Mania lui Dumnezeu!!!

[georgeval]

Pedagogia lui Dumnezeu in Vechiul Testament si in Noul Testament cunoaste anumite etape, asa cum un parinte se adreseaza copilului sau diferit in functie de etapele varstei, cum minunat spune Apostolul Pavel- "la inceput ne hranim cu lapte si cand crestem ne hranim cu bucate".
Partea a doua a postarii, nu stiu la ce te referi?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de georgeval

Pedagogia lui Dumnezeu in Vechiul Testament si in Noul Testament cunoaste anumite etape, asa cum un parinte se adreseaza copilului sau diferit in functie de etapele varstei, cum minunat spune Apostolul Pavel- "la inceput ne hranim cu lapte si cand crestem ne hranim cu bucate".

Apostolul se referă la etapele parcurse de fiecare dintre noi pentru întâlnirea cu Regele nostru, nu la etapele omenirii. E absolut evident din context. "V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari" le scrie Apostolul corintenilor. Eu (adică apostolul) v-am hrănit. Deci, se referă la urcuşul duhovnicesc al oamenilor. Nu la vreun urcuş al omenirii, care nici nu există. Dimpotrivă, toată istoria, de la Geneză şi până la Apocalipsă, e povestea unui coborâş neîntrerupt. Cristos S-a încarnat din "disperarea" lui Dumnezeu că oamenii sunt tot mai păcătoşi şi că soluţiile de până atunci, cu profeţi inspiraţi, nu au avut efectul scontat şi nu ca premiu oferit oamenilor pentru că ar fi atins vreun nivel la care meritau întâlnirea cu El. Dovadă e că oamenii L-au răstignit şi pe Acela.

Partea a doua a postarii, nu stiu la ce te referi?

La pedepse ale lui Dumnezeu prezente în Noul Testament.

[iustin10]

Cand erau epidemii de ciuma,murea jumatate din populatia omenirii.
Orice cataclism e rau,si se inmultesc cu cat devenim mai nepasatori,si credem ca linistea si pacea de care inca ne bucuram,ni se cuvin.
Si nimeni nu intelege cat de rau poate fi,stand la caldura si tastand pe net.
Dar trebuie sa ne supunem si sa ne amintim din cand in cand ca Dumnezeu exista,si sa zicem asa cum Domnul in preajma rastignirii "nu Voia Mea ci Voia Ta sa se faca"
Caci domnul a zis "Voi avea 10 ani de pace si o zi de manie"
Daca nu s-ar intampla din acestea ,ne-am rataci cu totul in a crede ca toate ni se cuvin ,si a uita ca Dumnezeu este si drept,si caile sale nu le poate nimeni pricepe

[georgeval]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Apostolul se referă la etapele parcurse de fiecare dintre noi pentru întâlnirea cu Regele nostru, nu la etapele omenirii. E absolut evident din context. "V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari" le scrie Apostolul corintenilor. Eu (adică apostolul) v-am hrănit. Deci, se referă la urcuşul duhovnicesc al oamenilor. Nu la vreun urcuş al omenirii, care nici nu există. Dimpotrivă, toată istoria, de la Geneză şi până la Apocalipsă, e povestea unui coborâş neîntrerupt. Cristos S-a încarnat din "disperarea" lui Dumnezeu că oamenii sunt tot mai păcătoşi şi că soluţiile de până atunci, cu profeţi inspiraţi, nu au avut efectul scontat şi nu ca premiu oferit oamenilor pentru că ar fi atins vreun nivel la care meritau întâlnirea cu El. Dovadă e că oamenii L-au răstignit şi pe Acela.



La pedepse ale lui Dumnezeu prezente în Noul Testament.

Imi pare rau, nu sunt de acord. Inseamna ca Vechiul Testament este superior Noului Testament si nu invers. Hristos S-a intrupat nu din "disperare" ci din iubire, S-a coborat la nivelul si posibiliattea noastra de intelegere tocmai ca sa ne ridice din latura si in umbra mortii in care zacea omenirea. Cum sa nu vorbesc despre un urcus al omenirii-chiar Mantuitorul ii compatimeste pe contemporani ca profetii si-ar fi dorit sa prinda aceste zile.
Nu sunt de acord cu exemplele date pentru a sublinia mania lui Dumnezeu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de georgeval

Cum sa nu vorbesc despre un urcus al omenirii-chiar Mantuitorul ii compatimeste pe contemporani ca profetii si-ar fi dorit sa prinda aceste zile.
Nu sunt de acord cu exemplele date pentru a sublinia mania lui Dumnezeu.

Când Cristos spune contemporanilor că profeţii şi-ar fi dorit să prindă acele zile, El nu are în vedere în nici un caz vreun urcuş al omenirii care ar fi fost între vremea profeţilor şi vremea întrupării Sale, ci la faptul că şi-ar fi dorit să fie contemporani cu El, pentru ca:
-Să audă Adevărul din gura Sa în vremea vieţii lor în trup
-Să meargă direct în Rai după aceea, fără să mai aştepte în Limb (sau poarta iadului, sau cum îi zic ortodocşii).

Prin urmare, nici în acest pasaj, nici în celălalt pe care l-aţi mai invocat cu laptele şi bucatele tari, nu este legitim a vedea vreo susţinere biblică a ideii că omenirea se află în urcuş spiritual. Încă o dată: între Grădina Edenului şi Armagheddon eu nu văd nici un progres al omenirii, ci afundare continuă. Desigur, salvarea individuală va fi posibilă până la sfârşit, dar omenirea, în ansamblul ei, va pieri pe limba ei. Lucrul acesta se va petrece când vor mai fi doar şapte drepţi, iar Dumnezeu, în baza preştiinţei Sale, va vedea că nu mai este nimeni să le urmeze.

