ce este purgatoriul?

[luciand]

În prealabil postat de almaris

Dragul meu, iti apreciez sincer eforturile de a lumina pe un om, insa vad ca o faci prin contrast cu cineva care nu sustine nimic din ceea ce afirmi mai sus. Am mai fost certat de cineva de curand care era suparat ca predic la oameni mantuirea prin har si prin credinta. Aceasta realitate nu se va schimba cat va fi cerul si pamantul, insa judecata se va face cu privire la fapte, e clar ca buna ziua. Domnul spune: Ati facut cutare lucru sau nu, lasa ca ati stiut, ati facut sau nu, ati venit pe la Mine, Mi-ati dat sa beau etc. Sa va purtati ca unii ce au sa fie judecati de o lege a slobozeniei, spune Iacov. Cine crede ca in credinta se doarme, se inseala, dar nu se face nimic pentru a-i demonstra ceva lui Dumnezeu, nu vom putea veni inaintea Lui cu nimic vreodata si sa-i spunem ca in contul acelui lucru vom primi mantuirea. In relatia cu oamenii e altceva, cine se crede "sfant" dar e asa numai la el acasa, nimeni nu vede asta din ceea ce el face, e grav. Datoria crestinului este sa aiba o viata de familie, in societate, ca un raspuns al harului lui Dumnezeu. Altfel, riscam intocmai robului din pilda care dupa ce a fost iertat, nu a inteles ca trebuie sa isi schimbe viata, ci a fost adus inapoi, harul pentru el a fost ieftin, nu l-a responsabilizat.

Nu stiu cat de drag i-ti sunt, dar stiu ca faci un talmes-balmes de neimaginat.
Mantuirea nu este un act unilateral al omului, cum nu este nici al lui Dumnezeu. Nu te poti mantui singur, precum nici Dumnezeu nu te mantuieste impotriva vointei tale sau in pofida faptului ca nu ai facut nimic pentru propria-ti mantuire.
Mantuirea este o lucrare sinergetica la care conlucreaza omul cu Dumnezeu. Si asta pentru simplul fapt ca Dumnezeu i-a dat omului, la Creatie, liberul arbitru. Adica posibilitatea de a alege pe ce drum sa mearga. Libertatea aceasta este atat de mare incat omul, in nebunia sa, poate sa-L nege pe insusi Creatorul sau.
Mai mult, "si dracii cred si se cutremura", dar nu-L iubesc pe Dumnezeu.
Deci, vezi ca nici harul lui Dumnezeu (care nu te forteaza la nimic ), nici credinta (si dracii cred), nu sunt suficiente pentru mantuire. Si oricum, nu stiu la ce fel de har te referi tu! Ai primit tu har pentru a predica, ai fost instituit pentru asa ceva si daca da, cine poate da marturie despre tine ca esti plin de har?
Revenind; pe langa acestea doua - harul lui Dumnezeu si credinta in El(care sunt doar conditia necesara) mai trebuie indeplinita si conditia suficienta. Trebuie sa-ti si doresti mantuirea - sa faci fapte vrednice de mantuire si sa te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos. Iar aceasta din urma, nu se poate face decat prin Biserica Una, Ortodoxa, Apostolica si Universala (katoliki) - instituita de insusi Hristos la prima sa venire in lume - prin mijlocirea slujitorilor sai, ierarhii si preotii si cu rugaciunile Precuratei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu (Teotokos) si a sfintilor Sai.
Bine-nteles ca Dumnezeu, in ultima instanta, mantuieste pe cine vrea (dar nu cu forta) fara ca aceasta sa mai fie treaba noastra. Pentru aceasta exista unul Hristos Judecator (Pantocrator)!
Aceasta este invatatura Bisericii si oricine vine sa propovaduiasca alta invatatura este dascal mincinos!

Eu as putea sa ma impartasesc daca tin post dar este un post in care nu mananc carne, din cauza unui tratament pe care il fac nu pot sa nu mananc lactate. De spovedit am facut-o acum o saptamana.

[luciand]

În prealabil postat de annajanette

Eu as putea sa ma impartasesc daca tin post dar este un post in care nu mananc carne, din cauza unui tratament pe care il fac nu pot sa nu mananc lactate. De spovedit am facut-o acum o saptamana.

Postul este un mijloc, iar nu un scop in sine. Este, pe langa alte forme de asceza, panta pe care o urcam spre varful care inseamna indumnezeirea.
Tinem post pentru a ne ajuta sa dobandim mantuirea.
Dar Biserica ii excepteaza de la post pe copii, pe cei foarte batrani, femeile gravide si bolnavii. In ultima instanta, postul este o stare asumata si are valoare doar daca se face in mod constient si din vointa proprie (cel care nu are ce mainca nu se cheama ca tine post).
Oricum postul euharistic (dinainte de impartasanie) nu este o obligatie, desi a devenit obicei in unele biserici.
Cel mai bine este sa-l intrebi pe preotul care te spovedeste daca i-ti da sau nu dezlegare sa te impartasesti.

În prealabil postat de luciand

Postul este un mijloc, iar nu un scop in sine. Este, pe langa alte forme de asceza, panta pe care o urcam spre varful care inseamna indumnezeirea.
Tinem post pentru a ne ajuta sa dobandim mantuirea.
Dar Biserica ii excepteaza de la post pe copii, pe cei foarte batrani, femeile gravide si bolnavii. In ultima instanta, postul este o stare asumata si are valoare doar daca se face in mod constient si din vointa proprie (cel care nu are ce mainca nu se cheama ca tine post).
Oricum postul euharistic (dinainte de impartasanie) nu este o obligatie, desi a devenit obicei in unele biserici.
Cel mai bine este sa-l intrebi pe preotul care te spovedeste daca i-ti da sau nu dezlegare sa te impartasesti.

multumesc frumos de raspuns.