Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

[mishi55]

În prealabil postat de sophia

@mishi55 - te mandresti cand spui ca tu stii cum este bine. In credinta numai Cei de Sus stiu cum este bine intr-adevar.
Si inca o observatie - adevarul si parerea trebuie s-o spui. Numai ca nu trebuie s-o faci cu bata, sa calci oameni si suflete in picioare asa cum unii de pe aici cred ca este normal, omeneste si crestineste.

Spui ca ma mandresc cand spun ca stiu cum este bine?! Si apoi sfatuiesti pe altii sa nu dea cu parul!!!
Pai, dar eu nu de la mine spun ca stiu cum este bine. Am citit in Sfintii Parinti, am ascultat preoti vorbind, din nou am citit - si spun ca stiu, dar stiu de la aceia care au caderea sa ne invete. Si atunci, iarta-ma, unde este mandria?
Oare, ascultandu-l pe pr. Cleopa sau citindu-i pe pr. Porfirie, pe cuviosul Paisie Aghioritul, si pe altii ca ei, si afland de la ei cum stau lucrurile intr-o problema sau alta, si cum e bine, si cum e rau - oare, incercand sa transmit si altora invatatura acelora, incercand sa ajut pe cineva sa iasa dintr-o amagire, inseamna ca ma mandresc? Sa ma ierta Bunul!
Iarta-ma, dar cred ca te incurci in ceva. Daca eu am fost pricina incurcaturii, iertare!

Tu indemni la bunatate, dar pe una o faci rea, pe alta mandra, pe alta mai stiu eu cum, iar dupa aia vii si spui ca trebuie sa umblam cu blandete si cu toleranta.
E chiar intr-o nota de umor (chiar daca involuntar), nu?

Si inca ceva: toleranta nu este in spirit ortodox. Nu toleranta trebuie sa aratam - pentru ca, asa cum a spus un mare teolog al nostru, bun si mare roman: "Toleranta, toleranta, toleranta, pana o sa ne transformam intr-o casa de toleranta!"
Deci, draga mea, tu indemni pe toata lumea la bunatate si mai stiu eu ce, dar tu ii judeci pe toti, dai calificative, si toate celelalte.

Daca am cazut in mandrie, sa ma ierte Bunul! Daca am incercat, din dorinta de a fi cuiva de folos, sa spun ceea ce stiu ca e bine, atunci sa ma ajute Domnul! Bine ar fi sa ne facem folositori unii altora! Ceea ce stim sa impartasim cu ceilalti, iar acolo unde nu stim, sa cerem sa ni se dea, si sa primim. Sunt convinsa ca fiecare din noi a citit macar o carte buna si de folos - sa impartasim si celorlalti! Asta nu e mandrie, e dragoste.

[sophia]

În prealabil postat de mishi55

Spui ca ma mandresc cand spun ca stiu cum este bine?! Si apoi sfatuiesti pe altii sa nu dea cu parul!!!
Pai, dar eu nu de la mine spun ca stiu cum este bine. Am citit in Sfintii Parinti, am ascultat preoti vorbind, din nou am citit - si spun ca stiu, dar stiu de la aceia care au caderea sa ne invete. Si atunci, iarta-ma, unde este mandria?
Oare, ascultandu-l pe pr. Cleopa sau citindu-i pe pr. Porfirie, pe cuviosul Paisie Aghioritul, si pe altii ca ei, si afland de la ei cum stau lucrurile intr-o problema sau alta, si cum e bine, si cum e rau - oare, incercand sa transmit si altora invatatura acelora, incercand sa ajut pe cineva sa iasa dintr-o amagire, inseamna ca ma mandresc? Sa ma ierta Bunul!
Iarta-ma, dar cred ca te incurci in ceva. Daca eu am fost pricina incurcaturii, iertare!

Tu indemni la bunatate, dar pe una o faci rea, pe alta mandra, pe alta mai stiu eu cum, iar dupa aia vii si spui ca trebuie sa umblam cu blandete si cu toleranta.
E chiar intr-o nota de umor (chiar daca involuntar), nu?

Si inca ceva: toleranta nu este in spirit ortodox. Nu toleranta trebuie sa aratam - pentru ca, asa cum a spus un mare teolog al nostru, bun si mare roman: "Toleranta, toleranta, toleranta, pana o sa ne transformam intr-o casa de toleranta!"
Deci, draga mea, tu indemni pe toata lumea la bunatate si mai stiu eu ce, dar tu ii judeci pe toti, dai calificative, si toate celelalte.

