În prealabil postat de sophia
@Noesisaa
1. Si eu spuneam ca la inceput, multa vreme, s-a folosit in catolicism limba latina. Pe urma s-a trecut la limba tarii respective, cu mici exceptii (unii termeni cred ca au ramas in latina si la ei).
Mai de cativa ani incoace am auzit ca Vaticanul a hotarat sa se revina la limba latina. Cat s-a aplicat asta si unde, nu se stie.
De ce ti s-ar parea tie acum imposibil sa se ia si la noi o asemenea decizie, ca doar tot de traditie milenara tine, si asa cum se sustine aici cu inversunare de catre unii (in toate aspectele legate de traditia ortodoxa), sa se revina la limbi mai vechi ale ortodoxiei: aramaica, ivrit, slavona, greaca.
Pe mine nu m-ar surpinde si nu mi s-ar parea imposibil.
2. Problema nu este numai a mea si a unor generatii care abia au avut acces la credinta in general, daramite sa mai si studieze in amanunt (limbaj, muzica, scrieri, canoane, Sfinti Parinti etc.), ci si a tineretului. Si asa si la ei se pune problema sa nu se mai predea religia in scoli, catehism in biserica nu se face, parintii nu stiu (ce fac aia care nu stiu asa multa carte ?).
Se duc si ei ca si noi la biserica, asculta si dau din cap, neintelegand de fapt sensul?
Eu ma stradui sa ma uit prin carti, sa mai aflu. Am un dictionar mai mult sau mai putin complet. Ar trebui sa merg cu el in buzunar la biserica, la feicare slujba.
Se deschid fire de discutie aici pe forum si acei f.experti in credinta nici macar nu explica la inceput despre ce este vorba. Intra in subiect. Cine stie pricepe, cine nu...
Sa stii ca nu mi-e usor. Nu stiu altora cum le este (tie de ex.), sa stau de fiecare data sa pricep despre ce se vorbeste, fie ca e vorba de denumiri de slujbe (deschisese cineva un subiect despre pavecernita, nici acum nu mi-e clar cand se face, carti religioase (ce patim la biserica la strana pana ne lamurim ce cantari si din ce carti sa le luam, si care este mineiul, octoihul, triodul si mai care mai sunt, unde si ce gasim).
Si in tipic se spune: aia si aia, in termeni strict arhaici. Ghici ce e...
Ne traduce/lamureste parintele ca sa nu aibe surprize.
Chiar nu mi se pare nostim. Trebuie sa stii limbajul fiecarui domeniu si asta se invata fie studiind (in scoli si facultati), fie treptat, in ani multi de experienta practica. Sunt si traducatoare si stiu aceste lucruri. Un traducator sau interpret profesionist de obicei evita sa lucreze in domenii ale caror limbaje nu le cunoaste bine (din studiu, sau experienta practica/hobby), ca altfel se poate ajunge la greseli periculoase (ex. in medicina/farmacie daca ai tradus ceva aiurea, poti distruge/omori un om).
Poate candva voi ajunge si eu experta in teologie, dar mai este drum lung si greu pana atunci.
Repet: ma refer la termeni religiosi, si nu la arhaisme placute ale limbi romane comune, obsinuite. Toate obiectele din biserica, imbracamintea clerului, slujbe, carti, perioade ale anului bisericesc, etc., nu sunt in limba romana.
Perdeaua este dver, usa altarului nici nu stiu cum o cheama, cutitul pentru proscomidie il cheama si pe ala intr-un fel, etc.
Nu mai vorbesc de supranumele grecesti date lui Iisus (Panthocrator si mai nu stiu cum), sau maicii sale si icoanelor sale, monahilor (aghiorit si mai nu stiu cum). Trebuie sa le stii pe toate si ma intreb de unde.
Cine cade invatat cu ele din cer?
3. Mi-a spus cineva (absolvent de conservator, mai varstnic, care s-a ocupat si cu asa ceva), ca de ex. muzica psaltica a fost adaptata in timp. Majoritatea cantarilor au fost transpuse de la slavoni si greci, pentru stilul bisericii noastre romanesti.
De aceea aceleasi cantari suna in manastiri altfel decat in bisericile de mir. Si este bine asa. Sunt mai pe intelesul si sufletul mireanului.
Deci acolo a fost posibil, da?
|
27.02.2010, 15:18:56
Mod hibrid