Papalitatea

[Danut7]

St. Jerome
"[Pope] Stephen . . . was the blessed Peter�s twenty-second successor in the See of Rome" (Against the Luciferians 23 [A.D. 383]).
"Clement, of whom the apostle Paul writing to the Philippians says �With Clement and others of my fellow-workers whose names are written in the book of life,� the fourth bishop of Rome after Peter, if indeed the second was Linus and the third Anacletus, although most of the Latins think that Clement was second after the apostle" (Lives of Illustrious Men 15 [A.D. 396]).
"Since the East, shattered as it is by the long-standing feuds, subsisting between its peoples, is bit by bit tearing into shreds the seamless vest of the Lord . . . I think it my duty to consult the chair of Peter, and to turn to a church [Rome] whose faith has been praised by Paul [Rom. 1:8]. I appeal for spiritual food to the church whence I have received the garb of Christ. . . . Evil children have squandered their patrimony; you alone keep your heritage intact" (Letters 15:1 [A.D. 396]).
...
"I follow no leader but Christ and join in communion with none but your blessedness [Pope Damasus I], that is, with the chair of Peter. I know that this is the rock on which the Church has been built. Whoever eats the Lamb outside this house is profane. Anyone who is not in the ark of Noah will perish when the flood prevails" (ibid., 15:2).
"The church here is split into three parts, each eager to seize me for its own. . . . Meanwhile I keep crying, �He that is joined to the chair of Peter is accepted by me!� . . . Therefore, I implore your blessedness [Pope Damasus I] . . . tell me by letter with whom it is that I should communicate in Syria" (ibid., 16:2).
Ambrose of Milan
"[T]hey [the Novatian heretics] have not the succession of Peter, who hold not the chair of Peter, which they rend by wicked schism; and this, too, they do, wickedly denying that sins can be forgiven [by the sacrament of confession] even in the Church, whereas it was said to Peter: �I will give unto thee the keys of the kingdom of heaven, and whatsoever thou shalt bind on earth shall be bound also in heaven, and whatsoever thou shall loose on earth shall be loosed also in heaven�[Matt. 16:19]" (Penance 133 [A.D. 388]).
St. Augustine
"If all men throughout the world were such as you most vainly accuse them of having been, what has the chair of the Roman church done to you, in which Peter sat, and in which Anastasius sits today?" (Against the Letters of Petilani 2:118 [A.D. 402]).
"If the very order of episcopal succession is to be considered, how much more surely, truly, and safely do we number them from Peter himself, to whom, as to one representing the whole Church, the Lord said, �Upon this rock I will build my Church� . . . [Matt. 16:18]. Peter was succeeded by Linus, Linus by Clement, Clement by Anacletus, Anacletus by Evaristus . . . " (Letters 532 [A.D. 412]).
Council of Ephesus
"Philip the presbyter and legate of the Apostolic See said: �There is no doubt, and in fact it has been known in all ages, that the holy and most blessed Peter, prince and head of the apostles, pillar of the faith, and foundation of the Catholic Church, received the keys of the kingdom from our Lord Jesus Christ, the Savior and Redeemer of the human race, and that to him was given the power of loosing and binding sins: who down even to today and forever both lives and judges in his successors. The holy and most blessed pope Celestine, according to due order, is his successor and holds his place, and us he sent to supply his place in this holy synod�" (Acts of the Council, session 3 [A.D. 431]).
Pope Leo I
"As for the resolution of the bishops which is contrary to the Nicene decree, in union with your faithful piety, I declare it to be invalid and annul it by the authority of the holy apostle Peter" (Letters 110 [A.D. 445]).
"Whereupon the blessed Peter, as inspired by God, and about to benefit all nations by his confession, said, �You are the Christ, the Son of the living God.� Not undeservedly, therefore, was he pronounced blessed by the Lord, and derived from the original Rock that solidity which belonged both to his virtue and to his name [Peter]" (The Tome of Leo [A.D. 449]).
Peter Chrysologus
"We exhort you in every respect, honorable brother, to heed obediently what has been written by the most blessed pope of the city of Rome, for blessed Peter, who lives and presides in his own see, provides the truth of faith to those who seek it. For we, by reason of our pursuit of peace and faith, cannot try cases on the faith without the consent of the bishop of Rome" (Letters 25:2 [A.D. 449]).
Council of Chalcedon
"After the reading of the foregoing epistle [The Tome of Leo], the most reverend bishops cried out: �This is the faith of the fathers! This is the faith of the apostles! So we all believe! Thus the orthodox believe! Anathema to him who does not thus believe! Peter has spoken thus through Leo! . . . This is the true faith! Those of us who are orthodox thus believe! This is the faith of the Fathers!�" (Acts of the Council, session 2 [A.D. 451]).