Daca am cazut in mandrie, sa ma ierte Bunul! Daca am incercat, din dorinta de a fi cuiva de folos, sa spun ceea ce stiu ca e bine, atunci sa ma ajute Domnul! Bine ar fi sa ne facem folositori unii altora! Ceea ce stim sa impartasim cu ceilalti, iar acolo unde nu stim, sa cerem sa ni se dea, si sa primim. Sunt convinsa ca fiecare din noi a citit macar o carte buna si de folos - sa impartasim si celorlalti! Asta nu e mandrie, e dragoste.

Mishi, mai intai ca nu stiu de ce te-ai bagat intr-o discutie care nu prea te privea.
Legat de ceea ce spui tu: sigur ca nu este gresit sa spui ce ai auzit si ceea ce ai citit in carti. Dar asta nu-ti da dreptul sa te ridici deasupra altor oameni si sa-i lovesti.
Mai intai ca nimeni nu este perfect pe luema asta, ca om. Poti tu sau altcineva sa gai/bage mana in foc ca stie exact, calr si si sigur ce a spus Iisus cand a fost aici pe pamant? Ca nu a inteles/interpretat ceva gresit? Sunt oamenii perfecti?
Eu nu ma impotrivesc personal unor oameni, pe care nici nu ii cunosc (nici pe Sf. Parinti, nici pe diversi calugari romani). N-am nimic personal cu ei.
Dar nici ei insisi nu afirma undeva ca detin vreun adevar, sau ca sunt perfecti.
Credinta este ceva greu, necunoscut, nemarginit.
Poate spune cineva ca o stie toata, ca este perfect?
De aceea spun ca astfel de afirmatii ar fi mandrie.
Ca tu vrei sa arati ceea ce stii, sa dai lectii altora, sa te arati superioara/superior, este pacat? Nu stiu sigur.
Tot timpul ni se da exemplu smereniei Maicii Domnului. Eu asta am preluat imediat.
Si spun, indiferent de cat citesc, fac, invat - nu stiu destul, mai invat, sunt o pacatoasa.

[mishi55]

În prealabil postat de sophia

Mishi, mai intai ca nu stiu de ce te-ai bagat intr-o discutie care nu prea te privea.
Legat de ceea ce spui tu: sigur ca nu este gresit sa spui ce ai auzit si ceea ce ai citit in carti. Dar asta nu-ti da dreptul sa te ridici deasupra altor oameni si sa-i lovesti.
(...)
Ca tu vrei sa arati ceea ce stii, sa dai lectii altora, sa te arati superioara/superior, este pacat? Nu stiu sigur.
Tot timpul ni se da exemplu smereniei Maicii Domnului. Eu asta am preluat imediat.
Si spun, indiferent de cat citesc, fac, invat - nu stiu destul, mai invat, sunt o pacatoasa.

Unu la mana, nu am stiut ca este o discutie privata, una care nu ma priveste - am crezut ca, fiind o discutie pe un forum, putem interveni. Si am vazut ca au intervenit mai multi, nu doar eu. Multumesc ca imi spui ca nu sunt binevenita - intr-adevar, crestineste!

Doi la mana, chiar atat ai inteles? ca vreau sa arat ce stiu si sa dau lectii altora? Concluzie: daca intru pe un forum, vad o discutie in care apar idei gresite (de la greseli mici, pana la ... orice), eu sa stau deoparte, sa tac si sa las greseala acolo unde e, ca sa nu se considere ca dau lectii... Doamne, chiar asa o fi crestineste?!
Doar atat poti sa intelegi de obicei? Sau nu te simti bine pana nu iti jignesti interlocutorul? Incep sa cred ca au dreptate cei de pe forum, care iti dau mesajele pe care ti le dau.

Atunci cand m-am aflat in cadere, am primit si eu ajutor, si cuvintele altora - si mustrare, si explicatii, si de toate. Si mi s-a parut normal sa fac la fel, sa nu tin pentru mine ce am primit, sa dau mai departe. Se spune ca darul rodeste dar.
Tu stii si altceva decat sa judeci, sa clasifici, sa pui etichete? - mandru, rau, nu mai esti ortodox, acela trebuie sa fie asa, acela asa - si apoi mai si vii si spui ca ai preluat exemplul smereniei... Maicii Domnului! Curat smerenie! ce sa mai zic...

