de ce arhaic?

[Noesisaa]

Cred ca Sophia nu se referea la scoaterea din limba romana a tuturor cuvinteleor care nu sunt de origine latina, fiindca intr-adevar ar insemna ca ramanem cu o limba in carje. Ideea este ca ar trebui inlocuite arhaismele care nu sunt necesare, nici naturale in limba romana. De exemplu, am mai gasit unul ieri: nastrapa (era ceva cu Maica Domnului fiind nastrapa de aur sau ceva de genul). Ce inseamna nastrapa??????? Se foloseste cuvantul asta in limba romana de azi? Nu. Deci ar trebui gasit un cuvant care sa spuna acelasi lucru, dar care sa fie si inteles.

Apoi mai este problema predicilor care la unii calugari, mai ales, suna de parca-s luate de prin anul 1700 si ceva, cu constructii gramaticale care nu mai sunt actuale de foarte mult timp, tot felul de cuvinte pe care numai unii le inteleg, pur si simplu da impresia de prafuit (da, stiu, ceea ce mi se pare mie prafuit, unora li se pare sfant, dar na, asta e), de te intrebi daca ei nu cumva inca folosesc alfabetul chirilic cand scriu predicile. Sincer, nu simt nici un fel de placere intelectuala cand ascult predici din astea prafuite. Plus ca in general predicile prafuite tind sa fie si extraordinar de lungi. :D

Sigur, sunt unii termeni care sunt atat de inradacinati in cultura bisericeasca incat ar fi ciudat sa fie scosi. Sophia se plangea, de exemplu, de Molitfelnic, dar care nu poate fi inlocuit cu "Carte de Rugaciuni" fiindca noi, romanii de azi, intelegem Carte de rugaciuni, ca si orice carte care contine rugaciuni, cu adresabilitate generala, pe cand Molitfelnic este cartea de rugaciuni si ierurgii a preotului.

Apoi eu la scoala am facut 5 ani de latina, si 0 de greaca sau slavona. Normal ca slavonismele si grecismele mi se par, in unele cazuri, aberatii.

În prealabil postat de Noesisaa

Cred ca Sophia nu se referea la scoaterea din limba romana a tuturor cuvinteleor care nu sunt de origine latina, fiindca intr-adevar ar insemna ca ramanem cu o limba in carje. Ideea este ca ar trebui inlocuite arhaismele care nu sunt necesare, nici naturale in limba romana. De exemplu, am mai gasit unul ieri: nastrapa (era ceva cu Maica Domnului fiind nastrapa de aur sau ceva de genul). Ce inseamna nastrapa??????? Se foloseste cuvantul asta in limba romana de azi? Nu. Deci ar trebui gasit un cuvant care sa spuna acelasi lucru, dar care sa fie si inteles.

Sigur, sunt unii termeni care sunt atat de inradacinati in cultura bisericeasca incat ar fi ciudat sa fie scosi. Sophia se plangea, de exemplu, de Molitfelnic, dar care nu poate fi inlocuit cu "Carte de Rugaciuni" fiindca noi, romanii de azi, intelegem Carte de rugaciuni, ca si orice carte care contine rugaciuni, cu adresabilitate generala, pe cand Molitfelnic este cartea de rugaciuni si ierurgii a preotului.

Apoi eu la scoala am facut 5 ani de latina, si 0 de greaca sau slavona. Normal ca slavonismele si grecismele mi se par, in unele cazuri, aberatii.

NĂSTRÁPĂ, năstrape, s.f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, scr. nastrap.

NĂSTRÁP//Ă ~e f. pop. 1) Vas cu toartă care servește la băut; cană. 2) Conținutul unui astfel de vas. /<bulg. năstrapa, sb. nastrap

năstrápă (năstrápe), s.f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa.

Dupa cum vedem mai sus, cateodata trebuie sa dam doar o cautare pe Google si gasim sensul in DEX.