[Traditie1]

În prealabil postat de don Alex

Rivalitatea dintre cultura greaca si cea latina a fost recunoscuta de-a lungul timpului. Se cunoaste ca, desi ortodoxia pe site-ul patriarhiei ecumenice de la Constantinopol afiseaza o lista a Patriarhilor incepand cu Sf. Andrei, orasul Constatinopol sau cetatea lai Constantin exista, ca atare dupa AD 300. In consecinta, o egalitate intre Roma si Constantinopol nu poate exista, asa cum se vede in timpurile noastre o intentia a Patriarhiei Moscovei de intaitate asupra celorlalte patriarhate ortodoxe. Deci, o egalitate intre patriarhatele apostolice poate exista, dar cum Patriarhia Romei (lasind la o parte pe Sf. Petru) este singura care a reusit sa duca la indeplinire indemnul Mantuitorului care isi trimite apostoli in lumea intreaga pentru a face ucenici (crestini) a obtinut un drept superior asupra celorlalte Patriarhate Apostolice care sunt Ierusalim, Antiohia, Alexandria si Roma. Daca le analizam pe fiecare remarcam ca Roma este singura care a reustit o organizare extraordinara. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca Roma nu ar fi luat atitudine impotriva turcilor de a cuceri Europa si nu ar fi fost victoria din 7 octombrie 1571 de la Lepanto. Poate ca Catedrala Sf. Petru ar fi avut aceiasi soarta cu Catedrala Sf.Sofia din Constantinopol.
Pe de alta parte, este interesant, cum se face ca Sinoadele primului mileniu cand Biserica era nedespartita au avut loc in zona de influenta a Bisericii Orientale (Ortodoxe azi) si nu in cea a Bisericii Occidentale ( Catolice azi). Un raspuns poate fi acela ca un Sinod nu este organizat decat pentru a rezolva anumite probleme, ceea ce denota ca partea rasariteana a Bisericii Crestine avea probleme. Si atunci , ca la un meci de fotbal este nevoie de un arbitru, a aparut expresia #Roma locuta est, causa finita est".
Asa numiti "pocaiti" vin deseori cu intrebarea: "scrie in Biblie?". iar daca nu scrie inseamna ca nu este asa. Orodocsi sunt primi care recunosc o mare gresala in acel comportament.
Deci, este nevoie sau nu de Papalitate?
Pesonal am avut minunatul prilerj de "a da mana" ca Papa Ioan Paul al II-lea. Marturisesc ca nu m-am simtit deloc o persoana inferioara in acel moment. Nu emana deloc autoritate, Dimpotriva, am simtit o strangere de mana prietenoasa si parinteasca.
La Roma in anul 686 parca a fost un papa cu numele de Conone. Nu sunt multe date despre el, dar se pare ca era din Tracia, sau mai mult chiar, din zona Dobrogei. Daca acest lucru este adevarat, atunci pentru noi, romanii ar ytrebuii sa fie un prilej de bucurie extraordinara, si sa nu ne mai lasam dominati de mentalitatea slavo-greaca. Ne mandrim cu Muntele Athos, desi este interesant ca noi nu avem nici o manastire romanesca din cele 20 cate sunt acolo. 17 grecesti, 1 rusa, 1 sarba, 1 bulgara iar romani doar Schitul Podromul. Desi, asa cum se poate afla pe site-ul Multelui Athos, domnitorii romani au renovat, recladit, reparat multe dintre aceste manastiri. Ba mai mult, Romania a avut numeroase manastiri inchinate Muntelui Athos (isi trimiteau averile acolo)
Personal, nu pot sa inteleg de ce romanii sunt atat de potrivinici papalitatii.
In conflictul cu greco catolicii este invocata implicarea gen. Bukov. O simpla cautare pe internet, ne arata ca acest gen. a fost in Transilvania dupa 1760, pe cand Unirea cu Roma s-a facut prin 1700. S-a afirmat ca acest general a distrus mii de bisericii si manastiri atunci. Recent am descoperit in zona Beiusului (BH) circa zece biserici ortodoxe de lemn construite intre 1700 si 1750. Am o nedumerire. Cum se face ca aceste bisericii ortodoxe
din lemn care foarte usor puteau fi aprinse, acel general daca era atat de pornit impotriva ortodoxiei, nu le-a dat foc?

