Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

[Fani71]

Anna: A judeca pe cineva, a-i spune cam de sus ca nu se schimba, ca nu stie ABC-ul, ca sa plece de pe forum, ca nu mai avem ce discuta cu el, este totusi altceva, cu totul altceva decat a critica unele spuse ale unui parinte sau scriitor bisericesc.
A critica nu este tot una cu a judeca si a condamna.

Mishi55: p. Arsenie Boca nu este canonizat.
Iar scrierile care circula sub numele lui nu au fost, majoritatea, scrise de el ci de discipoli. Unele contin afirmatii foarte indoielnice (cum ar fi preziscerile despre sfarsitul lumii si scaparea Romaniei de dezastru etc) si m-as mira sa fie canonizat. De altfel cand a murit era in dizgratia sfantului Sinod (nu ca ar fi neaparat asa impoirtant, dar este un fapt) si daca nu ma insel era chiar in stare de schisma cu Biserica.

[mishi55]

În prealabil postat de Fani71

Mishi55: p. Arsenie Boca nu este canonizat.
Iar scrierile care circula sub numele lui nu au fost, majoritatea, scrise de el ci de discipoli. Unele contin afirmatii foarte indoielnice (cum ar fi preziscerile despre sfarsitul lumii si scaparea Romaniei de dezastru etc) si m-as mira sa fie canonizat. De altfel cand a murit era in dizgratia sfantului Sinod (nu ca ar fi neaparat asa impoirtant, dar este un fapt) si daca nu ma insel era chiar in stare de schisma cu Biserica.

Şi uite că, aşa necanonizat şi "în dizgraţia" sinodului, a îndrăznit (şi îndrăzneşte) să facă minuni! Sinodul nostru nu i-a canonizat nici pe sfinţii mărturisitori din închisori - şi ghici de ce!... sinodul nostru nu pedepseşte fapte anatemizate de sfinţi precum Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Marcu al Efesului...
Şi uite că, aşa necanonizat şi în dizgraţia sinodului, sfântul Arsenie Boca face minuni şi în ziua de azi. Cine va merge la mormântul lui, va şti, va simţi şi va înţelege.
Crezi că Dumnezeu are nevoie de aprobarea sinodului ca să "canonizeze" un sfânt? sau crezi că părintele face minuni (chiar şi azi) aşa, din putere omenească?
Nu cumva ne pierdem în birocraţie acolo unde ar trebui să stăm doar pe genunchi şi să ne rugăm cu evlavie?

[Fani71]

În prealabil postat de mishi55

Şi uite că, aşa necanonizat şi "în dizgraţia" sinodului, a îndrăznit (şi îndrăzneşte) să facă minuni! Sinodul nostru nu i-a canonizat nici pe sfinţii mărturisitori din închisori - şi ghici de ce!... sinodul nostru nu pedepseşte fapte anatemizate de sfinţi precum Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Marcu al Efesului...
Şi uite că, aşa necanonizat şi în dizgraţia sinodului, sfântul Arsenie Boca face minuni şi în ziua de azi. Cine va merge la mormântul lui, va şti, va simţi şi va înţelege.
Crezi că Dumnezeu are nevoie de aprobarea sinodului ca să "canonizeze" un sfânt? sau crezi că părintele face minuni (chiar şi azi) aşa, din putere omenească?
Nu cumva ne pierdem în birocraţie acolo unde ar trebui să stăm doar pe genunchi şi să ne rugăm cu evlavie?

Sigur ca unii sfinti nu au fost niciodata canonizati. Unii au ramas necunoscuti.
Insa nu cred ca este corect sa punem ca autoritate la acelasi nivel o persoana pe care poporul in considera sfant cu un sfant recunoscut oficial.
Sigur, evlavia poporului este unul din criteriile pt canonizare, dar nu este singurul. Nici minunile, de altfel.

