De ce nu ni se arata Dzeu?

[Langu]

În prealabil postat de annajanette

Mereu mi-am pus aceasta intrebare, nu ptr ca nu cred si am nevoie de dovezi ci din pura curiozitate. Ce bine ar fi daca ar mai vorbi cu noi din cand in cand sa ne dea curaj cand ne credem invinsi, sa ne certe cand gresim, sa ne tina in brate cand ne simtim singuri si parasiti, sa putem sa avem un dialog si nu monolog atunci cand nu avem raspunsuri la intrebari.

Pe Dumnezeu il vedem in fiecare zi,SE manifesta prin tot ce este frumos in jurul nostru,trebuie doar sa ne deschidem sufletul si sa-L primim.Licean fiind,ma plimbam intr-o dupa-amiaza pe bulevard(in C.de Arges) si ma tot gandeam la extraterestri.La un moment dat vad o fata ce privea florile teilor(pt.cei care nu stiu,de-a lungul bulevardului,pe ambele parti sunt tei)si se bucura ca un copil.Am realizat cad de "sec"treceam prin viata,ani de zile "batusem"bulevardul fara sa vad ce era mai frumos,fara sa-l vad intreg,in toata splendoarea.Deci Frumosul este peste tot,trebuie doar sa-L vedem cu ochii mintii si mai ales ai inimii.Cand nu ai raspuns la o intrebare,roagate cu credinta,EL este mereu prezent si vei primi cu siguranta raspunsul.Raspunsul adevarat ese cel ce,la primire,te inunda de o bucurie linistita,tainica.

[o_tzaranca]

,,Cei care vor sa se invredniceasca cercetarii dumnezeiesti,trebuie sa aiba in mintea lor urmatoarele:

-conditiile Botezului,Lepadarea de Satana,pazirea poruncilor lui Dumnezeu
-urmarea lui Hristos prin dobandirea virtutilor trupesti si sufletesti
-credinta,care alunga orice grija si munta muntii
-pocainta desavarsita si sfintitoare care tine departe orice lucru,cuvant si cuget viclean
-zdrobirea inimii cu lacrimi si metanii
-intristarea sufletului pricinuita de simtamantul pacatoseniei
-curatirea inimii de cugete viclene
-milostenia din bunurile noastre,facuta celor care sunt lipsiti de cele materiale
-blandetea fata de toti care ne face asemeni cu Dumnezeu
-infranarea cuprinzatoare ,care tine in frau orice madular al trupului si orice vointa
-rabdarea,ce indura tot felul de mahniri,prin care Dumnezeu ia aminte la noi
-multumirea pentru toate fie ca e ceva placut fie ca e ceva neplacut
-rugaciunea neincetata care ne tine uniti cu Dumnezeu
-cugetarea la moarte,prin care ne dam seama ca suntem pribegi si calatori pe acest pamant
-lacrimite pentru pacatele noastre
-cugetarea la Dumnezeu ,care pazeste sufletul de cursele vrajmasului
-barbatia,care indura suferintele si care ii razboieste pe vrajmasi
-intreaga-intelepciune,care tine departe orice lucru neplacut lui Dumnezeu
-dreptatea ,care imparte la fel fiecaruia
-smerenia prin care crestinul se prihaneste mereu pe sine insusisi alearga dupa patimile lui Hristos,recunoscandu-si neputinta si necunoastereaa
-dragostea desavarsita ce pricinuieste intotdeauna pacea care covarseste toata mintea,dragoste care se revarsa si asupra vrajmasilor si prin care crestinul va deveni fiu al lui Dumnezeu.,,