Alex, mesajul tău demonstrează cum s-a creat ansamblul de învățături eretice și de tradiții mincinoase pe care se bazează catolicismul.

Niște indivizi ca și tine, îndoctrinați și cu o înclinație aproape patologică de a lua propria imaginație drept realitate, și-au format niște păreri eronate pe care, unii dintre ei fiind în poziții cu autoritate (cum ar fi funcția de episcop), le-au transmis cu eticheta de adevăr și altor indivizi la fel de lipsiți de luciditate și treptat respectivele idei au ajuns dogme.



S-o luăm pe rând.

La prima enormitate, cea cu faptul că orașul Constantinopol nu ar fi existat înainte de anul 300 d.Hr. Tu nu ai auzit de Byzantium, numele Constantinopolului înainte de adoptarea lui drept capitală imperială de către Constantin? Constanin a schimbat doar numele acestui oraș, l-a extins și împodobit cu clădiri și lucrări de artă mărețe, dar el exista din anul 667 î.Hr.

http://en.wikipedia.org/wiki/Byzantium



Cât despre cine a avut tradiții episcopale mai de seamă, Roma sau Constantinopolul, reamintesc ce am spus într-un mesaj prececent, despre faptul că Roma și alte comunități creștine timpurii din afara Asiei Mici (cu excepția Ierusalimului și Antiohiei) nu au avut episcop până în secolul 2, fiind conduse de câte un colegiu de preoți.

Sf. Pavel nu a lăsat nici un episcop la Roma (așa cum se vede din Faptele Apostolilor sau din epistolele sale) iar Sf. Petru nu a călcat niciodată în acest oraș, așa cum te poți informa din alte mesaje ale mele: 1, 2, 3, 4, 5.

Ca și în cazul altor orașe, lipsesc documentele contemporane despre primii episcopi ai Byzantiumului, tradițiile despre fondarea episcopiei Byzantiumului de către Sf. Andrei și punerea primului episcop de către el, pe Sf. Apostol Stachie, putând fi foarte bine legende târzii. Totuși, dat fiind faptul că orașul se află practic în spațiul definit de Asia Mică și că aici, în Asia Mică a fost pepiniera creștinismului și au apărut primii episcopi, e de presupus că acea comunitate de creștini care exista la Byzantium în a doua jumătate a secolului 1 avea episcop pus în funcie de unul din Apostolii care au propovăduit în Asia Mică (spațiul de predilecție de activitate apostolică). Și aduc spre comparație cazul bisericilor menționate în Apocalipsă, care, așa cum știm din capitolele 2 și 3 ale acestei cărți, aveau toate episcop pus în funcție de Sf. Ioan, ele aflându-se toate în apropierea Efesului, orașul de reședință al acestui Apostol:




De remarcat și distanța relativ mică între aceste biserici și Byzantium (distanța Istanbul - Izmir/Smirna = 560 km).




Despre faptul că Roma a luat atitudine împotriva turcilor. În primul rând, e extrem de infantil să spui că faptul că cineva a luat atitudine împotriva inamicilor săi e o virtute. În al doilea rând, Vestul a refuzat să trimită trupele menite să salveze Constantinopolul de căderea în mâna turcilor, așa cum promisese la conciliul de la Florența în 1439 când bizantinii au făcut concesii dogmatice (au acceptat supremația papei și doctrinele despre purgatoriu și filioque).