Poate p. Arsenie Boca este poate sfant, nu zic. Dar scrierile care circula sunt in buna parte dubioase, nu este sigur ca sunt de el, si contin idei dubioase, partial. Asta nu inseamna ca nu a avut o viata sfanta.

[caliyo]

Religia are trei componente: dogma, morala si cult. Drept urmare: este bine sa invatam credinta corect , sa cunoastem si sa aplicam morala crestina si sa participam la actele de cult. Desi religia este una, si sa presupunem ca toti cunoastem dogmele si morala in mod corect, ferirea de pacat si practicarea virtutilor tine de fiecare in parte. Unul are foarte multa rabdare, altul mai putina, unul poate spune 3 acatiste pe zi , altul de abia citeste o pagina, unul spune rugaciunea inimii , altul e mai lenes, unul se jertfeste pt aproapele mai mult, altul mai putin. De putut va spun sigur ca putem mai mult decat facem , dar nu avem destula vointa. Cand aud de nevointele unor crestini ma minunez. Chiar si in zilele noastre sunt oameni care traiesc o viata aparte chiar in mijlocul lumii fiind. Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca SE POATE numai ca noi nu depunem destul efort. Ne complacem in mediocritate( ca asta-i lumea in care traim, ca nu putem sa ne ridicam mai presus...) in loc sa ne umilim si sa recunoastem ca iubim mai mult confortul decat dobandirea Sfantului Duh.
Daca auzim ceva care nu e convenabil pt noi, gata, sarim in sus! Nu imi convine, nu e corect, asta-i habotnicie! Oare nu ar fi mai cinstit fata de noi insine sa spunem: ,,asa este corect, numai ca eu inca nu pot pune in practica pt ca inca nu am puterea de a ma lepada de mine insami...´´
Sincer eu sentimentul asta il am. Stiu f bine ca anumite lucruri sunt pacate sau ca ce fac si cum ma comport nu e tocmai in regula insa accept ca sunt prea slaba ca sa trec peste. Nu zic: ,,a...cum sa fie pacat cutare lucru? nu -i asa! ´´ doar ca sa am eu constiinta impacata.
Nu va mai suparati atunci cand vi se spune adevarul si nu va convine. Acceptati-va slabiciunile( e asa fac) . Uneori si eu m-am impotrivit adevarului pt ca nu prea era pe placul firii mele pacatoase dar pana la urma mi-am dat seama ca tot acolo ajung. De fapt , in adancul sufletului meu stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa accept adevarul.

[anna21]

În prealabil postat de caliyo

Religia are trei componente: dogma, morala si cult. Drept urmare: este bine sa invatam credinta corect , sa cunoastem si sa aplicam morala crestina si sa participam la actele de cult. Desi religia este una, si sa presupunem ca toti cunoastem dogmele si morala in mod corect, ferirea de pacat si practicarea virtutilor tine de fiecare in parte. Unul are foarte multa rabdare, altul mai putina, unul poate spune 3 acatiste pe zi , altul de abia citeste o pagina, unul spune rugaciunea inimii , altul e mai lenes, unul se jertfeste pt aproapele mai mult, altul mai putin. De putut va spun sigur ca putem mai mult decat facem , dar nu avem destula vointa. Cand aud de nevointele unor crestini ma minunez. Chiar si in zilele noastre sunt oameni care traiesc o viata aparte chiar in mijlocul lumii fiind. Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca SE POATE numai ca noi nu depunem destul efort. Ne complacem in mediocritate( ca asta-i lumea in care traim, ca nu putem sa ne ridicam mai presus...) in loc sa ne umilim si sa recunoastem ca iubim mai mult confortul decat dobandirea Sfantului Duh.
Daca auzim ceva care nu e convenabil pt noi, gata, sarim in sus! Nu imi convine, nu e corect, asta-i habotnicie! Oare nu ar fi mai cinstit fata de noi insine sa spunem: ,,asa este corect, numai ca eu inca nu pot pune in practica pt ca inca nu am puterea de a ma lepada de mine insami...´´
Sincer eu sentimentul asta il am. Stiu f bine ca anumite lucruri sunt pacate sau ca ce fac si cum ma comport nu e tocmai in regula insa accept ca sunt prea slaba ca sa trec peste. Nu zic: ,,a...cum sa fie pacat cutare lucru? nu -i asa! ´´ doar ca sa am eu constiinta impacata.
Nu va mai suparati atunci cand vi se spune adevarul si nu va convine. Acceptati-va slabiciunile( e asa fac) . Uneori si eu m-am impotrivit adevarului pt ca nu prea era pe placul firii mele pacatoase dar pana la urma mi-am dat seama ca tot acolo ajung. De fapt , in adancul sufletului meu stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa accept adevarul.

