Despre semnul fiarei

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Lory10

Celor interesati de acest subiect.
Citind apocalipsa, capitolul 13 am ramas impresionat de mesajul din versetele 16 la 18 despre smenul fiarei.
De aceea as vrea sa initiem o discutie raspunzand la cateva intrebari:
1.Ce semnificatie are semnul fiarei?
2.cine este fiara care-l poarta?
3.Cum va fi impus acest semn si cine o va face?

Este un subiect foarte sensibil din două motive: în Biserica Ortodoxă nu se predică din cartea Apocalipsei şi modul penibil în care a fost tratată chestiunea anul trecut în B.O. a cam tăiat elanul celor ce ar dori să discute pe această temă.
Apocalipsa este o carte plină de simboluri şi nu se poate face abstracţie de explicaţia lor din paginile aceleiaşi cărţi precum şi trimiterile la cartea proorocului Danie (of, of, iar dăm de Scriptura sui ipsius interpres). Iar când vorbim de Fiară şi descifrarea acestui simbol, trebuie neapărat să avem în vedere capitolul 13 şi 17 din cartea Descoperirii. Pentru descreţirea frunţii, vă propun un mic moment poetic în tâlmăcirea lui Florin Lăiu:

VISON ŞI STACOJIU

Preafericită biserică de ciocli,
care duci soarele pe năsălie,
care-ai făcut din rătăcire dogmă,
cu bozii tăi de var şi ablepsie;
care-ai făcut din dragoste păcat,
şi din păcat putere şi poruncă,
făgăduind verdeaţă celor duşi,
iar celor treji un loc în iad, de muncă;
Călare pe puteri -- pe şapte munţi --,
lângă mormânt, răsfăţ răpitoresc,
cernită maică sacră-a celor mulţi
şi soacră pentru cei care gândesc.
Distinsă vrăjitoare care legi
ce Dumnezeu dintru-nceput dezleagă,
şi-apoi dezlegi, cu sfinţii tăi betegi,
porunca lui Christos cerută-ntreagă.
Dacă mai ai şi fiice, fericito,
care se tăvălesc cu voievozii,
şi care magic îşi înneacă plozii,
atunci să plouă foc, să vină apă,
numai Apocalipsa ne mai scapă !

[AlinB]

Ma intreb cateodata daca nesimtirea adventistilor are o limita..

Dincolo de modul binevoitor si protocolar cu care ti se adreseaza uneori doar-doar te-or convinge ca au dreptate si ar fi si ei un soi de crestini, se pare ca de fapt in adancul lor nutresc o ura si un dispret profund pentru ortodocsi si catolici in mod special.

[anita]

Ai dreptate ,sunt dispretuirori fata de ortodocsi si poate si fata de catolici.
In pamfletul respectiv isi bate joc de sfintele Taine.
Dumnezeu sa ii lumineze !

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de anita

Ai dreptate ,sunt dispretuirori fata de ortodocsi si poate si fata de catolici.
In pamfletul respectiv isi bate joc de sfintele Taine.
Dumnezeu sa ii lumineze !

Stimată doamnă, iertaţi îndrăzneala de o consideraţi ofensatoare. Cele mai alese gânduri de Mărţişor...



Dacă imaginea dantescă din Apocalipsa vi se pare prea scandaloasă în reprezentarea poetică a prof. Lăiu (deşi nu văd blasfemii într-însa), vă propun una mai soft:

DOAMNA LUMII-N STACOJIU
de Benone Burtescu

Doamna lumii-n stacojiu
Beată turtă de rachiu
Călăreşte pe-mpăraţi,
În ge şapte adunaţi.
Ce momeală, ce prosteală
Ce desfrâu, ce tăvăleală!
Şi ge şapte dă în opt,
Că sfârşitul ei s-a copt
Şi ge opt dă-n douăzeci,
Zvârcoleală sub peceţi.
Oala lumii cu beţie
Dă în foc de profeţie.
Şi cucoana desfrânată,
Cea în purpură-mbrăcată,
Cum nimic nu osebeşte.
Goliciunea-şi dezveleşte.
Goliciunea-i urâciune,
Zmârc şi cloacă şi tăciune.
Ca la carte,
Ge-ii o urăsc de moarte.
Năpustire
Şi pieire.
....................................
Stai de-oparte!