Sinoadele primului mileniu au avut loc în zona greacă a mării Mediterane pentru că acolo pulsa viața duhovnicească, acolo a apărut creștinismul și au trăit și scris totalitatea autorilor purtători de Duh. Vestul nu a dat nici măcar un singur autor cu adevărat inspirat de Duhul Sfânt.



În legătură cu afirmațiile despre generalul Bukov, din nou, infantilism surprinzător. De ce ar trebui Bukov să fi fost în Transilvania înainte de apariția uniatismului, care-i logica acestei idei? Și cum poți să emiți așa ceva fără să faci cea mai elementară documentare asupra lucrului despre care vorbești? Bukov nu a fost trimis să înființeze uniatismul ci să radă de pe fața pământului focarele puternice de Ortodoxie rămase în Ardeal după așa-zisa unire, cu scopul aducerii la greco-catolicism a unui număr cât mai mare de români. 'Opera' lui Bukov a constat în distrugerea tuturor schiturilor și mănăstirilor ortodoxe din Ardeal precum și în distrugerea altor biserici parohiale, în total 140 de lăcașuri. Practic, după aceea a încetat orice formă de viață monahală ortodoxă, ardelenii care doreau să fie călugări trecând în teritoriile extracarpatice, în Moldova, Valahia și Dobrogea, unde de altfel au și fondat o serie de mănăstiri: Cheia, Suzana, Predeal, Stânișoara, Cocoș. În Banat mănăstirile au continuat să mai existe câteva decenii, fiind închise de către Maria Tereza și fiul ei Iosif II, cu excepția a trei dintre aceste mănăstiri.

Bukov nu a intenționat sau nu a reușit să distrugă toate bisericile ortodoxe din Ardeal, ceea ce nu înseamnă că răul făcut prin el nu este extrem de mare.


Dar știi de ce în Ardeal bisericile se făceau de lemn? Pentru că ortodocșilor li se interzicea ridicarea de biserici de piatră. Cu excepția bisericilor din Țara Hațegului, ridicate înaintea acestei hotărâri samavolnice a regalității catolice maghiare, toate bisericile românești din Ardeal au fost realizate din lemn, deși existau mijloacele financiare ca românii să-și construiască biserici de piatră.

[Mihnea Dragomir]

Un şir de aiureli. Le subliniez numai pe cele mai importante, telegrafic, din lipsă de timp:
-nu e vorba că nu a existat nici o localitate pe locul actualului Istanbul, ci e vorba că la primul conciliu ecumenic de la Niceea nu aveau nici măcar episcop, necum patriarh. Documentele de la Niceea menţionează numai cele trei scaune mitropolitane, şi anume Roma, Alexandria şi Antiohia, stabilind şi ordinea de precendenţă, care este chiar aceasta: Roma, Alexandria şi Antiohia. Este absolut normal, fiindcă acestea erau şi cele trei capitale de provincii mari, rezultate din reforma lui Diocleţian.

Mitropolit nu exista la Constantinopol nici măcar în anul 381, la ceea ce a devent retroactiv "al doilea conciliu ecumenic". Temele fiind nesemnificative pentru apuseni, conciliul trebuia condus de ocupantul primului dintre scaunele orientale, anume de mitropolitul Alexandriei. Dar acesta nu a venit, aşa că a fost condus de al treilea de pe listă, mitropolitul Meletie al Antiohiei, deşi se desfăşura la Constantinopol, fiindcă acolo nu era încă nici un episcop, aşa cum spuneam. Mai departe, istoria se cunoaşte: devenită capitală a Imperiului, vechea colonie grecească îşi capătă un mitropolit, care ajunge să fie menţionat înaintea celui de Alexandria. În 1053 se produce ruptura ( după ce mitropolitul Constantinopolul se autointitulase de mult timp "patriarh ecumenic", adică a toată lumea). Pedeapsa divină vine în 1454, la foarte puţin timp după ce patriarul Bizanţului respinge ultima încercare de reunire care avusese loc la Ferrara - Florenţa şi Constantinopolul cade sub asediul osmanlâilor. Nu trec nici câteva secole şi nenorocitul model al Constantinopolului este preluat cu copy and paste de Moscova, care se declară autocefală şi se proclamă a treia Romă. Tensiunile interortodoxe şi luptele pentru supremaţie dintre Moscova şi Constantinopol sunt vizibile şi azi, sunt cunoscute publicului ortodox informat şi nu au fost lipsite de consecinţe nici pentru istoria ţării noastre

