Adulterul - motiv cu temei biblic si canonic pentru divort

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirelat

pai si atunci nu e Biserica Ortodoxa mai inteleapta si mai cu dreapta socoteala, ca binecuvanteaza a 2-a si chiar si a 3-a casatorie, ca pogoramant, si nu lasa oamenii sa moara in pacate grele?

Poate că Biserica Ortodoxă are acest drept. Biserica Catolică nu îl are. "Ceea ce Dumnezeu a unit, NIMENI să nu despartă". Nimeni, înseamnă inclusiv Biserica. Trăind în ascultare faţă de capul ei Cristos, Biserica Catolică poate face ceea ce Mirele i-a permis să facă. Nu i-a permis să binecuvânteze adulterul, atunci nu îl binecuvântează, ci îl numeşte drept ceea ce este de fapt: o viaţă în adulter. Biserica poate abroga canoane care ţin de ea, de exemplu canonul de a nu avea relaţii trupeşti cu soţia înainte de Împărtăşanie. Sau canonul că trebuie postit miercurea. Canoanele sunt legile Bisericii, în puterea Bisericii să le schimbe. Decalogul este Legea lui Dumnezeu şi nu este în puterea Bisericii să îl schimbe.

Si tu vrei sa spui ca BC nu-i mai primeste in sanul ei pe cei divortati (civil doar, dupa cum s-ar parea la voi)? adica li se refuza participarea la slujbe si orice fel de sacramente? hai sa fim seriosi!

[Mihnea Dragomir]

Participarea la slujbe este permisă şi celor care trăiesc în păcat. Dar nu au voie să se împărtăşească, sunt opriţi (dacă o fac, mai adaugă adulterului un păcat chiar mai mare: cel al sacrilegiului).

dar de inmormantat, e voie?

stii, era o vorba: drumul spre iad e pavat cu intentii bune. asa si cu BC. si mai era o vorba: litera ucide, Duhul da viata. nu prea vad duh crestin in aceasta inflexibilitate a BC, ci mai degraba ambitie prosteasca si refuzul de a accepta realitatea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirelat

dar de inmormantat, e voie?

Da ! Celor care sunt în păcat le sunt permise Sf Taine pentru morţi: Botezul şi Spovada. Fără să fie Sf Taină, şi slujba înmormântării le este permisă.

stii, era o vorba: drumul spre iad e pavat cu intentii bune. asa si cu BC. si mai era o vorba: litera ucide, Duhul da viata. nu prea vad duh crestin in aceasta inflexibilitate a BC, ci mai degraba ambitie prosteasca si refuzul de a accepta realitatea.

Nu este nici o inflexibilitate, dimpotrivă, Biserica Catolică e extrem de flexibilă cu cele ce stau în puterea ei: postul a fost MULT atenuat, ca nimeni să nu comită păcatul de moarte de a nu-l ţine. La fel, Sf Liturghie s-a scurtat la ceea ce este esenţial. Şi altele. Dar, încă o dată: puterea de a desface Taina Căsătoriei şi de a binecuvânta adulterul nu a fost primită de la Regele nostru.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da ! Celor care sunt în păcat le sunt permise Sf Taine pentru morţi: Botezul şi Spovada. Fără să fie Sf Taină, şi slujba înmormântării le este permisă.



Nu este nici o inflexibilitate, dimpotrivă, Biserica Catolică e extrem de flexibilă cu cele ce stau în puterea ei: postul a fost MULT atenuat, ca nimeni să nu comită păcatul de moarte de a nu-l ţine. La fel, Sf Liturghie s-a scurtat la ceea ce este esenţial. Şi altele. Dar, încă o dată: puterea de a desface Taina Căsătoriei şi de a binecuvânta adulterul nu a fost primită de la Regele nostru.

mai, dar tu esti culmea. daca a nu tine post, la voi = pacat de moarte, m-am lamurit! si Sf. Liturghie ati scurtat-o atata de n-a mai ramas cine stie ce. "si altele" cred ca include tot felul de inovati catolice neavenite, vezi cultul inimii lui Iisus, imaculata conceptie samd. La astea v-a dus capul, dar la intelegerea durerilor oamenilor nu prea.

cine a zis frate ca noi binecuvantam adulterul?!! dimpotriva, il infieram si nu incurajam pe nimeni sa traiasca intr-un astfel de pacat. iar Taina Casatoriei nu o desface nimeni in BO, si nici divorturile nu sunt incurajate, daca asta vrei sa insinuezi.

Post usor in continuare, cu lapte, branza, oua si celelalte.

[Mihnea Dragomir]

Multumesc, asemenea. Dar ai grija ca si la voi netinerea postului (acela cu cartofi si fasole) tot pacat de moarte este. Ia intreaba-l mătăluţă pe părintele cel ortodox dacă neţinerea postului trebuie spovedită sau nu, să vezi ce zice. Că dacă pe mine nu mă crezi, poate pe el l-oi crede.