În prealabil postat de Noesisaa

Apoi mai este problema predicilor care la unii calugari, mai ales, suna de parca-s luate de prin anul 1700 si ceva, cu constructii gramaticale care nu mai sunt actuale de foarte mult timp, tot felul de cuvinte pe care numai unii le inteleg, pur si simplu da impresia de prafuit (da, stiu, ceea ce mi se pare mie prafuit, unora li se pare sfant, dar na, asta e), de te intrebi daca ei nu cumva inca folosesc alfabetul chirilic cand scriu predicile. Sincer, nu simt nici un fel de placere intelectuala cand ascult predici din astea prafuite. Plus ca in general predicile prafuite tind sa fie si extraordinar de lungi.

Poate ne dai si un exemplu de astfel de predica "prafuita". Am fost de curand la 12 manastiri in Romania si nu am intalnit nici un asemenea preot, caci calugarii , caretin predici sunt totusi preoti. Dimpotriva, au vorbit f frumos si pe intelesul fiecaruia. Imi pare rau ca placerea ta intelectuala a avut de suferit la auzul predicilor. Pe mine m-au incantat si abia astept sa pot reveni, ca sa le ascult din nou si sa simt iar evlavia ... pe care ar trebui sa o avem cu totii tot timpul.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

NĂSTRÁPĂ, năstrape, s.f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, scr. nastrap.

NĂSTRÁP//Ă ~e f. pop. 1) Vas cu toartă care servește la băut; cană. 2) Conținutul unui astfel de vas. /<bulg. năstrapa, sb. nastrap

năstrápă (năstrápe), s.f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa.

Dupa cum vedem mai sus, cateodata trebuie sa dam doar o cautare pe Google si gasim sensul in DEX.

Totusi, tu dai cautare pe google sau iei dictionarul cu tine la Biserica sau cand te rogi?
De ce sa nu se spuna vas, cupa, sau chiar potir (si potir este un arhaism dar este mai cunoscut, sau ma insel?)?
Sincera sa fiu, nici eu nu stiam ce inseamna nastrapa pana acum, ci citesc texte religioase si rugaciuni de peste 20 de ani.

Fani, normal ca nu dai cautare pe Google in biserica, dar la biserica mergi f des si ai posibilitatea sa cauti cand esti acasa. Uite noi suntem pe acest forum de atata timp si pana acum s-ar fi putut gasi intelesul multor cuvinte, dar preferam sa nu cautam, ci mai degraba sa asteptam schimbarea vocabularului bisericesc...
Daca nu te-a deranjat cuvantul nastrapa timp de 20 ani, inseamna ca ti-ai format o parere despre acest cuvant si nu te-a deranjat in credinta ta ca nu il cunosteai sau foloseai ca atare. Am impresia ca ne impiedicam de lucruri marunte.

[Dumitru73]

Nu am citit ce s-a scris aici despre acest subiect.
Cu putine exceptii, mie mi se par chiar dragute si pline de farmec aceste expresii vechi, ce nu mai sunt folosite de mult si le mai gasesti doar prin mineie si alte carti foarte vechi.
Dar sunt si expresii pe care bunul simt te obliga sa le schimbi.
Aici ma refer, de exemplu, la expresia folosita in slujba botezului la lepadari.
Am vazut in niste carti foarte vechi, expresia "te impreunezi cu Hristos?".
Fata de "te unesti cu Hristos?" cum e acum.
Este clar ca la rostirea acestor cuvinte, in ziua de azi, lumea s-ar amuza copios.

[Marius22]

În prealabil postat de Dumitru73

Dar sunt si expresii pe care bunul simt te obliga sa le schimbi.

Tot un astfel de cuvant, intalnit in limbajul bisericesc vechi, este "nemernic". Sensul sau initial este de "strain", astazi avand cu totul alt sens. Am intalnit cantari liturgice in care se spune despre Iisus ca "a intrat ca un nemernic (strain) in Ierusalim", sau ca "Domnul iubeste pe cei nemernici (straini)" (Ps.102).