Ori poate preferaţi să trecem la proză...

[Geony]

În prealabil postat de tricesimusquintus

DOAMNA LUMII-N STACOJIU
de Benone Burtescu

Doamna lumii-n stacojiu
Beată turtă de rachiu
Călăreşte pe-mpăraţi,
În ge şapte adunaţi.
Ce momeală, ce prosteală
Ce desfrâu, ce tăvăleală!
Şi ge şapte dă în opt,
Că sfârşitul ei s-a copt
Şi ge opt dă-n douăzeci,
Zvârcoleală sub peceţi.
Oala lumii cu beţie
Dă în foc de profeţie.
Şi cucoana desfrânată,
Cea în purpură-mbrăcată,
Cum nimic nu osebeşte.
Goliciunea-şi dezveleşte.
Goliciunea-i urâciune,
Zmârc şi cloacă şi tăciune.
Ca la carte,
Ge-ii o urăsc de moarte.
Năpustire
Şi pieire.
....................................
Stai de-oparte!
:

Cata inspiratie...a fost rostita de doamna aia bolnava de epilepsie? sau este vreo profetie de a iei de pe cand a inceput campania de propovaduitoare a minciunii?

În prealabil postat de Geony

Cata inspiratie...a fost rostita de doamna aia bolnava de epilepsie? sau este vreo profetie de a iei de pe cand a inceput campania de propovaduitoare a minciunii?

Nu, nu, se vede din titlu ca e scrisa de unul numit Burtescu; in mod sigur era beat turta de rachiu caci un om in deplinatatea facultatilor mintale nu ar fi putut emite asemenea versuri; de fapt dupa versuri iti dai seama de intelectul omului

[Langu]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Stimată doamnă, iertaţi îndrăzneala de o consideraţi ofensatoare. Cele mai alese gânduri de Mărţişor...



Dacă imaginea dantescă din Apocalipsa vi se pare prea scandaloasă în reprezentarea poetică a prof. Lăiu (deşi nu văd blasfemii într-însa), vă propun una mai soft:

DOAMNA LUMII-N STACOJIU
de Benone Burtescu

Doamna lumii-n stacojiu
Beată turtă de rachiu
Călăreşte pe-mpăraţi,
În ge şapte adunaţi.
Ce momeală, ce prosteală
Ce desfrâu, ce tăvăleală!
Şi ge şapte dă în opt,
Că sfârşitul ei s-a copt
Şi ge opt dă-n douăzeci,
Zvârcoleală sub peceţi.
Oala lumii cu beţie
Dă în foc de profeţie.
Şi cucoana desfrânată,
Cea în purpură-mbrăcată,
Cum nimic nu osebeşte.
Goliciunea-şi dezveleşte.
Goliciunea-i urâciune,
Zmârc şi cloacă şi tăciune.
Ca la carte,
Ge-ii o urăsc de moarte.
Năpustire
Şi pieire.
....................................
Stai de-oparte!


Ori poate preferaţi să trecem la proză...

Frumoasa poezie,intr-adevar.Stim cine-i G 7;G 8 si G 20 dar spune-mi,te rog, cine-i doamna in stacojiu.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Langu

Frumoasa poezie,intr-adevar.Stim cine-i G 7;G 8 si G 20 dar spune-mi,te rog, cine-i doamna in stacojiu.

3.Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. 4.Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei. 5.Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. (Apoc.17)

[vsovivi]

Domnule, frați creștini, frați eretici, frați oameni, frați frați,

păi voi nu ați citit sau n-ați auzit niciodată pilda cu cel căzut între tâlhari și a bunului samaritean?