-generalul von Bukow a făcut prăpăd printre aşezămintele ecleziale şi monahale catolice. A distrus, este foarte adevărat, şi câteva ortodoxe. Farmazonii din toate timpurile nu prea au făcut distincţia catolic-ortodox, deşi ţinta lor predilectă a fost mereu Biserica Romei.

-afirmaţia că nu au existat sfinţi părinţi apuseni este o simplă aiureală. Una descalificantă intelectual, afară de cazul în care aparţine unui teribilism de puştean. Sf. Ambrozie al Milanului ori Sf Irineu al Lyonului sunt numai două exemple din lunga listă de sfinţi care au îmbogăţit patrimoniul de ştiinţă al plământului apusean al Bisericii.

[Traditie1]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un şir de aiureli. Le subliniez numai pe cele mai importante, telegrafic, din lipsă de timp:
-nu e vorba că nu a existat nici o localitate pe locul actualului Istanbul, ci e vorba că la primul conciliu ecumenic de la Niceea nu aveau nici măcar episcop, necum patriarh.

Din nou, avem un exemplu despre cum halucinațiile și minciunile devin adevăr în biserica catolică.


Alex, cel căruia îi răspunsesem în mesajul precedent, a afirmat clar că Constantinopolul nu exista înainte de anul 300 iar dl. Dragomir vine și spune că de fapt a afirmat că nu avea episcop. Minciuna dlui Dragomir e însă dublă, fiindcă Constantinopolul avea episcop în timpul primului sinod ecumenic, e vorba de Sfântul Mitrofan, numai că era prea bătrân și a fost reprezentat la Niceea de preotul Alexandru (care avea să urmeze în apoi în funcția de episcop și totodată fiind și el canonizat ca Sfânt).


Pentru mai multe detalii aveți aici lista episcopilor de Byzantium/Constantinopol:
http://www.fordham.edu/halsall/byzan.../byzpatcp.html

Mitropolit nu exista la Constantinopol nici măcar în anul 381, la ceea ce a devent retroactiv "al doilea conciliu ecumenic". Temele fiind nesemnificative pentru apuseni, conciliul trebuia condus de ocupantul primului dintre scaunele orientale, anume de mitropolitul Alexandriei. Dar acesta nu a venit, aşa că a fost condus de al treilea de pe listă, mitropolitul Meletie al Antiohiei, deşi se desfăşura la Constantinopol, fiindcă acolo nu era încă nici un episcop, aşa cum spuneam.

Repeți minciuna că Constantinopolul nu avea episcop, de data asta în 381. Cum poți să-ți imaginezi că orașul capitală a imperiului nu avea episcop? Și că un conciliu ecumenic putea avea loc într-un oraș fără episcop?

Constantinopolul nu numai că avea arhiepiscop la data ținerii Sinodului dar a și fost prezidat de către acest arhiepiscop, Nectarie, împreună cu alți trei episcopi. De altfel acest Nectarie era succesorul în tronul episcopal al Constantinopoleului al nimănui altuia decât Sf. Grigorie de Nazianz.
http://en.wikipedia.org/wiki/First_C...he_proceedings

La acest Sinod s-a decis, în cuprinsul canonului III, caepiscopul Constantinopoleului să fie al doilea în cinste după ce al Romei, pe baza faptului că acest oraș era Noua Romă. Din asta se vede 9evident, pe lângă faptul că exista episcop la Constantinopol) că prestigiul episcopiei Romei nu se baza pe elucubrațiile cu Sf. Petru ci pe calitatea de capitală imperială a Romei.

Mai departe, istoria se cunoaşte: devenită capitală a Imperiului, vechea colonie grecească îşi capătă un mitropolit, care ajunge să fie menţionat înaintea celui de Alexandria.