Cu faptul că nu sunteţi de acord cu exemplele de urgie a Domnului pe care vi le-am dat, nu pot decât să ridic din umeri şi să zic: unde am ajunge dacă am fi toţi de acord ?

[georgeval]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Când Cristos spune contemporanilor că profeţii şi-ar fi dorit să prindă acele zile, El nu are în vedere în nici un caz vreun urcuş al omenirii care ar fi fost între vremea profeţilor şi vremea întrupării Sale, ci la faptul că şi-ar fi dorit să fie contemporani cu El, pentru ca:
-Să audă Adevărul din gura Sa în vremea vieţii lor în trup
-Să meargă direct în Rai după aceea, fără să mai aştepte în Limb (sau poarta iadului, sau cum îi zic ortodocşii).

Prin urmare, nici în acest pasaj, nici în celălalt pe care l-aţi mai invocat cu laptele şi bucatele tari, nu este legitim a vedea vreo susţinere biblică a ideii că omenirea se află în urcuş spiritual. Încă o dată: între Grădina Edenului şi Armagheddon eu nu văd nici un progres al omenirii, ci afundare continuă. Desigur, salvarea individuală va fi posibilă până la sfârşit, dar omenirea, în ansamblul ei, va pieri pe limba ei. Lucrul acesta se va petrece când vor mai fi doar şapte drepţi, iar Dumnezeu, în baza preştiinţei Sale, va vedea că nu mai este nimeni să le urmeze.

Cu faptul că nu sunteţi de acord cu exemplele de urgie a Domnului pe care vi le-am dat, nu pot decât să ridic din umeri şi să zic: unde am ajunge dacă am fi toţi de acord ?

Daca lumea dupa restaurarea realizata de catre Hristos este decazuta fata de cea a Vechiului Testament, asta inseamna un act de neputinta a lui Hristos, iar pe de alta parte numai inteleg de ce a venit Hristos. Nu trebuie sa uitam ca lumea creata era buna, dar nu desavarsita- venirea lui Hristos aduce desavarsirea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de georgeval

Daca lumea dupa restaurarea realizata de catre Hristos este decazuta fata de cea a Vechiului Testament, asta inseamna un act de neputinta a lui Hristos,

.

Nu, deoarece El nici nu îşi propune să-i salveze pe oameni contrar voinţei lor. Aşa cum Tatăl nu l-a salvat pe Adam în mod automat în V.T., nici Fiul nu o face în N.T. Lumea ? Păi lumea i-a cam urgisit pe profeţi. Ultimului, celui mai mare dintre ei, i-au pus capul de tavă. Pe urmă a venit Însuşi Dumnezeu, pe Care L-au întins pe cruce. Gradul de neascultare faţă de perioada în care doar au mâncat din fructul interzis nu îmi pare a fi scăzut. Unul Îi ia lui Dumnezeu merele, altul Îl scuipă în obraz: dv chiar vedeţi progres spiritual aici ?

iar pe de alta parte numai inteleg de ce a venit Hristos. Nu trebuie sa uitam ca lumea creata era buna, dar nu desavarsita- venirea lui Hristos aduce desavarsirea.

Lumea era bună la început "şi a văzut că erau bune foarte". Dar, prin Cădere, diavolul s-a înstăpânit în lume şi lui i se spune "Prinţul lumii acesteia". El Îl ispiteşte pe Domnul pe munte şi e gata să îi ofere toate împărăţiile, fiindcă are ce: doar erau ale lui. Deci, lumea creată nu mai era bună, ci căzută: oamenii erau morţi sufleteşte şi nimeni nu se mai putea mântui. De asta a venit Domnul. El instaurează, într-adevăr, o nouă împărăţie, desăvârşită aşa cum spuneţi, dar e împărăţie tainică: este Biserica, al cărei mister se va desfăşura la sfârşit. În mod vizibil, tot prinţul acestei lumi, prinţul întunericului e stăpân. Deocamdată e ţinut în frâu de Dumnezeu, care îi permite puteri limitate. Dar va veni o vreme când va fi scos din lanţurile lui, spre ultima încercare a oamenilor. Dacă un singur înger a putut face prăpădul pe care l-a făcut asupra amaleciţilor, vă daţi seama de ce e capabil Arhanghelul Întunericului cu toate cetele lui ! Vai de zilele acelea ! Vai de urgia pe care o va abate asupra oamenilor păcătoşi, care ÎL scuipă şi azi şi ÎL batjocoresc pe regele nostru, a Cărui împărăţie nu e din această lume !

[mihailt]

Dumnezeu intervine sa faca dreptate intre oameni.
Pacatele noastre nu il ating pe Dansul ci pe fratii nostri si creatia si sufletul nostru.
Pentru acestea Dumnezeu lasa diverse mustrari si uneori intervine pentru a apara pe cei nedreptati,pe cei prigoniti,pe sarmani etc.

Sfantul prooroc David fiindca gresise adica nedreptatise un neevreu zicea la psalm ca a gresit lui Dumnezeu.Pentru ca s-a pocait nu a fost lasata ca mustrare peste dansul decat ca a murit primul copil pe care il avusese cu Betseba.

Sodoma si Gomora nu pentru acele pacate au fost lasate sa fie arse ci pentru modul in care se comportau cu cei straini care treceau pe la ei prin cetate ca inselati de draci ii violau.
Pentru asta a lasat Dumnezeu de au fost arse.
Dar asta nu e mania lui Dumnezeu ci dreptatea pe care o face intre oameni.


Insa acel cutremur nu cred ca a lasat Dumnezeu sa se intample ca mustrare pentru cei de acolo.