Iar samariteanul avea religia cea mai diabolică, cea mai sectantă, cea mai idolicească, cea mai mincinoasă,

și ce a zis Hristos fariseului iudeu care a răspuns la întrebare cu:

„cel care a făcut milă cu el”..?

păi I-a zis „fă și tu asemenea”, dar nu I-a zis să se facă samaritean, ca să slujească la idoli, ci păstrând dreapta credință, ideul să facă roade vrednice de pocăința lui, adică așa asemenea, la fel cu ce a făcut samariteanul sau preotul sau levitul sau care credeți voi că a făcut milă cu el, cu cel căzut între tâlhari...

Iar voi aicea spuneți că tricomicusquintus ar fi hulit, cu poezia, dar cum era să hulească el cu poezia care nici măcar nu e scrisă de el? eresul adventiștilor e treaba adventiștilor, adică a samaritenilor... dar poezia e perfect valabilă și este defapt o parafrază la tipa aia ce umblă la aerobic și e material sportiv de calitate superioară, deci e aia beată din apocalipsă însetată de sîngele trimișilor și proorocilor lui Dumnezeu, având o cupă din care bea ea plină de spurcăciuni otrăvitoare, viclene, și plină fiind cu nume de hulă, și care șade pe fiară sau mai nou s-a urcat fiara pe femeie... deci poezia nu e nici o blasfemie, așa că nu mai osîndiți fratele adventist în deșert; o fi el eretic și hulitor din pricina că secta lor crede în tot felul de blasfemii dar aia e treaba lor, iar poezia e minunat de adevărată:

DOAMNA LUMII-N STACOJIU
de Benone Burtescu

Doamna lumii-n stacojiu
Beată turtă de rachiu
Călăreşte pe-mpăraţi,
În ge şapte adunaţi.
Ce momeală, ce prosteală
Ce desfrâu, ce tăvăleală!
Şi ge şapte dă în opt,
Că sfârşitul ei s-a copt
Şi ge opt dă-n douăzeci,
Zvârcoleală sub peceţi.
Oala lumii cu beţie
Dă în foc de profeţie.
Şi cucoana desfrânată,
Cea în purpură-mbrăcată,
Cum nimic nu osebeşte.
Goliciunea-şi dezveleşte.
Goliciunea-i urâciune,
Zmârc şi cloacă şi tăciune.
Ca la carte,
Ge-ii o urăsc de moarte.
Năpustire
Şi pieire.
....................................
Stai de-oparte!

cu multe înțelesuri, iar g-ii or fi slujitorii balaurelui sau mai degrabă ai Domnului, fiindcă pisica se suie în genere acolo unde e frumos și curat, direct pe acoperiș, și acolo face dănțuială împreună cu tot cartierul... ispisicesc.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de tricesimusquintus

3.Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. 4.Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei. 5.Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. (Apoc.17)

Da despre prooroci mincinosi nu ai gasit nimic in Biblie...ca ard aceste versete? Astia de sunt sectari toti...ca ciupercutele otravitoare si maniosi asa la suflet, dar cu zambetul molcom invatat la adunare, nimic nimic?

Uite o poezie compusa de mine instant...trista, dar adevarata, intr-o nota amuzanta, despre-o secta redundanta!!!



Femeia de cosmar!!!


A fost o data ca'n cosmar,

O femeie ciupercar.

Mare prooroc se dadea

Si multe prostii debita.

Boala mereu avansa

Insa ea nu se lasa

Avea viziuni la greu

Pentru ca-i era mereu rau.

Oamenii chiar o urmara,

Si-avura inima amara.

Unii insa n-au gandit,

Dupa ea au s-au tipilit.

Niciodata n-au gandit,

Nici atunci, si nici acum,

Si totul miroase-a fum.

Negru si inecacios,

Ca de eretic stufos.