și lui cuvintele noi, acesta a luat o țiglă și a scris pe ea cu degetul, de parcă ar fi fost din ceară. Ucenicul și-a dat atunci seama că nu era un monah oarecare, ci Arhanghelul Gavriil. În acea clipă, Arhanghelul a dispărut, dar Icoana Maicii Domnului a răspândit apoi multă vreme Lumina Nezidită. POST BINECUVANTAT! |
#10
|
|||
|
|||
![]()
Dar tinerii, de care vorbesti tu, Fani, sunt ca lemnul din padure, care trebuie prelucrat, pentru a se innobila; nu crezi? Nu ne putem adapta la cel, care este in devenire, caci este in schimbare. De unde stim noi ce-i va placea acestuia sa auda, atunci cand procesul devenirii va fi incheiat?!? Si apoi rolul profesorului de religie este tocmai acela de a-i acomoda cu termenii, cu limbajul.
|
|