In aceste cazuri, de schimbare radicala a sensului unor cuvinte, revizuirea textului este imperios necesara.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Marius22

Tot un astfel de cuvant, intalnit in limbajul bisericesc vechi, este "nemernic". Sensul sau initial este de "strain", astazi avand cu totul alt sens. Am intalnit cantari liturgice in care se spune despre Iisus ca "a intrat ca un nemernic (strain) in Ierusalim", sau ca "Domnul iubeste pe cei nemernici (straini)" (Ps.102).

In aceste cazuri, de schimbare radicala a sensului unor cuvinte, revizuirea textului este imperios necesara.

Este absolut necesar. Cred ca te-ar lua lumea la bataie daca ai citi asa ceva in biserica.

În prealabil postat de Marius22

Tot un astfel de cuvant, intalnit in limbajul bisericesc vechi, este "nemernic". Sensul sau initial este de "strain", astazi avand cu totul alt sens. Am intalnit cantari liturgice in care se spune despre Iisus ca "a intrat ca un nemernic (strain) in Ierusalim", sau ca "Domnul iubeste pe cei nemernici (straini)" (Ps.102).

In aceste cazuri, de schimbare radicala a sensului unor cuvinte, revizuirea textului este imperios necesara.

Psalmul 102:
1.Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. 2.Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. 3.Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; 4.Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; 5.Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. 6.Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. 7.Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. 8.Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. 9.Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. 10.Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, 11.Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. 12.Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. 13.În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; 14.Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. 15.Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. 16.Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. 17.Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, 18.Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui 19.Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. 20.Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. 21.Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. 22.Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Fani, normal ca nu dai cautare pe Google in biserica, dar la biserica mergi f des si ai posibilitatea sa cauti cand esti acasa. Uite noi suntem pe acest forum de atata timp si pana acum s-ar fi putut gasi intelesul multor cuvinte, dar preferam sa nu cautam, ci mai degraba sa asteptam schimbarea vocabularului bisericesc...
Daca nu te-a deranjat cuvantul nastrapa timp de 20 ani, inseamna ca ti-ai format o parere despre acest cuvant si nu te-a deranjat in credinta ta ca nu il cunosteai sau foloseai ca atare. Am impresia ca ne impiedicam de lucruri marunte.

Nu 'ne' imiedicam noi, se impiedica altii. Repet, unde este simtul pastoral?
Repet, eu vorbesc aici de oamenii simpli sau departati de Biserica, pentru ei pot fi o piatra de poticnire cuvintele astea.
Cunosc nu stiu cati oameni care nu au deschis in viata lor un dictionar si poate nici nu stiu cum sa o faca. Lor sa le cerem sa invete acum, sau sa fie crestini pur si simplu?

În prealabil postat de Fani71

Nu 'ne' imiedicam noi, se impiedica altii. Repet, unde este simtul pastoral?
Repet, eu vorbesc aici de oamenii simpli sau departati de Biserica, pentru ei pot fi o piatra de poticnire cuvintele astea.
Cunosc nu stiu cati oameni care nu au deschis in viata lor un dictionar si poate nici nu stiu cum sa o faca. Lor sa le cerem sa invete acum, sau sa fie crestini pur si simplu?

Fani, nu le cerem noi nimic; dar daca ei vor sa se apropie de credinta, cu bucurie vor invata cateva cuvinte, care la inceput par a le fi straine. Nu cred ca un cuvant necunoscut sa devina piatra de poticnire; dovada ca tu ai fost credincioasa atatia ani, fara a cunoaste sensul cuvantului "nastrapa". Uite, acum il stii, dar nu in asta consta credinta, ci in altceva. Drept asa-ti spun, nici eu nu l-am stiut pana acum.
Da, si eu cunosc oameni, care nu s-au apropiat de credinta, dar nu pentru ca nu au inteles cuvintele, ci pentru ca nu au avut interes, sau pentru ca nu au trecut inca prin asa greutati, incat singura lor scapare sa vina de la Dumnezeu. Pentru acestia se poate simplifica totul la maximum, dar fara sa-i influenteze in bine. Iar cel, care dintr-odata se simte pe marginea prapastiei, va face abstractie de toate cuvintele necunoscute si va imbratisa credinta neconditionat.