Biserica si discriminarea femeii

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Nu am venit cu vreun argument din viata personala. Am raspuns numai la intrebarile tale personale cum fac eu sa ma smeresc 'traind in placeri', 'fara necesitatea suferintei', sau nu stiu cum te-ai exprimat exact. (de altfel nu ai raspuns, tu cum faci sa te feresti de placerile firesti?)

Asa imi trebuie daca mi-a scapat in focul discutiei un 'detaliu' personal. Sigur, e neverificabil ca sotul meu are o boala incurabila si ca noi traim asta zi de zi, ora de ora, dar ca Dumnezeu in marea lui mila ne face totusi sa avem si bucurii in mijlocul acestei dureri, lucru pentru care chiar am de ce-i multumi. Deci, forget it.

Iarta-ma, Fani, dar nu ma pot abtine.

Nu esti singura in aceasta situatie.. chiar nu esti.
Cand a fost diagnosticat sotul meu (acum 9 ani) i s-a spus ca in medie se traieste cam 10 ani cu boala lui.
Oamenilor de stiinta le plac mult cifrele.. stiinta pare foarte stiintifica cu multe, multe cifre.. ma amuza.
As zice: oameni buni, pregatiti batistele, ca sa va povestesc.
Dar vietile noastre sunt in mainile lui Dumnezeu, ceea ce este foarte odihnitor, gasesc eu. Traim cat ingaduie Dumnezeu, nici o secunda in plus. Si daca ingaduie sa traim muuuulti ani este pentru ca asteapta pocainta noastra (nu ca sa ne bucuram de placerile lumii).
Asta cu: hai sa ne bucuram ca oricum murim, ca oricum avem parte si de nefericire.. hmm, cam dubios.
Nefericirea este data spre binele nostru (mai usor de spus, decat de inteles, desigur.. si eu sunt din cei care se tavalesc si plang: de ce sa mi se intample mie? ia asta de la mine! etc. Doar oamenii intelepti multumesc pentru dureri)