Dacă ai şti puţină istorie ai şti că civilizaţia romană (şi celelalte civilizaţii italice din epoca fierului, cum ar fi cea etruscă) e o copie a celei greceşti. Chiar şi numele de Roma derivă din greacă, oraşul apărând ca urmare a înfiinţării primelor colonii greceşti în sudul Italiei:
http://en.wikipedia.org/wiki/Rome#Etymology

Pedeapsa divină vine în 1454, la foarte puţin timp după ce patriarul Bizanţului respinge ultima încercare de reunire care avusese loc la Ferrara - Florenţa şi Constantinopolul cade sub asediul osmanlâilor.

Aici intrăm iarăşi în domeniul halucinaţiilor pseudo-religioase. Dacă Constantinopolul a fost pedepsit pentru ceva, atunci Iisus pentru ce a fost pedepsit? Sau toți Sfinții martiri? În realitate, motivele pentru care Dumnezeu permite anumite suferințe și nenorociri sunt diverse și nu rareori (așa cum spune și Scriptura) sunt în realitate un semn al alegerii de către Dumnezeu.

-generalul von Bukow a făcut prăpăd printre aşezămintele ecleziale şi monahale catolice. A distrus, este foarte adevărat, şi câteva ortodoxe. Farmazonii din toate timpurile nu prea au făcut distincţia catolic-ortodox, deşi ţinta lor predilectă a fost mereu Biserica Romei.

Adică împărăteasa Maria Tereza (catolică devotată) l-a trimis pe Bukow (catolic) să dărâme aşezăminte catolice? Hai că-i bună. Şi tu numeşti 200 de mănăstiri şi schituri "câteva"? Şi nu e vorba numai de desfiinţarea mănăstirilor ortodoxe din Ardeal ci şi de atribuirea tot de către Bukow a peste 500 de biserici ortodoxe către greco-catolici:
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ara-73036.html

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-afirmaţia că nu au existat sfinţi părinţi apuseni este o simplă aiureală. Una descalificantă intelectual, afară de cazul în care aparţine unui teribilism de puştean. Sf. Ambrozie al Milanului ori Sf Irineu al Lyonului sunt numai două exemple din lunga listă de sfinţi care au îmbogăţit patrimoniul de ştiinţă al plământului apusean al Bisericii.

În prealabil postat de Erethorn

Ummmm.. Fericitul Augustin ?! Sf. Ieronim ?!!! Sf. Ciprian ?!!!!!

Nimeni nu-i citește pe acești autori cu scopul zidirii duhovnicești. Ei sunt importanți poate pentru istoria bisericească, Irineu a fost creatorul unei bune părți din erezia papistă. Scrierile lui Augustin , pe lângă erezii, nu au nici o valoare, fiind rodul unor raționamente sterile. Iar Ciprian era african, nu vest-european.

[IonelS]

Cred ca am fost cel mai agresiv crestin ortodox de aici, asa ca incerc sa fiu impartial sau corect, in sensul unui dialog. Noi si catolicii impartim sfintii de pana la schisma. De asemeni nu am cum sa neg evidenta creata de existenta unor sfinti apartinatori ai B.C. in primele secole de la schisma..Despre ultimile secole nu cunosc prea multe despre sfintii catolici.., referindu-ma aici la un echivalent al celor din trecut, un echivalent al notorietatii lor..Astept exemple !

[Erethorn]

În prealabil postat de Traditie1

Vestul nu a dat nici măcar un singur autor cu adevărat inspirat de Duhul Sfânt.

Ummmm.. Fericitul Augustin ?! Sf. Ieronim ?!!! Sf. Ciprian ?!!!!!

[Danut7]

În prealabil postat de Erethorn

Ummmm.. Fericitul Augustin ?! Sf. Ieronim ?!!! Sf. Ciprian ?!!!!!

Sf. Ambrozie

[RTGSSFD]

Asa ne putem corecta cu dragoste unii pe altii daca vrem sa simtim si sa intelegem adevarul Dumnezeiesc. Iertare daca gresesc. Cu respect pt. toti, Robert.