Si eu tot asta incerc sa fac.. sa separ faptele mele si sa le pun eticheta corecta. Dar recunosc ca este f greu..
Cum sa afirmi asta este binele, dar eu fac raul? Este o stare f neplacuta.. ta arunca uneori la limita disperarii.. normal ca oricine incearca sa gaseasca o "portita" prin care sa lase sa "coexiste" pacatul cu ascultarea!

Dar nu are rost sa ne plangem. Dumnezeu ne-a usurat ENORM sarcina: ne-a lasat Sf. Taine, ne-a lasat duhovnici sa ne indrume.

[Gabriela4ever]

Si cand e spus asa si nu cu rautate, parca suna altfel....te aduce la adevar! Eu personal stiu ca as putea face mai mult si din cand in cand mai fac. Dar cu regularitate, nu-mi pun problema, fiind vorba intr-adevar de confortul personal...Merita meditat la ceea ce spui!

În prealabil postat de caliyo

Religia are trei componente: dogma, morala si cult. Drept urmare: este bine sa invatam credinta corect , sa cunoastem si sa aplicam morala crestina si sa participam la actele de cult. Desi religia este una, si sa presupunem ca toti cunoastem dogmele si morala in mod corect, ferirea de pacat si practicarea virtutilor tine de fiecare in parte. Unul are foarte multa rabdare, altul mai putina, unul poate spune 3 acatiste pe zi , altul de abia citeste o pagina, unul spune rugaciunea inimii , altul e mai lenes, unul se jertfeste pt aproapele mai mult, altul mai putin. De putut va spun sigur ca putem mai mult decat facem , dar nu avem destula vointa. Cand aud de nevointele unor crestini ma minunez. Chiar si in zilele noastre sunt oameni care traiesc o viata aparte chiar in mijlocul lumii fiind. Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca SE POATE numai ca noi nu depunem destul efort. Ne complacem in mediocritate( ca asta-i lumea in care traim, ca nu putem sa ne ridicam mai presus...) in loc sa ne umilim si sa recunoastem ca iubim mai mult confortul decat dobandirea Sfantului Duh.
Daca auzim ceva care nu e convenabil pt noi, gata, sarim in sus! Nu imi convine, nu e corect, asta-i habotnicie! Oare nu ar fi mai cinstit fata de noi insine sa spunem: ,,asa este corect, numai ca eu inca nu pot pune in practica pt ca inca nu am puterea de a ma lepada de mine insami...´´
Sincer eu sentimentul asta il am. Stiu f bine ca anumite lucruri sunt pacate sau ca ce fac si cum ma comport nu e tocmai in regula insa accept ca sunt prea slaba ca sa trec peste. Nu zic: ,,a...cum sa fie pacat cutare lucru? nu -i asa! ´´ doar ca sa am eu constiinta impacata.
Nu va mai suparati atunci cand vi se spune adevarul si nu va convine. Acceptati-va slabiciunile( e asa fac) . Uneori si eu m-am impotrivit adevarului pt ca nu prea era pe placul firii mele pacatoase dar pana la urma mi-am dat seama ca tot acolo ajung. De fapt , in adancul sufletului meu stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa accept adevarul.