Vorbirea in limbi la penticostali...

[ovidiu-s]

În prealabil postat de penticosatalulmantuit

In 2000 the Charismatic Movement numbered 176 million, neocharismatics 295 million and Pentecostals 66 million.
La un calcul simplu veti vedea ca penticostalii sunt mai putin de 20% din vorbitorii în alte limbi din creștinism.

Aici vii cu o şmecherie. Adică în opinia ta charismaticii şi neocharismatici nu sunt penticostali? Ce te faci atunci când aceştia susţin că ei sunt adevăraţii penticostali. De fapt nu există practic diferenţe doctrinare între aceste secte, singurele diferenţe constau în felul în care vă manifestaţi la adunare. Charismaticii nu sunt decât penticostalii care urlă şi cântă mai tare decât ceilalţi.
Spui:
“vorbitorii în alte limbi din creștinism”
Dar până la urmă ce are de-a face creştinismul cu practicile demonizaţilor penticostali şi charismatici? Tu îi consideri creştini?

În prealabil postat de AlinB

Criteriul enuntat de tine vizavi de "discernerea limbilor" este destul de subiectiv.
Diavolul poate lasa aparentele unui comportament moral daca prin aceasta are sansa de a pacali pe unii si a-i atrage intr-o secta.
Nu crezi?
Alte criterii?

Fireşte, ai dreptate, doar toţi Sfinţii Părinţi spun că diavolul nu poate să înşele decât luând chpul faptei bune. Şi Biblia spune:
2 Cor 11.14 „Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor. “
Problema este că la “mântuiţi” penticostali, la fel ca la toţi ceilalţi neoprotestanţi, cuvintele scripturii nu au nici o importanţă. Ei sunt învăţaţi de mici că “au o relaţie personală cu Domnul Isus” şi că lor le vorbeşte Biblia direct. Nu contează experienţa de 2000 de ani a creştinismului. Nici ce spune Biblia:
Isai 5.21 Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor! “
Evrei 13. 7 “Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. “
Pentru ei tot ceea ce contează e experienţa proprie, personală. Dacă ei spun că “sunt cercetaţi de Duhul” aşa este. Ei chiar se consideră “iertaţi” , “mântuiţi” şi “salvaţi”, după tradiţiile americăneşti, iar Domnul e într-un fel obligat să le dea aceste daruri ca răsplată pentru viaţa “curată” pe care o duc ei. Nu cunosc smerenia. Din nou nu le pasă de Scriptură:
Luca 17.10 “Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem. “