[sophia]

Hai mai Mishi, iar o luam de la capat.
1. Nu era vorba ca nu esti binevenit, dar era o discutie aprinsa cam personala, despre mine, Fani.
Si depinde de interventie.
Daca vezi o bataie in public tu ce faci sari sa dai si tu una, sau sa faci pace?
Ei tu nu ai facut pace, ci mi-ai ars mie si lui Fani si mai nu stiu cui, una in plus.
A venit prost interventia ta. Atata tot.
2. Nu te opreste nimeni sa intervii si sa-ti spui parerea.
Dar depinde cum o spui. Si in ce context. Incearca sa intelegi mai intai contextul, ce se intampla cu celalalt, ce a vrut sa spuna, in ce situatie se afla.
Nu asa: "ai gresit, esti prost, trosc una, si mai trosc inca una".
Te cam repezi sa dai si alte persoane fac la fel. Vor sa dea lectii, dar cu bata si pumnul, fara a stii ce lacrimi sunt deja in sufletul omului.
Si nu mi se pare normal s-o tot iau si sa tot fiu lovita pentru ca, asa ca si tine, doresc sa-mi spun parerea. Ca si eu citesc si mai discut si mai invat de la altii.
Si vin aici totusi pe post de invatacel. Ca nu stiu multe, multe.
Si si asa ma pune lumea la pamant.
Si atunci nu mi se pare normal si nici crestineste si trebuie sa ma apar.
Nu-mi sta in fire sa jignesc sau sa atac. Dar daca sunt lovita si provocata?

Chiar trebuia sa am discutii si cu tine.
Nu vroiam sa te lezez in vreun fel. Scuza-ma.

[mishi55]

În prealabil postat de sophia

Ei tu nu ai facut pace, ci mi-ai ars mie si lui Fani si mai nu stiu cui, una in plus.
A venit prost interventia ta. Atata tot.
2. Nu te opreste nimeni sa intervii si sa-ti spui parerea.
Dar depinde cum o spui.
Nu asa: "ai gresit, esti prost, trosc una, si mai trosc inca una".
Te cam repezi sa dai si alte persoane fac la fel.
Si atunci nu mi se pare normal si nici crestineste si trebuie sa ma apar.
Nu-mi sta in fire sa jignesc sau sa atac. Dar daca sunt lovita si provocata?

Chiar trebuia sa am discutii si cu tine.
Nu vroiam sa te lezez in vreun fel. Scuza-ma.

Nu vreau sa avem discutii. Dar daca te uiti putin inapoi, peste mesaje, ai sa vezi ca nu eu am dat calificative. Chestia aia cu "ai gresit, esti prost, trosc una!" nu e a mea! Calificativele le-ai dat tu. Si spune-mi si mie sincer: daca ti se pare ca interventiile mele sunt agresive, cum ti se par ale tale? Cum ti se pare felul in care pui atatea si atatea etichete altora?
Nici eu nu vreau sa jignesc. Dar mi se pare aproape ilar sa spui cuiva: "Stii, tu esti rea cu mine, si ma jignesti, esti atat de rea, ca nu esti ortodoxa! Stii, ailalta e atat de mandra, ca da lectii altora! Stii, ala nu e calugar, ca sta in fata laptopului, iar eu stiu mai bine cum trebuie sa fie monahii si ce au ei voie sa faca! Dar eu sunt foarte smerita! Si ce va tot luati toti de mine? Ca de aia zic eu ce zic, ca sa ma apar! Fiindca eu am luat exemplul smereniei de la Maica Domnului!"
Nu mie trebuie sa-mi ceri scuze. Nu mi se pare ca dintre toti interlocutorii tai as fi cea mai lovita de tine. Si chiar nu m-ai lezat.
Incearca si tu sa asculti ce iti spun toti - ca poate ai sa vezi, dincolo de vorbe, de mici sau mari intepaturi, dincolo de orice - adevarul. Incearca sa iei din toate miezul. Acu, chiar toata lumea sa fie rau intentionata? Toata lumea sa fie gresita, si numai tu sa fii ok?
In toate e o lupta. Ai si tu luptele tale, cum le avem fiecare. Dar nu mai cauta doar nod in papura! Nu mai critica asa, chiar tot ce-ti iese in cale. Si, mai ales, nu o mai face cu tonul acela, ca iar ai sa starnesti replici dure.
Hai, ca mai avem un pic din post - acum sunt cele mai mari ispite!