Iar dacă "Taina Căsătoriei nu o desface nimeni în BO", singura concluzie este că BO a dat drumul la poligamie: cu ochii mei am văzut, nu numai o dată, bărbaţi şi femei recăsătorindu-se cu nuntă în regulă: cu popă, rochie albă şi alai, deşi soţul legiuit trăia.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da ! Celor care sunt în păcat le sunt permise Sf Taine pentru morţi: Botezul şi Spovada. Fără să fie Sf Taină, şi slujba înmormântării le este permisă.


Nu este nici o inflexibilitate, dimpotrivă, Biserica Catolică e extrem de flexibilă cu cele ce stau în puterea ei: postul a fost MULT atenuat, ca nimeni să nu comită păcatul de moarte de a nu-l ţine. La fel, Sf Liturghie s-a scurtat la ceea ce este esenţial. Şi altele. Dar, încă o dată: puterea de a desface Taina Căsătoriei şi de a binecuvânta adulterul nu a fost primită de la Regele nostru.

Adica se poate spovedi inclusiv de pacatul divortului dar nu poate fi iertat decat daca se repara greseala, nu?

Asta inseamna ca daca este o chestiune ireversibila (celalalt s-a casatorit) de fapt nu poate fi iertat si in consecinta nici impartasit..

Sau doar daca se spovedeste pe patul de moarte si evident are o scuza solida cum ca nu mai are cum sa-si indrepte greseala care poate nici nu-i apartine (ci celuilalt)?

Pe urma ce se intampla in cazurile foarte grave in care de exemplu un sot isi abuzeaza sotia?
Ar trebui sotia sa rabde asa ceva pana la moarte sau daca ii sta in putere sa nu mai locuiasca sub acelasi acoperis?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Adica se poate spovedi inclusiv de pacatul divortului dar nu poate fi iertat decat daca se repara greseala, nu?

Divorţul nu este întotdeauna păcat, dar "recăsătorirea" în timp ce soţul/soţia legiuit (ă) trăieşte, adică traiul în adulter, este întotdeauna păcat grav care nu se poate ierta decât prin spovadă. Precondiţia spovezii, în afară de căinţă, este determinarea de a nu mai păcătui şi a repara, atât cât se poate, păcatul deja comis. Sfârşitul Actului de Căinţă spune: "Pentru aceasta, cu ajutorul Harului Tău, mă hotărăsc să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat". Deci, cel care a divorţat şi s-a "recăsătorit", atâta timp cât nu are intenţia de a renunţa să trăiască în unire trupescă cu actuala sa "soţie" ("soţ") este în stare căzută, nu poate obţine absolvirea în mod valid şi nu se poate împărtăşi.

Asta inseamna ca daca este o chestiune ireversibila (celalalt s-a casatorit) de fapt nu poate fi iertat si in consecinta nici impartasit...

Dacă celălalt s-a recăsătorit, păcatul este al celuilalt, deci bărbatul (femeia) părăsit (ă) astfel se poate împărtăşi.

Sau doar daca se spovedeste pe patul de moarte si evident are o scuza solida cum ca nu mai are cum sa-si indrepte greseala care poate nici nu-i apartine (ci celuilalt)?

Pe patul de moarte fiind, dacă realizezi că ai trăit în stare de păcat şi eşti hotărât, în cazul vindecării, să nu mai trăieşti astfel, desigur că te poţi spovedi şi preotul poate da absolvire validă.

Pe urma ce se intampla in cazurile foarte grave in care de exemplu un sot isi abuzeaza sotia?
Ar trebui sotia sa rabde asa ceva pana la moarte sau daca ii sta in putere sa nu mai locuiasca sub acelasi acoperis?

Sunt cazuri, ca acesta, în care separarea este legitimă şi nu este un păcat. Aşa interpretăm şi spusele Domnului nostru despre "pricina de adulter". Sunt cazuri în care oricâtă bunăvoinţă ai avea, nu poţi stăpâni repulsia faţă de un soţ (soţie) care te-a înşelat.
În cazul abuzului, prima grijă este asigurarea copiilor, de aceea femeia are nu numai dreptul, ci şi datoria să ia distanţă faţă de un soţ care reprezintă un pericol pentru ea şi pentru copii. Dar o asemenea separare nu înseamnă disoluţia căsătoriei, nici a obligaţiei de castitate.

Chiar şi (Doamne fereşte) dacă soţia mea m-ar părăsi pentru un alt bărbat şi ar pleca de acasă, chiar dacă s-ar "căsători" cu acela şi va avea copii cu acela, ea va fi în continuare soţia mea, iar eu soţul ei. Trebuie să aştept, să sper, să mă rog şi să lucrez ca ea să se întoarcă, chiar dacă această aşteptare ar fi până la mormânt. Atunci, şi numai atunci, legătura făcută de Domnul prin Sfânta Taină a căsătoriei va fi desfăcută.